Linkuri accesibilitate

Pe scena politică românească, oriunde te-ai întoarce, tot de ei și „ai lor” dai.

Acesta pare mesajul alegatorilor din Colegiul 1 al capitalei. Dar sa nu ne amagim. Faptul ca Partidul Democrat Liberal, de guvernamint s-a prezentat la alegeri cu Honorius Prigoana reflecta nimic mai mult decit dispretul echipei Basescu pentru o populatie, care nu se mai satura sa se lase pacalita.

Cind presedintele a spus, “Un fleac. I-am ciuruit”, el nu la opozitie trebuia sa se refere ci la concetatenii sai. Ar fi normal sa o faca. In ciuda antecedentelor sale, Traian Basescu sa pretinde – si e crezut de multi – simbolul anti-comunismului si implicit demascarii ororilor securitatii. Desi a contribuit din plin la discreditarea partidelor istorice, in perioada lor naiv-democratica, presedintele a fost uns, simbolul reformei si modernizarii Romaniei. Un fleac. I-a ciuruit. Si pentru ca ciuruitii nu misca – dupa ce ne-a spus in campanie ca probabil, propulsarea fiicei si sustinerea Elenei Udrea il vor costa politic, ce face dupa victorie? Ii ofera doamnei Udrea, nu doar turismul ci si administrarea fondurilor europene pentru dezvoltare. Si cind presa internationala se mira si critica – ministrul ia peste picior reactia. De ce? Ea stie ca opinia publica interna e ciuruita. Si ca a fost un fleac. Si-atunci, de ce sa nu plusezi? Lumea inghite orice.

De ce nu deputatul Honorius Prigoana? Daca este sa aplecam urechea la ceea ce spunea premierul Boc – Prigoana Junior ar reprezenta tinara generatie din Romania. Trist comentariu. Se pare insa ca ciuruitii incep sa prinda viata. Si asta nu e o veste buna pentru partidul prezidential. E de sperat ca el va raspunde apelurilor interne la democratizare si reformare. Dar chiar daca Cristian Preda ar sustine ce sustine din ratiuni altruiste, cauza lui este compromisa din start, cit timp, in tabara invingatorilor de la recentele prezidentiale domneste auto-multumirea si constiinta faptului ca mai tot ce au incercat, in tranzitia dinspre FSN-ul post-comunist catre asa-zisa dreapta a spectrului politic, le-a reusit.

Honorius e primul accident pe acest parcurs. Dovedeste ca daca opozitia nu miza pe cavalerul flacarii violete, o alta impostura in numele tinerei generatii, Mircea Geoana, poate altul era rezultatul prezidentialelor. Honorius Prigoana a pierdut pentru ca lumea a inceput sa se trezeasca. Nu pentru ca Radu Stroe merita sa cistige. Faptul ca liberalii s-au prezentat la aceste alegeri de mare importanta simbolica cu un candidat cu trecutul deputatului ales, Stroe nu dovedeste decit ca pe scena politica romaneasca oriunde te-ai intoarce, tot de ei si ai lor dai. Partidul National Liberal, aripa infiltrata a fost lasat nu intimplator sa supravietuiasca. Taranistii lui Coposu—nu. Liberalii continua sa defileze impreuna cu creatia lui Ion Iliescu si nu ofera populatiei o alternativa reala. Totusi, cel putin intr-o zona a Bucurestiului, oamenii s-au decis sa trimita un semnal. E un inceput. Sa speram ca nu e doar un fleac.
XS
SM
MD
LG