Linkuri accesibilitate

Spre deosebire de "Freddie Mac", "Fannie Mae" şi AIG, Lehman Brothers nu a avut parte de un ajutor din partea statului

La 15 septembrie se împlineşte un an de la unul din momentele cheie ale crizei financiare mondiale, anume colapsul băncii americane de investiţii Lehman Brothers. În urmă cu 12 luni, într-o duminică, reporterii televiziunilor americane înregistrau la faţa locului exodul angajaţilor băncii, unii dintre ei cu ochii în lacrimi. „O tragedie, nu ştiu ce o să fac, am muncit la Lehman 20 de ani”, aceasta era pe scurt povestea tuturor angajaţilor băncii a cărei prăbuşire a transmis valuri de şoc în lumea întreagă.

Cu o săptămână înainte, ministerul american de finanţe, sau Trezoreria, naţionalizase practic două companii ipotecare imense, Freddie Mac şi Fannie Mae. Iar în ziua când Lehman a dat faliment, altă bancă de investiţii, Merril Lynch, a fost preluată de Bank of America.

După colapsul lui Lehman, guvernul a intervenit să salveze gigantul de asigurări AIG. Până să se termine luna septembrie, ministrul finanţelor Hank Paulson a fost nevoit să implore politicienii să aprobe un pachet de 700 de miliarde de dolari pentru salvarea sistemului financiar.

Preţul acţiunilor s-a prăbuşit la bursă. În ziua falimentului lui Lehman, indicele Dow Jones a pierdut cele mai multe puncte într-o singură zi de după data de 11 septembrie 2001. Ted Weisberg, un broker din New York, îşi aminteşte spaima care se instaurase la bursă şi întrebarea pe care şi-o puneau cu toţii, adesea doar în gând: ce se întâmplă cu sistemul?

După un an, experţii spun că panica a fost atât de mare şi din cauza confuziei care a însoţit falimentul băncii Lehman. Alte instituţii financiare, înainte şi după Lehman, au primit ajutor de la guvern, într-o formă sau alta. Lehman nu a primit nimic. La câteva luni după falimentul băncii de investiţii Lehman Brothers, Tim Geithner, înlocuitorul lui Paulson la şefia ministerului de finanţe, a spus că guvernul nu a avut instrumentele legale necesare ca să ajute banca Lehman.
Unii nu cred însă această explicaţie.

Allan Meltzer, economist de la universitatea Carnegie Mellon, îşi aminteşte că în preajma falimentului lui Lehman nu a fost nici un avertisment, nici un anunţ. Deşi politica americană faţă de instituţiile financiare se schimbase deja cu câteva zile înainte, în cazul băncii Lehman a fost schimbată la loc. Adică guvernul nu a făcut nimic. Aceasta, în opinia lui Meltzer, a transformat o recesiune gravă într-o calamitate globală. Întreaga economie mondială s-a oprit vreme de două sau trei luni. Iar asta a fost o greşeală politică, crede Meltzer.

Ca şi alte instituţii financiare, Lehman Brothers a suferit din cauza pierderilor masive din sectorul imobiliar american. În septembrie anul trecut, băncile începuseră să fie ceva mai precaute când acordau credite unor firme sau altor bănci. Cu fluxul de credite îngheţat şi cu preţul creditelor la nivele record, consumatorii au început să strângă cureaua, iar companiile au trecut la concedieri masive.

Unda seismică pornită din America a fost simţită în toată lumea, iar economia mondială a intrat în prima contracţie din istoria sa postbelică.
Guvernele au adoptat măsuri fără precedent, anunţînd pachete de stimuli de miliarde de dolari, reducînd aproape de zero rata cheie a dobânzii şi, în cazuri extreme, tipărind bani.

După un an, există semnale că multe economii mari încep să iasă din recesiune, iar pe agenda guvernelor se află o nouă problemă: cum să retragă măsurile de ajutor speciale.
XS
SM
MD
LG