Comuna Zagarancea din raionul Ungheni, este situată chiar în lunca Prutului. Majoritatea localnicilor cu care am discutat mi-au spus că dacă nu ar fi inundaţiile şi campaniile electorale, nici nu i-ar cunoaşte la faţă pe politicieni. Pentru că, îmi spun ei, în ambele cazuri aceştia promit sarea şi marea şi nu se ţin de cuvânt.
Oamenii politici nu au nimic în comun cu simplii cetăţeni, îmi spune Maria Boguş, stând la sfat cu mai mulţi vecini chiar în incinta Primăriei din sat: „E lipsă în primul rând de cultură, care trebuie s-o posede nişte oameni ce o fost aleşi sus. Moldovanul cel simplu are mai multă etică decât acei care o ajuns deja acolo şi se aruncă cu murdărie unul în altul şi se aruncă cu mizerie unul în altul pentru scaun”.
Pe holul primăriei lume multă şi numai trei scaune. Ridicîndu-se să-i ofere locul vecinului său, Ilie Gnatiuc îmi spune că politicienii ar da dovadă de înţelepciune dacă ar ceda, lăsând la o parte ranchiuna: „Toţi trebuie să cedeze. Că ei spun că e pentru binele nostru, cum pentru binele nostru, dacă nu cedează nimeni?
Vasile, care s-a aşezat în locul lui Ilie, dă afirmativ din cap: „Dacă coaliţia asta de integrare europeană îs uniţi între dânşii, au ajuns la un numitor comun, cred că partidul comunist ar trebui să cedeze. Nu cred că au să cedeze comuniştii. O fost atâţia ani la putere şi să pierzi puterea aşa brusc, dintr-o dată, cred că nu”. Concluzia la care a ajuns Vasile este una ireală îmi spune omul de afaceri Sebastian Dogaru. Are şi o explicaţie: „La noi nu este concurenţă normală. Moldovanul este rânzos, el şi atunci când se îneacă tot se gândeşte ca să mai tragă pe cineva după dânsul”.
Discuţia noastră deviază spre alt subiect atunci când în Primărie intră poştăriţa. Îmi las interlocutorii să afle de la ea dacă vor întârzia luna viitoare pensiile şi indemnizaţiile. Pe uliţa satului o întâlnesc e mătuşa Anica, trecută de 80 de ani. O întreb cum se împăcau pe vremea ei mai marii satului: „Dar dacă din ei unul e hâtru apoi ar zice, ei lasă măi, ian să ne împăcăm noi să ne fie bine, că azi suntem dar mâine nu ştim, hai, bem un pahar de vin, trăim ine, iaka aşa trebuie să fie. Dar amu dragul chiochii nu-i aşa. Amu e multă răutate”. Când doi se ceartă al treilea câştigă - îşi aminteşte o vorbă din bătrâni mătuşa Anica.
Mătușa Anica
O întreb dacă mai e valabilă şi în zilele noastre. Bătrâna dă din cap, în semn că nu e de acord. Pe loc, îmi ticluieşte alta – când doi se ceartă, poporul păgubeşte.
Oamenii politici nu au nimic în comun cu simplii cetăţeni, îmi spune Maria Boguş, stând la sfat cu mai mulţi vecini chiar în incinta Primăriei din sat: „E lipsă în primul rând de cultură, care trebuie s-o posede nişte oameni ce o fost aleşi sus. Moldovanul cel simplu are mai multă etică decât acei care o ajuns deja acolo şi se aruncă cu murdărie unul în altul şi se aruncă cu mizerie unul în altul pentru scaun”.
Vasile, care s-a aşezat în locul lui Ilie, dă afirmativ din cap: „Dacă coaliţia asta de integrare europeană îs uniţi între dânşii, au ajuns la un numitor comun, cred că partidul comunist ar trebui să cedeze. Nu cred că au să cedeze comuniştii. O fost atâţia ani la putere şi să pierzi puterea aşa brusc, dintr-o dată, cred că nu”. Concluzia la care a ajuns Vasile este una ireală îmi spune omul de afaceri Sebastian Dogaru. Are şi o explicaţie: „La noi nu este concurenţă normală. Moldovanul este rânzos, el şi atunci când se îneacă tot se gândeşte ca să mai tragă pe cineva după dânsul”.
Discuţia noastră deviază spre alt subiect atunci când în Primărie intră poştăriţa. Îmi las interlocutorii să afle de la ea dacă vor întârzia luna viitoare pensiile şi indemnizaţiile. Pe uliţa satului o întâlnesc e mătuşa Anica, trecută de 80 de ani. O întreb cum se împăcau pe vremea ei mai marii satului: „Dar dacă din ei unul e hâtru apoi ar zice, ei lasă măi, ian să ne împăcăm noi să ne fie bine, că azi suntem dar mâine nu ştim, hai, bem un pahar de vin, trăim ine, iaka aşa trebuie să fie. Dar amu dragul chiochii nu-i aşa. Amu e multă răutate”. Când doi se ceartă al treilea câştigă - îşi aminteşte o vorbă din bătrâni mătuşa Anica.
O întreb dacă mai e valabilă şi în zilele noastre. Bătrâna dă din cap, în semn că nu e de acord. Pe loc, îmi ticluieşte alta – când doi se ceartă, poporul păgubeşte.
