Linkuri accesibilitate

Solicitanţi de azi în Moldova

An de an, refugiaţii şi solicitanţii de azil din R. Moldova sunt prezenti la festivalul etniilor organizat la Chişinău. La ediţia din acest an mi-au atras atenţia, pentru că aveau plasat cortul la o distanta mai mare de ceilalţi participanţi. Cu toate acestea, mulţi curioşi s-au îmbulzit în jurul lor să le vorbească. Printre aceştia şi eu. Aşa l-am întâlnit pe El Sheikh Mohamed, de 36 de ani refugiat în Republica Moldova acum 9 ani tocmai din Sudan. Îmi spune că a plecat de la mama si tata după instaurarea dictaturii: „De fapt eu m-am plimblat foarte mult până am ajuns în R. Moldova. Dar se spune de obicei că un refugiat nu-şi alege ultima destinaţie, unde va ajunge el. Am fost şi în România, Bulgaria, Siria, Egipt, am fost peste tot”

L-am întrebat pe El Sheikh Mohamed ce înseamnă să-ti gasesti refugiu în R. Moldova: „Foarte greu, adică R. Moldova poate acum în 2009 este puţin pregătită pentru asemenea chestii, dar acum 10 sau 15 ani de zile, Moldova nu a fost pregătită pentru a înţelege acest fenomen, adică ce înseamnă să fi refugiat. O persoană străină, adică nu era o legislaţie pusă la punct, statul nu se implica. Acum se implică puţin”

Mohamed îmi spune că majoritatea refugiaţilor aflati in R. Moldova se confruntă cu greutăţi. Nu este însă şi cazul lui care este căsătorit cu o moldoveancă, impreuna cu care creşte un băieţel de trei ani: „Eu stau la Hulboacă, la ţară. Pot să spun că deocamdată sunt un ţăran, mai închis de culoare. Am o cotă de pământ. Nu este a mea bineînţeles, este a socrilor mei care sunt oameni în vârstă şi acum eu cu soţia ne ocupăm de toată gospodăria respectivă şi măcar facem rost de mâncarea noastră”

Mohamed îmi vorbeste cu mândrie că în acest an va termina facultatea de psihologie şi asistenţă socială. Recunoaşte însă că mai chiuleşte de la ore: „Câteodată mai lipsesc şi eu de la universitate, când trebuie să mergem la cotă, trebuie să prăşim sau când trebuie să mai facem un lucru. Adică, ştiţi cum spun moldovenii la ţară? La ţară niciodată nu se termină munca”

David Paknehad, coordonatorul de proiect al Centrului de Caritate pentru Refugiaţi, aminteste că printre problemele cu care se confruntă refugiaţii din R. Moldova ar fi lipsa unui loc de muncă şi a unui acoperiş deasupra capului: „Ştiţi doar că este foarte costisitor să trăieşti la Chişinău. Aici pentru tot trebuie să plăteşti. Cu greu refugiaţii reuşesc să găsească bani ca să plătească singuri cheltuielile pentru întreţinere. Dar să nu uităm că au nevoie de bani pentru mâncare şi haine”

David Paknehad spune că persoanele care au un statut de refugiat pot să se angajeze în câmpul muncii fără probleme. Mai greu le este însă solicitanţilor de azil, care trăiesc mai mult din ajutoare. Potrivit lui Paknehad, în prezent in Moldova sunt peste 200 de persoane care au oficial statut de refugiat.
XS
SM
MD
LG