Trăim într-o vreme, ca să nu zicem epocă foarte tensionată şi stresantă. Indiferent dacă eşti sau nu poliţist, demnitar sau om simplu te poţi pomeni prins în fel de fel de capcane ale vieţii şi să reacţionezi în mod diferit. Invitata noastră de astăzi este psihologul Lilia Gorceag, pe care am întrebat-o mai întâi ce se întâmplă cu oamenii în asemenea situaţii, devin mai fragili psihologic sau se adaptează?
Lilia Gorceag: Toate lucrurile astea depind de personalitatea omului, de specificul structurii sistemului nervos, de mediul în care a fost educat, de capacitatea de a depăşi stresurile, de a avea o imunitate sau o rezistenţă faţă de problemele sociale sau de familie care se întâmplă. Epoca din zilele noastre se deosebeşte radical de cea care a fost 50-100 de ani în urmă. Sigur că realitatea este de aşa natură că omul este în permanenţă înconjurat de nişte situaţii destul de stresante: pierderea locului de muncă, evenimente politice, crize, omul pierde afacerea, oamenii apropiaţi, pierde încrederea în societate, în viaţă, sunt foarte multe lucruri majore şi mai minore. De fapt, ele sunt minore pentru societate dar nu sunt minore pentru personalitatea care trăieşte acest stres.
Europa Liberă: Dna Gorceag, oamenii fac faţă în mod diferit acestor probleme, dar cum e să afli că eşti tras la răspundere când credeai că ai scăpat, de exemplu?
Lilia Gorceag: Se crează impresia că poţi face orice fără a fi pedepsit. Noi, cei care suntem post-sovietic educaţi avem această atitudine – legea pentru majoritatea din societatea post-sovietică există pentru a o încălca, pentru a găsi lucruri de a ocoli legea şi atunci se fac foarte multe împotriva legii, de aceea avem corupţia atât de mare. Atunci însă când vine pedeapsa, aici e marea lor tragedie, pentru că ei trăiesc un stres extraordinar de mare, ei nu au aşteptat aşa ceva. În psihologie există noţiunea de somatizare, în astfel de cazuri persoanele sigur au probleme cu inima, se deschide un ulcer care niciodată în viaţă nu a fost, au tensiunea arterială foarte înaltă şi poate avea loc un accident vascular, adică somatizează problemele – ele se transformă în probleme ale organismului şi asta e specific tuturor oamenilor care au fost încrezuţi că aşa ceva cu ei nu se poate întâmpla. Nu au fost gata să răspundă pentru ceea ce fac.
Europa Liberă: Dna Gorceag, în cazul persoanelor aflate sub povara unei funcţii mari sau responsabilităţi, putem vorbi în cazul lor de aşa numita boală diplomatică sau boala poliţienească, mai nou la noi, sau chiar e vorba de o boală autentică?
Lilia Gorceag: Îmi este foarte greu să răspund la această întrebare, cred că aici ar fi bine să aibă loc nişte cercetări ştiinţifice. Dar dacă am încerca să analizăm, aveţi dreptate în sensul cela că oamenii se obişnuiesc cu capacitatea de a face orice fără a fi pedepsiţi şi anume aici, stresul sau trăirea emoţională e cu atât mai mare pentru că ei credeau că veşnic au să trăiască aşa cum au trăit şi aici este problema sănătăţii mintale. Este şi mai puternic afectată.
Europa Liberă: Dna Gorceag, dar cum ar trebui să se comporte un anchetator, un procuror, în cazul în care cineva care trebuie să fie interogat sau arestat se apucă subit de inimă, dă ochii peste cap. Cum te dumireşti dacă omul simulează sau nu, ca eventual să nu te laşi păcălit şi să acţionezi în consecinţă?
Lilia Gorceag: Aici e nevoie de intervenţia medicului. Ca psiholog vreau să vă spun că persoanele puternic accentuate, isterc-demonstrative, sau psihopato-isterice, ele dau aceste accese involuntar în momentele de criză, adică nu sunt conduse de conştient. Chiar dacă este un acces isteric, omul trebuie ajutat pentru că este vorba de o problemă de sănătate mintală a acestui om şi acest lucru poate să-l definească doar un medic. Este adevărat că accesul isteric trece foarte uşor, iar cel care ţine de somatizare necesită internarea în spital şi un tratament de lungă durată. Aceasta este deosebirea între aceste două stări de sănătate.
