Situatia post-electorala din Romania aduce aminte de confruntarea din anul 2,000 din Statele Unite cind la presedintie candidau George W. Bush si Al Gore. Cum se vede de la Washington incertitudinea de dupa alegerile din Romania ? Corespondentul Europei Libere la Washington, Valeriu Sela.
Cu Traian Basescu pe post de George W. Bush si Mircea Geoana in rolul lui Al Gore, scrutinul de la Bucuresti continua la fel de tulbure ca si campania electorala, care l-a precedat. Ca si Gore – Geoana a fost dat cistigator de sondaje, efectuate la iesirea de la urne. Doar ca, spre deosebire de Statele Unite, in Romania, fiecare dintre agentiile de sondare lucra sub contract cu televiziuni potrivnice lui Traian Basescu. Singurul sondaj favorabil presedintelui, coincidenta, la o televiziune care serveste Cotroceniul.
Si la fel ca si in Statele Unite, sef al statului a ajuns cel considerat perdant, in sondaje. Ce a lipsit in Statele Unite este iesirea la rampa a celor doi candidati, imediat dupa incheiarea urnelor. Nu se stie de ce – pentru ca sondajele erau in marja de eroare – Mircea Geoana a fost sfatuit sa apara public si sa-si proclame zgomotos si-n ritm de dans, victoria. El crede si acum ca a cistigat. La fel cum a crezut si Gore.
In replica, Traian Basescu a spus – la fel de zgomotos – ca sondajele sint falsificate. La putin dupa aceea, Adrian Videanu comunica, cu o viteza suspecta, rezultatele numaratorilor paralele, in favorea presedintelui. Au fost fraude? Probabil. Dar asa cum functioneaza societatea romaneasca, in ultimii 20 de ani, probabil ca nereguli au fost provocate de ambele parti. Cine a inselat mai mult? Nu vom afla. A influentat rezultatul? Nici asta nu vom afla asa cum nu am aflat nici cine a tras in oameni, acum 20 de ani … Cit timp furtisagul ca si coruptia sint fenomene generalizate, e foarte greu – si probabil inutil – sa mai stabilesti grade de vinovatie.
Ce e de facut acum? In America, politicienii au facut loc unor echipe de tehnicieni, care au dus cazul in justitie. Au fost repetate numaratori. Unii si acum spun ca daca Tribunalul Suprem nu dispunea sistarea acestora, poate alta ar fi fost istoria. Dar, in cele din urma, atunci cind a devenit evident ca impasul devenise mai mult decit jenant si costisitor pentru tara, democratii au cedat.
La Bucuresti, dupa ce a fost pus intr-o situatie penibila de echipa sa, care i-a alimentat impresia ca a cistigat, Mircea Geoana are acum de luat o alta decizie. E dreptul PSD-ului sa conteste si sa incerce sa stabileasca adevarul. Dar este responsabilitatea social-democratilor sa si stie cind sa se opreasca. Pentru ca Romania se afla acum intr-o pozitie mult mai dificila decit America anului 2,000—in conditiile crizei economice si consecintelor sociale ale acesteia.
Dupa victorie, Traian Basescu poate va mima interesul de a negocia, dar are foarte putine motive sa isi schimbe stilul. Totul va depinde nu de rezultatul contestatiilor cu sanse mici, ci mai curind de disponibilitatea coalitiei, care l-a sustinut pe Geoana sa ramina impreuna. Daca o face, aceste prezidentiale sint doar o prima repriza. Daca presedintele reuseste o bresa – atunci nu ne ramine decit sa speram ca va fi in stare sa mentina la conducerea tarii o coalitie suficient de stabila pentru a depasi criza.
Cu Traian Basescu pe post de George W. Bush si Mircea Geoana in rolul lui Al Gore, scrutinul de la Bucuresti continua la fel de tulbure ca si campania electorala, care l-a precedat. Ca si Gore – Geoana a fost dat cistigator de sondaje, efectuate la iesirea de la urne. Doar ca, spre deosebire de Statele Unite, in Romania, fiecare dintre agentiile de sondare lucra sub contract cu televiziuni potrivnice lui Traian Basescu. Singurul sondaj favorabil presedintelui, coincidenta, la o televiziune care serveste Cotroceniul.
Si la fel ca si in Statele Unite, sef al statului a ajuns cel considerat perdant, in sondaje. Ce a lipsit in Statele Unite este iesirea la rampa a celor doi candidati, imediat dupa incheiarea urnelor. Nu se stie de ce – pentru ca sondajele erau in marja de eroare – Mircea Geoana a fost sfatuit sa apara public si sa-si proclame zgomotos si-n ritm de dans, victoria. El crede si acum ca a cistigat. La fel cum a crezut si Gore.
In replica, Traian Basescu a spus – la fel de zgomotos – ca sondajele sint falsificate. La putin dupa aceea, Adrian Videanu comunica, cu o viteza suspecta, rezultatele numaratorilor paralele, in favorea presedintelui. Au fost fraude? Probabil. Dar asa cum functioneaza societatea romaneasca, in ultimii 20 de ani, probabil ca nereguli au fost provocate de ambele parti. Cine a inselat mai mult? Nu vom afla. A influentat rezultatul? Nici asta nu vom afla asa cum nu am aflat nici cine a tras in oameni, acum 20 de ani … Cit timp furtisagul ca si coruptia sint fenomene generalizate, e foarte greu – si probabil inutil – sa mai stabilesti grade de vinovatie.
Ce e de facut acum? In America, politicienii au facut loc unor echipe de tehnicieni, care au dus cazul in justitie. Au fost repetate numaratori. Unii si acum spun ca daca Tribunalul Suprem nu dispunea sistarea acestora, poate alta ar fi fost istoria. Dar, in cele din urma, atunci cind a devenit evident ca impasul devenise mai mult decit jenant si costisitor pentru tara, democratii au cedat.
La Bucuresti, dupa ce a fost pus intr-o situatie penibila de echipa sa, care i-a alimentat impresia ca a cistigat, Mircea Geoana are acum de luat o alta decizie. E dreptul PSD-ului sa conteste si sa incerce sa stabileasca adevarul. Dar este responsabilitatea social-democratilor sa si stie cind sa se opreasca. Pentru ca Romania se afla acum intr-o pozitie mult mai dificila decit America anului 2,000—in conditiile crizei economice si consecintelor sociale ale acesteia.
Dupa victorie, Traian Basescu poate va mima interesul de a negocia, dar are foarte putine motive sa isi schimbe stilul. Totul va depinde nu de rezultatul contestatiilor cu sanse mici, ci mai curind de disponibilitatea coalitiei, care l-a sustinut pe Geoana sa ramina impreuna. Daca o face, aceste prezidentiale sint doar o prima repriza. Daca presedintele reuseste o bresa – atunci nu ne ramine decit sa speram ca va fi in stare sa mentina la conducerea tarii o coalitie suficient de stabila pentru a depasi criza.
