Aprobată în luna mai la Moscova, Strategia de Securitate Națională a Federației Ruse pînă în anul 2020, include o serie de elemente și concepte în curs de clarificare și legiferare. După declarațiile lui Nikolai Patrușev, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, în cadrul unui interviu acordat ziaristului Vladimir Mamontov de la cotidianul „Izvestia” (la 14 octombrie), la începutul acestei luni, președintele Dmitri Medvedev a aprobat Conceptul de combatere a terorismului în Federația Rusă, s-ar lucra la o nouă lege federală, intitulată „Cu privire la Securitate” și la doctrina militară a Rusiei. Extrase din interviul publicat de „Izvestia”, în traducerea lui Paul Hodorogea:
Întrebare: Ați comunicat săptămâna trecută că există posibilitatea de a provoca Rusia în atacuri nucleare preventive. Care este motivul?
Răspuns: ... Rezultatele analizei situaţiei militar-strategice în lume şi perspectivele de dezvoltare a acesteia până în 2020, indică schimbarea accentelor de la conflicte la scară largă, la războaie şi conflicte armate locale, deşi nu şi-au pierdut din actualitate nici pericolele militare anterioare şi ameninţările la adresa ţării noastre.
Deci, admiterea noilor membri în NATO nu este intreruptă, se intensifică actvitatea blocului, forţele americane strategice fac exerciţii intensive de perfecţionare a managementului de utilizare a armelor nucleare strategice.
Se menţin factori destabilizatori suplimentari, cum ar fi tendinţa proliferării nucleare, chimice, biologice, producerea de arme de distrugere în masă, nivelul tot mai mare al terorismului internaţional, intensificarea luptei pentru energie şi combustibil şi a altor materii prime. Nu sunt lichidate cu totul pericolele militare interne, după cum arată situaţia din Caucazul de Nord.
Astfel, au apărut motive obiective pentru punerea la punct a doctrinei militare, care ar trebui să includă un răspuns flexibil şi în timp util la schimbările actuale şi de perspectivă în situaţia politico-militară şi militar-strategică pe termen mediu. ... În acelaşi timp, subliniez că Rusia consideră ca are dreptul să utilizeze fortele armate şi alte trupe pentru a respinge atacurile împotriva ei sau a aliaţilor săi, precum şi menţinerea sau recuperarea păcii urmare ale deciziilor Consiliului de Securitate ONU şi altor structuri de securitate colectivă.
În ceea ce priveşte dispoziţiile despre posibilitatea de a folosi arme nucleare, această secţiune a doctrinei militare este formulată în spiritul Federaţiei Ruse referitor la statutul nuclear, capabilă să pună în aplicare descurajarea nucleară a adversarilor, în ce privește atacurile împotriva Rusiei şi a aliaţilor săi. Aceasta este, în viitorul apropiat, o prioritate pentru ţara noastră. De asemenea, sunt ajustate condiţiile de utilizare a armelor nucleare la respingerea atacurilor cu mijloace convenţionale de distrugere, nu numai la scară largă dar şi regionale şi chiar în războaie locale.
În afara de aceasta se prevede un spectru de posibilităţi de utilizare a armelor nucleare, în funcţie de situaţia şi intenţiile eventualului inamic. În situaţii critice pentru securitatea naţională nu este exclusă aplicarea, inclusiv cu caracter preventiv, a atacului nuclear împotriva agresorului. ...
Proiectul de document a fost discutat în timpul adunărilor in teritoriu a Consiliului de Securitate din districtele federale. Au fost propuneri foarte constructive din partea conducătorilor reginilor, pe care le analizam foarte serios. Cred că până la sfârşitul anului o noua versiune a doctrinei militare va fi gata pentru a fi prezentată preşedintelui.
Întrebare: În strategia de securitate naţională un loc important este acordat parteneriatului egal strategic, în care este vorba de fapt despre o ordine mondială multipolară. Aceasta într-adevăr este ceva realizabil sau constituie un vis despre un "viitor luminos"?
Răspuns: Imperfecţiunea ordinii lumii existente, este clar demonstrată de criza financiară şi economică. Aceasta se manifestă în sistemul financiar mondial, precum şi în comerţul internaţional şi în mecanismul de stabilire a preţurilor pentru materiile prime şi de resurse energetice. Toate sistemele şi mecanismele sunt ajustate pentru a servi interesele notorii ale "miliardului de aur". Fiecare ţară se confruntă cu o alegere: să accepte un mod de viata si valorile morale ale civilizaţiei occidentale, sperând într-o zi să devină o parte din aceasta chiar dacă, după expresia lui Brzezinski, ca un "partener junior", sau să-și păstreze identitatea şi să încercăm să schimbam ordinea existentă mondială în mai bine?
Noi credem că ideea de a forma un sistem policentric internaţional este mai actuală decât oricând. ... Insistența asupra ideii de multipolaritate - nu este vorba de o alianţă împotriva cuiva, de o confruntare cu Occidentul în general sau cu orice ţară din Vest. Scopul ei este de a construi ceva mai bun, o lume mai corectă. ....
Dolarul, piatra de temelie a sistemului financiar într-o lume unipolară, îşi pierde treptat poziţia. O popularitate din ce în ce mai mare capătă ideea de inlocuire a dolarului cu un „coş” din câteva valute, unităţi speciale de calcul utilizate în cadrul FMI, etc. Oare aceasta nu este o mişcare spre multi-polaritate într-una dintre cele mai importante sfere ale ordinii mondiale - economice şi financiare? ...
O altă confirmare a faptului că procesul de renunțare la o ordine unipolară este crearea şi dezvoltarea unor noi organizaţii internaţionale influente. La mijlocul lunii iunie în Ekaterinburg a avut loc Summit-ul „Organizatiei de Cooperare de la Shanghai”(OCS) şi primul Summit BRIK în format deplin. Aceste summit-uri au devenit deja centre importante de atracţie a lumii în curs de dezvoltare multipolară. În special, în cadrul ultimului summit al "Grupului celor douăzeci" din Pittsburgh, anume la insistenţele BRIK, s-a decis o repartizare mai echitabilă a cotelor-parte în instituţiile financiare mondiale.
Un alt exemplu: ţările americii latine duc o politică externă pragmatică multi-vectorială, diversificând legăturile economice. Suntem interesaţi în dezvoltarea unei colaborări multi-format cu aceste ţări – ceea ce s-a discutat în mod repetat la reuniunile operative ale Consiliului de Securitate. Am acceptat cu plăcere, în special, invitarea ţării noastre de a participa în zilele următoare la summitul ALBA (organizaţia numită " Mişcarea Bolivariană de Iniţiativă, care include Bolivia, Cuba, Nicaragua, Guatemala, Ecuador şi alţii.)
Întrebare: Neproliferarea armamentului nuclear este o prioritate a securităţii internaţionale. În legătura cu aceasta, cum apreciaţi situaţia programul nuclear iranian?
Răspuns: Subiectul programului nuclear iranian de rachete este extrem de politizat. În Occident, tot mai des răsună declaraţii de genul "răbdarea comunităţii internaţionale", referitor la acest program, e "la limită". Se subliniază că, dacă în următoarele câteva săptămâni, Iranul nu ar lua măsuri pentru a îndeplini cerinţele Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) şi „Grupului celor şase”, atunci ar fi necesar să se introducă noi sancţiuni dure. Şi astfel de atitudini persistă chiar după reuniunea din octombrie a reprezentanţilor „celor şase” şi Iranului de la Geneva. N-am vrut ca evoluţia situaţiei să meargă pe această cale. Este necesar să fie rezolvată într-o manieră constructivă.
În acelaşi timp şi politica Iranului poartă, de multe ori, un caracter nechibzuit. Astfel, o lingura mare de gudron au adăugat informaţiile cu privire la construcţia în secret a unei noi instalaţii de îmbogăţire a uraniului în apropierea oraşului Qom, ceea ce contravine cererilor repetate ale Consiliului de Securitate ONU adresate Teheran-ului de a suspenda aceste activităţi.
Cu toate acestea, problema nu ar trebui agravată. Dorinţa declarată a iranienilor de a asigura accesul cât mai curând al inspectorilor AIEA la obiectivul indicat, poate contribui la înlăturarea acestor îngrijorări. Rezultatele reuniunii de la Geneva, ne dau posibilitatea să privim situaţia cu optimism prudent. Important este ca înţelegerile negociate să fie puse în aplicare. Iată de ce acum este necesar să nu slăbim eforturile creării condiţiilor care ar permite sa ieşim la negocieri pe tema „pachetului de propuneri” al „grupului celor şase”, promovarea formulei „îngheţării în schimbul îngheţării”, ceea ce sugerează că Iranul nu începe niciun fel de activităţi nucleare şi „cei şase" nu întreprind paşi noi de sancţionare.
Teheranul ar trebui să fie încurajat să renunţe la secretizare şi confruntare, în favoarea transparenţei şi cooperarii cu comunitatea internaţională privind programul său nuclear. Şi, de asemenea, de a continua negocierile, insistând asupra indeplinirii poziţiei „Tratatului de neproliferare a armelor nucleare” (ДНЯО), consolidând mecanismul de garanţii şi inspecţii de către AIEA. Sprijinim dreptul Iranului la un „atom pașnic”, dar ne opunem categoric extinderii ulterioare a „clubului nuclear”.
Întrebare: Nu se vor întoarce oare americanii, referindu-mă la factorul iranian, la ideea revizuită recent de amplasare a scuturilor din zona a treia de apărare anti-rachetă în Europa?
Răspuns: În contextul asigurării securitatii nationale, problema Scuturilor Anti-Rachetă a fost şi rămâne una din problemele cele mai importante. Reieşind din legătura de nedespărţit dintre strategiile de arme ofensive şi defensive, salutăm orice măsuri care vizează reducerea pericolului racheto-nuclear. Prin urmare, presedintele Rusiei a caracterizat hotărârea lui Barack Obama de a se dezice de amplasarea scutului anti-rachetă în Polonia şi Republica Cehă, ca un pas constructiv, în direcţia corectă.
Cu toate acestea, trebuie să avem in vedere că americanii nu au renunţat la amplasarea unui sistem global de apărare anti-rachetă. Este doar o ajustare a planurilor, amânând data limită a creării lor, cu utilizarea unor noi posibilităţi tehnologice, ceea ce este foarte îngrijorătoar, odată cu extinderea cercului de participanţi. În special, Secretarul general adjunct al apărării SUA pentru Securitate Internaţională, Vershbow avansează idei extravagante despre posibilitatea de instalare în Ucraina a scuturilor şi declară o „euforie prematură a Moscovei.” Noi aşteptăm de la SUA să explice în mod clar intenţiile sale în domeniul de apărare anti-rachetă. Este necesar pentru întărirea increderii între ţările noastre şi adoptarea soluţiilor adecvate în domeniul controlului înarmării şi dezarmării.
Întrebare: Cât de realiste sunt prognozele că Israelul este pregătit să folosească faţă de Iran "opţiunea puterii"?
Răspuns: Eu cred că reglementarea situaţiei pe cale politico-diplomatică nu are alternativă. Acţiunile de forţă împotriva Iranului ar avea cele mai negative consecinţe asupra securităţii internaţionale, creînd şi acutizând problemele existente de natură politică, umană şi ecologică.
De exemplu, în Iran, trăiesc aproape trei ori mai mulţi azerii etnici decât în Azerbaidjan. În cazul oricărui scenariu militar, ei cu siguranţă vor pleca pe teritoriul lor - şi o catastrofă umană este inevitabilă.
Posibila utilizare a forţei împotriva Iranului ar putea avea efect contrar. Aceasta îi va uni pe iranieni, va provoaca nemulţumiri în lumea arabă, va activiza organizaţiile controlate de către Iran, Hamas şi Hezbollah în Palestina. Iar faptul ar putea agrava situaţia din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală în ansamblu. Printre altele, situaţia şi aşa nu este simplă, ţinând cont de nivelul sporit de activităţi teroriste în Irak şi Afganistan.
Întrebare: Există cel puţin niște perspective pozitive de rezolvare a situaţiei din Afganistan?
Răspuns: Din pacate, ele sunt foarte mizere. Atacurile teroriste abundă şi capătă dimensiuni ameninţătoare, luptele ducându-se nu numai în mod tradiţional - în Sudul şi Estul a Afganistanului - dar, de asemenea, şi în regiunile anterior relativ calme de nord şi vest a ţării.
Conform americanilor înşişi, anul trecut talibanii au făcut progrese semnificative iar în viitorul apropiat s-ar putea întâmpla ca victoria "asupra teroriştilor să devină imposibilă." Ei trag concluzii cu privire la necesitatea măririi contingentului deja existent cu câteva zeci de mii de militari şi efectuarea operaţiunilor la scară mai largă. În opinia noastră, acest lucru va duce doar la creşterea în continuare a numărului de victime civile. Deja, în conformitate cu statisticile internaţionale, unul din trei civili morţi au fost ucişi de către trupele coaliţiei, cei mai mulți dintre ei – în urma atacurilor aeriene.
Pe calea stabilizarii, este important să se rezolve două probleme majore. În primul rând, este necesar să se mărească, nu cantitatea, ci profesionalismul şi eficienţa acţiunilor forţelor internaţionale de a rezolva problemele cu aprovizionarea şi implicarea mai activă în asigurarea siguranţei armatei afgane naţionale şi a poliţiei. Până în prezent, eforturile de formare a acestora compensează cu dificultate pierderile şi dezertările.
Propria noastră experienţă în lupta împotriva teroriştilor în Caucazul de Nord arată că în combaterea teroriştilor ar trebui de luptat nu cu numărul, dar cu calificarea, folosind pe larg metode operative, forţe speciale şi mijloace. Operaţiunile militare in derulare, de asemenea, ar trebui să fie limitate ca suprafaţă, astfel încât să nu provoca victime în rândul civililor, situație ce favorizează extinderea bazelor de recrutare a teroriştilor.
În al doilea rând, este important să se creeze condiţiile necesare socio-economice. Mai întâi de toate, trebuie să li se dea afganilor surse de venit stabile în loc de participarea lor la producţia pe scară largă a drogurilor. Până acum se observă o situaţie contrară: de la începutul operaţiunilor de SUA şi NATO în 2001, producţia de opiacee în Afganistan s-a înmulţit de multe ori. Peste 90% din opiu din lume este de origine afgană.
Este necesară activizarea eforturilor de combatere a răspândirii în continuare a narco-agresiunilor, în special în cadrul iniţiativei noastre de a crea în jurul Afganistanului o centură anti-drog. Operaţiunea „Organizatia Tratatului de Securitate Colectivă” (ОДКБ) internaţional „Canal", care implică oportunităţi ШОС, susține o asemenea abordare. Un impuls suplimentar pentru a atinge acest obiectiv a dat decizia Conferinţei speciale privind Afganistanul care a avut loc la Moscova la 27 martie.
În aceste zile, în Afganistan, se face bilanţul alegerii unui nou presedinte. Evoluţia situaţiei va depinde de sprijinul comun al comunităţii internaţionale pentru eforturile depuse de guvernul afgan în crearea condiţiilor de construire a unui viitor paşnic.
Întrebare: Ați comunicat săptămâna trecută că există posibilitatea de a provoca Rusia în atacuri nucleare preventive. Care este motivul?
Răspuns: ... Rezultatele analizei situaţiei militar-strategice în lume şi perspectivele de dezvoltare a acesteia până în 2020, indică schimbarea accentelor de la conflicte la scară largă, la războaie şi conflicte armate locale, deşi nu şi-au pierdut din actualitate nici pericolele militare anterioare şi ameninţările la adresa ţării noastre.
Deci, admiterea noilor membri în NATO nu este intreruptă, se intensifică actvitatea blocului, forţele americane strategice fac exerciţii intensive de perfecţionare a managementului de utilizare a armelor nucleare strategice.
Se menţin factori destabilizatori suplimentari, cum ar fi tendinţa proliferării nucleare, chimice, biologice, producerea de arme de distrugere în masă, nivelul tot mai mare al terorismului internaţional, intensificarea luptei pentru energie şi combustibil şi a altor materii prime. Nu sunt lichidate cu totul pericolele militare interne, după cum arată situaţia din Caucazul de Nord.
Astfel, au apărut motive obiective pentru punerea la punct a doctrinei militare, care ar trebui să includă un răspuns flexibil şi în timp util la schimbările actuale şi de perspectivă în situaţia politico-militară şi militar-strategică pe termen mediu. ... În acelaşi timp, subliniez că Rusia consideră ca are dreptul să utilizeze fortele armate şi alte trupe pentru a respinge atacurile împotriva ei sau a aliaţilor săi, precum şi menţinerea sau recuperarea păcii urmare ale deciziilor Consiliului de Securitate ONU şi altor structuri de securitate colectivă.
În ceea ce priveşte dispoziţiile despre posibilitatea de a folosi arme nucleare, această secţiune a doctrinei militare este formulată în spiritul Federaţiei Ruse referitor la statutul nuclear, capabilă să pună în aplicare descurajarea nucleară a adversarilor, în ce privește atacurile împotriva Rusiei şi a aliaţilor săi. Aceasta este, în viitorul apropiat, o prioritate pentru ţara noastră. De asemenea, sunt ajustate condiţiile de utilizare a armelor nucleare la respingerea atacurilor cu mijloace convenţionale de distrugere, nu numai la scară largă dar şi regionale şi chiar în războaie locale.
În afara de aceasta se prevede un spectru de posibilităţi de utilizare a armelor nucleare, în funcţie de situaţia şi intenţiile eventualului inamic. În situaţii critice pentru securitatea naţională nu este exclusă aplicarea, inclusiv cu caracter preventiv, a atacului nuclear împotriva agresorului. ...
Proiectul de document a fost discutat în timpul adunărilor in teritoriu a Consiliului de Securitate din districtele federale. Au fost propuneri foarte constructive din partea conducătorilor reginilor, pe care le analizam foarte serios. Cred că până la sfârşitul anului o noua versiune a doctrinei militare va fi gata pentru a fi prezentată preşedintelui.
Întrebare: În strategia de securitate naţională un loc important este acordat parteneriatului egal strategic, în care este vorba de fapt despre o ordine mondială multipolară. Aceasta într-adevăr este ceva realizabil sau constituie un vis despre un "viitor luminos"?
Răspuns: Imperfecţiunea ordinii lumii existente, este clar demonstrată de criza financiară şi economică. Aceasta se manifestă în sistemul financiar mondial, precum şi în comerţul internaţional şi în mecanismul de stabilire a preţurilor pentru materiile prime şi de resurse energetice. Toate sistemele şi mecanismele sunt ajustate pentru a servi interesele notorii ale "miliardului de aur". Fiecare ţară se confruntă cu o alegere: să accepte un mod de viata si valorile morale ale civilizaţiei occidentale, sperând într-o zi să devină o parte din aceasta chiar dacă, după expresia lui Brzezinski, ca un "partener junior", sau să-și păstreze identitatea şi să încercăm să schimbam ordinea existentă mondială în mai bine?
Noi credem că ideea de a forma un sistem policentric internaţional este mai actuală decât oricând. ... Insistența asupra ideii de multipolaritate - nu este vorba de o alianţă împotriva cuiva, de o confruntare cu Occidentul în general sau cu orice ţară din Vest. Scopul ei este de a construi ceva mai bun, o lume mai corectă. ....
Dolarul, piatra de temelie a sistemului financiar într-o lume unipolară, îşi pierde treptat poziţia. O popularitate din ce în ce mai mare capătă ideea de inlocuire a dolarului cu un „coş” din câteva valute, unităţi speciale de calcul utilizate în cadrul FMI, etc. Oare aceasta nu este o mişcare spre multi-polaritate într-una dintre cele mai importante sfere ale ordinii mondiale - economice şi financiare? ...
O altă confirmare a faptului că procesul de renunțare la o ordine unipolară este crearea şi dezvoltarea unor noi organizaţii internaţionale influente. La mijlocul lunii iunie în Ekaterinburg a avut loc Summit-ul „Organizatiei de Cooperare de la Shanghai”(OCS) şi primul Summit BRIK în format deplin. Aceste summit-uri au devenit deja centre importante de atracţie a lumii în curs de dezvoltare multipolară. În special, în cadrul ultimului summit al "Grupului celor douăzeci" din Pittsburgh, anume la insistenţele BRIK, s-a decis o repartizare mai echitabilă a cotelor-parte în instituţiile financiare mondiale.
Un alt exemplu: ţările americii latine duc o politică externă pragmatică multi-vectorială, diversificând legăturile economice. Suntem interesaţi în dezvoltarea unei colaborări multi-format cu aceste ţări – ceea ce s-a discutat în mod repetat la reuniunile operative ale Consiliului de Securitate. Am acceptat cu plăcere, în special, invitarea ţării noastre de a participa în zilele următoare la summitul ALBA (organizaţia numită " Mişcarea Bolivariană de Iniţiativă, care include Bolivia, Cuba, Nicaragua, Guatemala, Ecuador şi alţii.)
Întrebare: Neproliferarea armamentului nuclear este o prioritate a securităţii internaţionale. În legătura cu aceasta, cum apreciaţi situaţia programul nuclear iranian?
Răspuns: Subiectul programului nuclear iranian de rachete este extrem de politizat. În Occident, tot mai des răsună declaraţii de genul "răbdarea comunităţii internaţionale", referitor la acest program, e "la limită". Se subliniază că, dacă în următoarele câteva săptămâni, Iranul nu ar lua măsuri pentru a îndeplini cerinţele Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) şi „Grupului celor şase”, atunci ar fi necesar să se introducă noi sancţiuni dure. Şi astfel de atitudini persistă chiar după reuniunea din octombrie a reprezentanţilor „celor şase” şi Iranului de la Geneva. N-am vrut ca evoluţia situaţiei să meargă pe această cale. Este necesar să fie rezolvată într-o manieră constructivă.
În acelaşi timp şi politica Iranului poartă, de multe ori, un caracter nechibzuit. Astfel, o lingura mare de gudron au adăugat informaţiile cu privire la construcţia în secret a unei noi instalaţii de îmbogăţire a uraniului în apropierea oraşului Qom, ceea ce contravine cererilor repetate ale Consiliului de Securitate ONU adresate Teheran-ului de a suspenda aceste activităţi.
Cu toate acestea, problema nu ar trebui agravată. Dorinţa declarată a iranienilor de a asigura accesul cât mai curând al inspectorilor AIEA la obiectivul indicat, poate contribui la înlăturarea acestor îngrijorări. Rezultatele reuniunii de la Geneva, ne dau posibilitatea să privim situaţia cu optimism prudent. Important este ca înţelegerile negociate să fie puse în aplicare. Iată de ce acum este necesar să nu slăbim eforturile creării condiţiilor care ar permite sa ieşim la negocieri pe tema „pachetului de propuneri” al „grupului celor şase”, promovarea formulei „îngheţării în schimbul îngheţării”, ceea ce sugerează că Iranul nu începe niciun fel de activităţi nucleare şi „cei şase" nu întreprind paşi noi de sancţionare.
Teheranul ar trebui să fie încurajat să renunţe la secretizare şi confruntare, în favoarea transparenţei şi cooperarii cu comunitatea internaţională privind programul său nuclear. Şi, de asemenea, de a continua negocierile, insistând asupra indeplinirii poziţiei „Tratatului de neproliferare a armelor nucleare” (ДНЯО), consolidând mecanismul de garanţii şi inspecţii de către AIEA. Sprijinim dreptul Iranului la un „atom pașnic”, dar ne opunem categoric extinderii ulterioare a „clubului nuclear”.
Întrebare: Nu se vor întoarce oare americanii, referindu-mă la factorul iranian, la ideea revizuită recent de amplasare a scuturilor din zona a treia de apărare anti-rachetă în Europa?
Răspuns: În contextul asigurării securitatii nationale, problema Scuturilor Anti-Rachetă a fost şi rămâne una din problemele cele mai importante. Reieşind din legătura de nedespărţit dintre strategiile de arme ofensive şi defensive, salutăm orice măsuri care vizează reducerea pericolului racheto-nuclear. Prin urmare, presedintele Rusiei a caracterizat hotărârea lui Barack Obama de a se dezice de amplasarea scutului anti-rachetă în Polonia şi Republica Cehă, ca un pas constructiv, în direcţia corectă.
Cu toate acestea, trebuie să avem in vedere că americanii nu au renunţat la amplasarea unui sistem global de apărare anti-rachetă. Este doar o ajustare a planurilor, amânând data limită a creării lor, cu utilizarea unor noi posibilităţi tehnologice, ceea ce este foarte îngrijorătoar, odată cu extinderea cercului de participanţi. În special, Secretarul general adjunct al apărării SUA pentru Securitate Internaţională, Vershbow avansează idei extravagante despre posibilitatea de instalare în Ucraina a scuturilor şi declară o „euforie prematură a Moscovei.” Noi aşteptăm de la SUA să explice în mod clar intenţiile sale în domeniul de apărare anti-rachetă. Este necesar pentru întărirea increderii între ţările noastre şi adoptarea soluţiilor adecvate în domeniul controlului înarmării şi dezarmării.
Întrebare: Cât de realiste sunt prognozele că Israelul este pregătit să folosească faţă de Iran "opţiunea puterii"?
Răspuns: Eu cred că reglementarea situaţiei pe cale politico-diplomatică nu are alternativă. Acţiunile de forţă împotriva Iranului ar avea cele mai negative consecinţe asupra securităţii internaţionale, creînd şi acutizând problemele existente de natură politică, umană şi ecologică.
De exemplu, în Iran, trăiesc aproape trei ori mai mulţi azerii etnici decât în Azerbaidjan. În cazul oricărui scenariu militar, ei cu siguranţă vor pleca pe teritoriul lor - şi o catastrofă umană este inevitabilă.
Posibila utilizare a forţei împotriva Iranului ar putea avea efect contrar. Aceasta îi va uni pe iranieni, va provoaca nemulţumiri în lumea arabă, va activiza organizaţiile controlate de către Iran, Hamas şi Hezbollah în Palestina. Iar faptul ar putea agrava situaţia din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală în ansamblu. Printre altele, situaţia şi aşa nu este simplă, ţinând cont de nivelul sporit de activităţi teroriste în Irak şi Afganistan.
Întrebare: Există cel puţin niște perspective pozitive de rezolvare a situaţiei din Afganistan?
Răspuns: Din pacate, ele sunt foarte mizere. Atacurile teroriste abundă şi capătă dimensiuni ameninţătoare, luptele ducându-se nu numai în mod tradiţional - în Sudul şi Estul a Afganistanului - dar, de asemenea, şi în regiunile anterior relativ calme de nord şi vest a ţării.
Conform americanilor înşişi, anul trecut talibanii au făcut progrese semnificative iar în viitorul apropiat s-ar putea întâmpla ca victoria "asupra teroriştilor să devină imposibilă." Ei trag concluzii cu privire la necesitatea măririi contingentului deja existent cu câteva zeci de mii de militari şi efectuarea operaţiunilor la scară mai largă. În opinia noastră, acest lucru va duce doar la creşterea în continuare a numărului de victime civile. Deja, în conformitate cu statisticile internaţionale, unul din trei civili morţi au fost ucişi de către trupele coaliţiei, cei mai mulți dintre ei – în urma atacurilor aeriene.
Pe calea stabilizarii, este important să se rezolve două probleme majore. În primul rând, este necesar să se mărească, nu cantitatea, ci profesionalismul şi eficienţa acţiunilor forţelor internaţionale de a rezolva problemele cu aprovizionarea şi implicarea mai activă în asigurarea siguranţei armatei afgane naţionale şi a poliţiei. Până în prezent, eforturile de formare a acestora compensează cu dificultate pierderile şi dezertările.
Propria noastră experienţă în lupta împotriva teroriştilor în Caucazul de Nord arată că în combaterea teroriştilor ar trebui de luptat nu cu numărul, dar cu calificarea, folosind pe larg metode operative, forţe speciale şi mijloace. Operaţiunile militare in derulare, de asemenea, ar trebui să fie limitate ca suprafaţă, astfel încât să nu provoca victime în rândul civililor, situație ce favorizează extinderea bazelor de recrutare a teroriştilor.
În al doilea rând, este important să se creeze condiţiile necesare socio-economice. Mai întâi de toate, trebuie să li se dea afganilor surse de venit stabile în loc de participarea lor la producţia pe scară largă a drogurilor. Până acum se observă o situaţie contrară: de la începutul operaţiunilor de SUA şi NATO în 2001, producţia de opiacee în Afganistan s-a înmulţit de multe ori. Peste 90% din opiu din lume este de origine afgană.
Este necesară activizarea eforturilor de combatere a răspândirii în continuare a narco-agresiunilor, în special în cadrul iniţiativei noastre de a crea în jurul Afganistanului o centură anti-drog. Operaţiunea „Organizatia Tratatului de Securitate Colectivă” (ОДКБ) internaţional „Canal", care implică oportunităţi ШОС, susține o asemenea abordare. Un impuls suplimentar pentru a atinge acest obiectiv a dat decizia Conferinţei speciale privind Afganistanul care a avut loc la Moscova la 27 martie.
În aceste zile, în Afganistan, se face bilanţul alegerii unui nou presedinte. Evoluţia situaţiei va depinde de sprijinul comun al comunităţii internaţionale pentru eforturile depuse de guvernul afgan în crearea condiţiilor de construire a unui viitor paşnic.
