Vlad Filat, Primul Ministru al Republicii Moldova, s-a prezentat convingător, la Bruxelles, unde a vorbit în faţa Comisiei de Politică Externă a Parlamentului European. Filat a demonstrat, înainte de orice, că e un interlocutor la zi, în materie de teme politice (inter)naţionale. Aşa a apărut primul cîştig: imaginea. După o suită interminabilă de politruci vetuşti şi activişti încleştaţi, Filat a dovedit că Moldova nu e un rezervor de dogmatism şi că poate produce politicieni mobili, informaţi şi alerţi. Ce a lipsit în mod frapant, pentru o audienţă obişnuită cu recitalurile pietroase ale oaspeţilor moldoveni, a fost tocmai blocajul. Filat nu a refuzat nici o întrebare şi nu a barat nici o temă de dezbatere.
Am deschis discuţia despre problema "limbii de stat" şi Primul Ministru s-a angajat imediat în dialog. Declaraţiile lui Filat, care a recunoscut fără rezerve că limba română e o realitate vorbită iar limba moldovenească o ficţiune politică, au fost de-a dreptul curajoase, pentru un politician de vîrf. Multă lume se va declara neliniştită de aceste declaraţii care ar putea reaprinde o temă în acelaşi timp delicată şi "inutilă", mai ales în vremuri de mare presiune economică. Dincolo de prudenţă şi de calcule politice, important e că Primul Ministru Filat a refuzat să rămînă prizonierul unei construcţii arbitrare. Această priză de bun simţ promite o politică transparentă şi în alte zone de sensibile.
Problema periculoasă şi, în acelaşi timp, rezolvabilă pe care Filat şi Minisrul de Externe Iurie Leancă au adus-o la Bruxelles e, însă, densitatea reacţiei occidentale. Moldova e în continuare o economie de criză care face şi, mai ales, desface guverne. Relansarea politică a comuniştilor e legată tocmai de persistenţa crizei. Dacă nu va reuşi să dovedească, în următoarele cîteva luni, că poate opri picajul economic şi că e în stare să susţină plăţile bugetare, coaliţia pro-europeană de la Chişinău va fi neputincioasă în faţa revirimentului comunist.
Aici apare nevoia de sprijin european direct şi imediat. UE a întîrziat destul într-o politică de aşteptare pasivă faţă de Moldova, în care vede mai degrabă un teritoriu în stagnare şi o zonă de interes redus. Fără o revenire la intervenţia financiară şi juridică activă, UE va grăbi un deznodămînt tipic: reformismul noului guvern va fi surclasat de agitaţia "socială" a comuniştilor şi electoratul se va regrupa în jurul răului mai vechi dar mai bine cunoscut. FMI ar putea fi mai realist dar, şi în acest caz, confuzia care face din Moldova un stat "neinteresant" ar putea avea consecinţe negative.
Moldova e o prezenţă cheie pe flancul de est al UE. O injecţie rapidă de fonduri şi asistenţă tehnică ar putea reechilibra situaţia şi ar avea efecte politice majore. Flancul de est al UE ar fi fortificat iar coridorul de lucru românesc ar permite oxigenarea continuă a zonei. Marţi după amiază, cînd Mihai Ghimpu, Preşedintele Parlamntului Republicii Moldova, va sosi la Bruxelles şi se va întîlni cu Delegaţia Parlamentară pentru relaţii cu Republica Moldova, mesajul va fi acelaşi. Frecvenţa apariţiilor moldoveneşti la Bruxelles e, în sine, un pas înainte, mai ales ca indiciu de orientare geopolitică pro-occidentală, înaintea summit-ului CSI, din 7-8 octombrie, de la Chişinău. Urgenţa semnalului trebuie rapid înţeleasă de instituţiile europene.
Am deschis discuţia despre problema "limbii de stat" şi Primul Ministru s-a angajat imediat în dialog. Declaraţiile lui Filat, care a recunoscut fără rezerve că limba română e o realitate vorbită iar limba moldovenească o ficţiune politică, au fost de-a dreptul curajoase, pentru un politician de vîrf. Multă lume se va declara neliniştită de aceste declaraţii care ar putea reaprinde o temă în acelaşi timp delicată şi "inutilă", mai ales în vremuri de mare presiune economică. Dincolo de prudenţă şi de calcule politice, important e că Primul Ministru Filat a refuzat să rămînă prizonierul unei construcţii arbitrare. Această priză de bun simţ promite o politică transparentă şi în alte zone de sensibile.
Problema periculoasă şi, în acelaşi timp, rezolvabilă pe care Filat şi Minisrul de Externe Iurie Leancă au adus-o la Bruxelles e, însă, densitatea reacţiei occidentale. Moldova e în continuare o economie de criză care face şi, mai ales, desface guverne. Relansarea politică a comuniştilor e legată tocmai de persistenţa crizei. Dacă nu va reuşi să dovedească, în următoarele cîteva luni, că poate opri picajul economic şi că e în stare să susţină plăţile bugetare, coaliţia pro-europeană de la Chişinău va fi neputincioasă în faţa revirimentului comunist.
Aici apare nevoia de sprijin european direct şi imediat. UE a întîrziat destul într-o politică de aşteptare pasivă faţă de Moldova, în care vede mai degrabă un teritoriu în stagnare şi o zonă de interes redus. Fără o revenire la intervenţia financiară şi juridică activă, UE va grăbi un deznodămînt tipic: reformismul noului guvern va fi surclasat de agitaţia "socială" a comuniştilor şi electoratul se va regrupa în jurul răului mai vechi dar mai bine cunoscut. FMI ar putea fi mai realist dar, şi în acest caz, confuzia care face din Moldova un stat "neinteresant" ar putea avea consecinţe negative.
Moldova e o prezenţă cheie pe flancul de est al UE. O injecţie rapidă de fonduri şi asistenţă tehnică ar putea reechilibra situaţia şi ar avea efecte politice majore. Flancul de est al UE ar fi fortificat iar coridorul de lucru românesc ar permite oxigenarea continuă a zonei. Marţi după amiază, cînd Mihai Ghimpu, Preşedintele Parlamntului Republicii Moldova, va sosi la Bruxelles şi se va întîlni cu Delegaţia Parlamentară pentru relaţii cu Republica Moldova, mesajul va fi acelaşi. Frecvenţa apariţiilor moldoveneşti la Bruxelles e, în sine, un pas înainte, mai ales ca indiciu de orientare geopolitică pro-occidentală, înaintea summit-ului CSI, din 7-8 octombrie, de la Chişinău. Urgenţa semnalului trebuie rapid înţeleasă de instituţiile europene.