Linkuri accesibilitate

„Romance Language”, un roman despre revoluția română și dragoste


Coperta cărții lui Alan Elsner

Coperta cărții lui Alan Elsner

Interviu cu scriitorul și ziaristul Alan Elsner.

Alan Elsner este senior editor la Reuters news şi scriitor. A tinut cursuri de journalism in Republica Moldova si in Romania si recent i-a aparut o carte in Statele Unite, la editura Portals Press, intitulată “Romance Language“. In activitatea sa de ziarist a fost corespondent si editor la Ierusalim, Stockholm, Londra si Washington. La sfirsitul anilor 80 a urmarit îndeaproape evolutile politice din Europa Centrală şi de Rasarit si revolutiile care au dus la căderea comunismului si destrămarea Uniunii Sovietice.

Primul sau roman, “Gates of Injustice” a fost definit de senatorul Eduard Kennedy drept o carte, ca “un semnal de deşteptare” pentru sistemul judecătoresc… Oana Serafim a stat de vorba la telefon cu Alan Elsner inainte de a-i citi romanul
.

Alan Elsner
A. Elsner
: A fost o perioada absolut istorica. Un moment care a aratat curajul poporului roman in a se ridica in decembrie 1989, dupa ce toate celelalte ţări din estul Europei, care fusesera sub ocupaţie sovietica de la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, s-au revoltat pentru democratie si libertate si poporul roman a fost hotarit ca tara lor sa nu ramina ultima din Europa care sa ramina sub dominaţia Uniunii Sovietice si sub regimul comunist al dictatorului Nicolae Ceausescu, care i-a opresat atit de mult şi le-a facut vieţile atit de îngrozitoare.

Europa Liberă: A fost acest eveniment istoric asteptat? In acel moment, din cîte ştiu, ati fost in apropierea celor care faceau politica la Washington. A fost un eveniment asteptat ?

A. Elsner: Ei bine, cred ca oamenii erau conştienţi că dupa revolutia de catifea de la Praga şi dupa caderea comunismului in Bulgaria, Romania părea foarte izolata. Dar oamenii stiau şi ca toate celelalte revolutii care au avut loc dupa caderea Zidului Berlinului, au fost paşnice, nimeni nu a fost ucis. Si eram constienti ca nu asa se va intimpla in Romania, pentru ca acolo era o dictatura si un lider care era pregatit sa foloseasca forta ca sa ramina la putere. Si a mobilizat, de fapt mare parte a celor care lucrau in diferite servicii de securitate pe care le avea atunci; si, in plus, erau numai șase luni de la masacrul din Piata Tien An Men care a zdrobit mişarea democratica din China; asadar, oamenii ( politici) asteptau sa se intimple ceva, dar nu stiau daca va fi cu succes.

EL: Aceasta idee si asteptare, ca vor fi violente, cum, din pacate, in mod tragic, a fost, i-a facut oare pe politicienii de la Washington sa fie mai ingrijorati de ce se va intimpla, se gindeau ca poate ar fi fost mai bine pentru romani sa mai aştepte nitel....?

A. Elsner: Cred că Washinghtonul nu a fost implicat in aceste revolutii, pentru ca şi-au dat seama că era o mişcare ce nu putea fi oprita, ca era un fapt istoric ce se petrecea. Nu s-au asteptat ca Zidul de la Berlin sa cada aşa cum s-a intimplat. Dar din momentul în care acest lucru s-a intimplat şi celelalte piese ale dominoului au inceput sa cada, a existat convingerea ca acesta este drumul istoriei şi ca ea se misca atit de repede încît nu poate fi oprit şi nici controlat. Si, ceea ce s-a intimplat in Romania, s-a intimplat in perioada Craciunului, intr-o perioada in care Washingtonul era absorbit de o alta criza majora si anume cea din Panama. Cind Statele Unite aveau militari desfăşurati acolo şi, poate ca puţini îşi amintesc, dar Statele Unite au invadat Panama pentru a-l indepărta de la putere pe dictatorul Noriega şi asa ca aveam trupe americane in acţiune şi tara era mai interesata de aceasta evolutie (decit de ce se petrecea in Europa) şi atentia care, poate ar fi putut fi acordata Romaniei era indeptată în alta parte...; dar nu cred ca a exista un sentiment aici, sau oriunde in alta parte, ca s-ar putea „planifica” momentul unei revoluţii... Se stia ca daca va fi o revolutie, ea va avea loc atunci cind va fi...

EL: A fost Occidentul pregatit pentru tot ce a urmat acestui an istoric 1989 ?

A. Elsner: Nu. Cred ca la sfirsitul anului 1989 existau o multime de întrebari despre cum anume va arata Europa ulterior. Si pina la urma s-a imaginat ca va fi asa cum a fost... Nu stiam daca Germania va fi reunificata sau nu. Si, de fapt, britanicii si francezii s-au opus reunifucarii, in timp ce Statele Unite au fost in favoarea ei. In Romania cred ca foarte repede s-a descoperit ca revolutia nu a fost terminata, completa, pentru ca cei care au luat puterea erau, ei înşişi, foşti comunisti, oameni precum Iliescu; erau mai moderati decit era Ceauşescu dar, de fapt, viziunea lor despre viaţă nu era legata de democratie, aşa cum a fost în Polonia sau Cehoslovacia. In Cehoslovacia era Vaclav Havel care a preluat puterea, in Polonia Lech Walesa şi una din diferenţele cu Romania era ca Ceauşescu, care a zdrobit opozitia şi a avut o politica represiva atit de puternica, incit nu era nici un fel de opozitie organizata şi pregătita sa preia puterea... Spre deosebire de Polonia, unde mişcarea Solidarităţii era, mai mult sau mai putin, pregatita si aştepta sa ia puterea, sau in Cehoslovacia, unde Havel, era un dizident cunoscut si avea o imensa credibilitate şi era binecunoscut ca oponent al comunismului. In Romania, oamenii care au preluat puterea nu erau altceva decit niste comunisti moderaţi. Iar ţara a suferit din cauza asta. Dezvoltarea ei catre economia de piaţa şi catre democraţie a fost aminata cu citiva ani. Acum, din fericire, este pe calea cea buna şi se dezvoltă, dar cred ca a pierdut cea mai buna parte, primii 10 ani (dupa revolutie), din cauza asta.

EL: In 2007 v-ati întors in Romania, ca Knight Fellow, ca profesor de jurnalism şi din cite stiu, ati avut contacte in intregul spatiu fost comunist din Europa centrala si de est; mai exista aceasta diferenta, acesti 10 ani pierduti sub Iliescu, se mai vad ?

A. Elsner: Cred in continuare ca este o diferenţă. Dacă mergi in Romania si compari dezvolatarea economica cu a altor ţări din Europa Centrala si de Est, sigur ca realizezi diferenta. Dar trebuie sa ne amintim ca Romania a plecat de la un alt punct. Romania a fost atit de rau in urma in vremea lui Ceaşescu. Tara era aproape muritoare de foame. Se exporta carne dar romanii nu aveu ce minca acasa... Si economia sovietica a avut un alt punct de plecare in Romania fata de, sa spunem Cehoslovacia sau Polonia sau Ungaria. Avind in minte asta, cred ca Romania s-a dezvoltat foarte repede in ultimii 7-8 ani; tara a facut mari progrese, lucruri cu totul excepţionale, precum mai intii aderarea la NATO şi apoi, incă şi mai important, la Uniunea Europeana. Dar este o economia fragila şi tara sufera foarte mult din punct de vedere economic mai ales din cauza recesiunii globale, muncitorii migranţi din Romania şi-au pierdut slujbele din alte ţări, in Spania si Italia si in alte ţări si trebuie sa mearga acum inapoi. Dupa mine, marea problema este ca economia romaneasca este si astazi inca ne restructurata. Mai e nevoie de reforme. O multime de oameni muncesc în agricultura, intr-o agricultura extrem de ineficienta... Oricine calatoreşte prin Romania vede asta... Vezi bărbaţi si femei care muncesc pămîntul aproape cu miinile goale, unii n-au nici măcar tractoare, folosesc căruţa cu cai. Și asta este, desigur, foarte pitoresc şi turistilor le face placere sa faca poze, dar acest fel de agricultura nu este, cu siguranta cea mai eficienta... Asadar, ar trebui sa aibe loc restructurarea economiei.

EL: Dar cum sta Romania cu democraţia ?

A. Elsner: Mi se pare, dupa un an petrecut in Romania, ca democraţia in Romania este stabila. Vor avea loc acum din nou alegeri prezidentiale, este a 6-a oara de la revolutie, si de fiecare data trecerea puterii de la un preşedinte la altul a fost in mod democratic, de la social democrati si Traian Băsescu, şi, pe cind eram acolo, a avut loc un referendum, cel din 2007, si a fost foarte bine organizat; de aceea spun ca democratia este stabilă, chiar daca nu perfecta. Exista presa libera, nu este de loc perfecta, trebuie ridicate standardele jurnalistice şi stiu asta pentru ca am lucrat in acest domeniu cit am fost acolo, dar democratia funcţioneaza, se pot auzi voci diferite, opinii diferite... Sunt poate prea multe ziare pentru o piata de aceasta mărime, si mult prea multe exista pentru ca sunt folosite de politicieni ca sa isi transmita propriul mesaj, dar cred ca daca te uiti la democratia din Romania, ea se poate compara cu sistemele democratice din alte parti ale Europei. Dar, sigur, exista probleme si nu sunt singurul care sa spun asta... exista neclaritati constituţionale, nu este limpede care sunt puterile preşedintelui fata de cele ale Parlamentului şi citeodată, aşa cum s-a intimplat, au existat blocaje intre preşedinte si premier sau intre preşedinte si Parlament... si sigur ca ar fi bine ca aceste lucruri sa fie lamurite şi clarificate ca toata lumea sa stie cine ce puteri are... Dar cred ca, cu toate astea, alegerile care vor avea loc in noiembrie si cu un posibil al doilea tur in decembrie, vor fi inca o demonstraţie limpede ca democraţia in Romania este stabila.

EL: As vrea sa va intreb şi despre romanul Dumneavoastra. De cea aceasta tema ? De ce o poveste care are loc in Romania ? Și ce v-a facut sa notati si rolul postului nostru de radio in contextul revolutiei ?

A. Elsner: Este al doilea roman al meu si a patra carte pe care o public. Primul roman se numeste „The Nazi Hunter” şi tratează problema justitiei, a aducerii in fata justitiei a unui criminal nazist, apoi am avut posibilitatea sa merg in Romania şi imi amintesc foarte bine revolutia, a fost un eveniment dramatic, şi am vrut sa scriu o poveste despre aceasta revolutie. Cred ca povestea acestei revolutii este pe jumatate uitata in Statele Unite. oamenii nu îşi amintesc prea bine desprea ea. De fapt nu sunt nici prea multe cărti in limba engleza despre Romania. Romania nu este prea cunoscuta aici in Statele Unite. Daca intrebi, majoritatea oamenilor îţi vor spune cite ceva vag despre unde se afla si probabil îţi vor spune ca este tara lui Dracula, sau că Transilvania este patria lui Dracula, dar mai mult de atit nu stiu. Adica aproape nimic.

Si pentru ca au fost aceste evenimente dramatice, mi-a venit ideea sa scriu o poveste de dragoste despre o jurnalista din America şi un poet dizident din Romania şi aceasta este tema cărtii mele „Romance Language”. Incepe in prima parte a anului 1989 cind eroina mea, jurnalista Elisabeth Graham relata despre celelalte revolutii din Europa de Rasarit şi se trezeste intr-o poveste de dragoste cu un poet, Stefan Petrescu iar momentul culminant al povestii este exact momentul revolutiei. Si aici si vorbesc despre rolul Europei Libere pentru ca a fost unul crucial. In acele zile ale revolutiei oamenii ştiau despre ce se intimpla pe strazile din Timişoara, unde a inceput revolutia, si apoi de la Bucuresti, oamenii aflau de la BBC şi de la Radio Europa Libera. Și astfel a fost combătuta propaganda regimului care spunea numai minciuni şi informatii neadevarate. De asemenea, in cartea mea, „Romance Language” ma uit la situatia din Romania din 2007, cind am fost acolo, pentru ca fiica eroinei mele se intoarce la Bucuresti pentru a-şi gasi tatal pe care nu l-a cunoscut niciodată. Asadar cartea penduleaza intre 1989 si 2007 şi este un mod interesant de a descrie orasul Bucuresti asa cum era atunci si cum este acum şi este atit de diferit din atit de multe puncte de vedere... si sper ca romanul meu sa intereseze aici in Statele Unite si sa faca Romania ceva mai cunoscuta, pentru ca am ajuns sa am o admiratie profunda pentru aceasta tara şi pentru romani... Am prieteni acolo si, mai ales printre fostii mei studenti, am prieteni buni a caror prietenie înseamnă foarte mult pentru mine.
XS
SM
MD
LG