Linkuri accesibilitate

Dacă au ajuns unii oameni să-şi abandoneze vatra fără regrete, e de presupus că le-a cam lipsit ceva.


Am vorbit deunăzi cu un cunoscut vîrstnic care-mi zicea că fiul său, după ce a muncit o vreme
în Portugalia, a decis să rămînă acolo pe vecie. „Nu mai vrea fiul să se întoarcă în Moldova…”, a zis omul îngîndurat. „Şi nu regretă fiul matale că renunţă la patrie?” l-am întrebat. „Nu are nici un regret!”, a spus cu convingere părintele.

Am întîlnit, în anii tranziţiei, foarte mulţi oameni care părăseau Republica Moldova fără regrete. Mai mult decît atît, deseori absenţa regretelor era, la aceşti migranţi, dublată de o mare uşurare, de o imensă bucurie. Sînt convins, stimaţi ascultători, că şi voi aţi întîlnit asemenea compatrioţi care abandonau patria cu zîmbetul pe buze, cu sentimentul eliberării de un travaliu interminabil. Un coleg de-al meu de clasă, stabilit acum trei ani la Vancouver, Canada, mi-a mărturisit că el abia acolo, în America de Nord, s-a simţit liber cu adevărat.

„Ştii - mi-a spus fostul coleg - abia aici, în Canada, am scăpat de un soi de nelinişte permanentă care mă măcina în Moldova…” „Dar oare nu ţi-au rămas nişte nostalgii? Te-ai despărţit totuşi de locul în care te-ai născut…” am încercat să-l sensibilizez pe proaspătul canadian.
„Poate şi există vreo nostalgie, dar ea nu mai contează… ”, a spus cu convingere fostul cetăţean moldovean.

Lucrurile acestea, despre care vă vorbesc acum, nu sînt nişte banalităţi, cum ar puteă să pară la prima vedere. E ceva foarte grav, după părerea mea. Păi, cum oare trebuie să fie lumea din care oamenii evadeză cu senzaţia unei imense uşurări, aruncînd la „tomberon” trecutul lor, descotorosindu-se de nostalgii. Probabil, nu e una perfectă. Dacă au ajuns unii oameni să-şi abandoneze vatra fără regrete, e de presupus că le-a cam lipsit ceva.

Aş mai face însă o precizare. Chiar dacă în lumea pe care ai părăsit-o ai trăit periculos, mi se pare omeneşte să ai regrete, să fii tulburat de plecarea ta şi chiar să te intereseze şi în noua ta lume ce se mai întîmplă acasă. Absenţa regretelor la cei care evadează trebuie, fireşte, să ne dea de gîndit. Nu însă şi să ne facă să-i consolăm prea tare. Situaţia noastră, a celor care au decis să rămînă, merită mai multă atenţie.
XS
SM
MD
LG