Linkuri accesibilitate

Important este că par plauzibile şi că există o probabilitate consistentă ca ele să devină cândva reale. Ele corespund profilului psihologic al celor doi adversari rămaşi în luptă.

Cei doi candidaţi pentru prezidenţiale rămaşi în cursă aleargă umăr la umăr, la doar un procent diferenţă după terminarea numărării voturilor. În acest tur al doilea, cursa prezidenţială a devenit mai simplă, nu pentru că sunt doar doi candidaţi, ci pentru că singura regulă a rundei finale este că nu are nicio regulă.

Mircea Geoană a înregistrat puncte importante la întâlnirea televizată dintre cei trei candidaţi, când a ridicat scorul ducând, cu bâlbâieli patetice, buchete de flori soţiilor celor doi contracandidaţi. Însă candidatul Partidului Social Democrat poartă pe umeri povara unui filmuleţ făcut în campanie, într-o piaţă unde pare s-o apostrofeze dezlănţuit pe o vânzătoare care avea un şorţ cu însemnele partidului democrat liberal. Cine a văzut mult-invocatul filmuleţ ştie, însă, că nu demonstrează nimic. Nici măcar că vorbele cu pricina ar fi fost rostite de Mircea Geoană.

Aşa cum neconcludent este şi filmul în care Traian Băsescu prezent la un miting de acum cinci ani pare să lovească un copil. Filmuleţul nu e nici pe departe inocent. Cine l-a editat a făcut în aşa fel încât prezumtiva lovitură să pară dublă, ca în filmele cu bătăi, când pentru impresia scenică, loviturile sunt filmate din mai multe unghiuri. Apoi chipul băiatului pare să fi fost cumva retuşat iar mişcarea braţului care l-ar fi lovit pe copil pare şi ea dată cu repezitorul, ceea ce poate transforma chiar şi o mângâiere afectuoasă într-un pumn nimicitor.

Cele două filme vin în continuarea unei bogate filmografii de campanie în care trucurile asumate şi la vedere au ironizat şi minimalizat adversarii politici. Importantă nu este apariţia acestor filme şi nici procedeele tehnice, unele dintre ele, spun specialiştii, foarte sofisticate, important este că par plauzibile şi că, deşi poate neadevărate, există o probabilitate consistentă ca ele să devină cândva reale. Ele corespund profilului psihologic al celor doi adversari rămaşi în luptă.

Preşedintele Băsescu are un lung repertoriu de gesturi şi vorbe din care n-a economisit niciuna de-a lungul acestui mandat. Şi niciuna nu i-a fost iertată sau uitată în această campanie electorală. I-a fost amintit şi momentul în care a confiscat telefonul unei jurnaliste insistente pe care a calificat-o ulterior cu vorbe de nereprodus. Au fost descoperite prin arhive filme şi fotografii cu preşedintele în plin confort bachic, dar şi mărturiile făcute de soţia lui într-un interviu care pare să fi trecut şi el printr-un proces de cosmetizare. Un interviu cu o femeie singură care aşteaptă, ca Penelopa, să i se întoarcă soţul de peste mări şi ţări, rugându-se să fie în toane bune.

La rândul său, deşi vrea să pară o persoană delicată şi plină de bun simţ (plagiindu-şi contracandidaţii), Mircea Geoană devine fratele mai mic al lui Marian Vanghelie, când scapă de telepromptere sau de şapca prea mare a tiranicului său tătuc Ion Iliescu. Efectul acestui asurzitor zgomot de fond este că ne-am umplut de dezvăluiri. O cunoaştere inutilă care a ridicat între cei doi candidaţi şi alegători un Babel de vorbe pe care mulţi au decis să nu-l mai urce a doua oară. Rămâne de văzut pe cine avantajează mai mult absenteismul la vot. Sigur nu pe alegători.
XS
SM
MD
LG