Linkuri accesibilitate

Prioritatea nr. 1 este debarcarea guvernării comuniste

Alegerile anticipate din 29 iulie au instaurat o nouă realitate politică în Republica Moldova. Există posibilitatea unor schimbări democratice, aşteptate şi dorite de toţi cetăţenii. Cea mai ardentă întrebare este însă: cum gestionăm rezultatele alegerilor? În cei 18 ani de existenţă a Moldovei ca stat independent, toţi politicienii care s-au perindat la putere au tratat-o ca pe o pradă, nimeni nu s-a gândit la un proiect de DEZVOLTARE, de civilizare a ţării, nimeni nu a vrut cu adevărat să o facă viabilă şi atractivă. Politica a fost un troc nesfârşit pe bonusuri şi privilegii, cu preţul sacrificării intereselor naţionale.

Numeroşi basarabeni consideră că revolta tinerilor de după scrutinul fraudat din 5 aprilie şi victimele umane ar fi impus o schimbare politică radicală, categorică. Din păcate, votul din 29 iulie nu s-a ridicat la înălţimea acestei exigenţe morale. Prea multă lume în Moldova se află încă în prizonieratul fobiilor şi prejudecăţilor comuniste. Motiv pentru care avem azi o situaţie post-electorală indecisă, complicată, or în politică, vorba ceea, lucrezi cu materialul clientului. Tot despre politică se mai spune că este „arta posibilului”. Forţele politice necomuniste, care adună împreună 53 de mandate, au de elaborat o listă de obiective realizabile, obiective deopotrivă posibile şi necesare pentru ca o guvernare democratică să fie stabilă şi eficientă.

Există destule divergenţe între parteneri, cum ar fi prezenţa Moldovei în CSI sau aderarea la NATO – o idee pe care PD-ul lui Marian Lupu nu o agreează. Dar aceste diferenţe de viziune, prezente de altfel şi la nivelul societăţii basarabene, vor putea fi depăşite, întrucât scopul prioritar al viitoarei guvernări este revenirea ţării la normalitate, şi când spunem „normalitate” avem în vedere: restabilirea statului de drept, libertatea mass-media, inclusiv reformarea companiei „Teleradio-Moldova”, independenţei justiţiei, atragerea investiţiilor occidentale, relansarea economică… nu zborul spre Lună.

Prioritatea nr. 1, aşa cum apreciază mulţi analişti şi cum o indică şi sensul dispoziţiilor populare, este debarcarea guvernării comuniste. Voronin trebuie să plece ACUM, nu peste o jumătate de an. De aceea, înţelept este ca cele patru partide să pună surdină diferenţelor doctrinare şi să scoată în prim-plan ceea ce le apropie, făcând compromisurile necesare. Obiectivele viitoarei guvernări, pe care le-am menţionat mai devreme, vor fi salutate şi sprijinite de Occident, iar Moscova nu are cum să le contrazică, întrucât e vorba de agenda internă a unui stat suveran, de programul de guvernare al unor partide alese prin vot democratic.

Negocierile nu sunt deloc uşoare, e nevoie de multă răbdare şi luciditate. E prea simplu să te superi şi să ieşi trântind uşa, salvându-ţi „puritatea ideologică”. Dar cu ce folos pentru ţară? Am vrea să credem că cele patru partide necomuniste sunt conştiente de pericolul la care se expun în cazul în care vor zădărnici, fiecare în parte şi toate împreună, semnarea unui Acord de Coaliţie.

Şi-o ultimă sugestie. Atâta timp cât negocierile nu s-au încheiat şi sensibilităţile sunt exacerbate ar fi bine ca viitorii aliaţi să se abţină de la spectacole mediatice. Verbiajul excesiv, declaraţiile pe cont propriu trezesc animozităţi, îngreunează discuţiile. Mai bine informaţie mai puţină, dar mai sigură, pe care să nu trebuiască ulterior să o corectezi, ajustezi, ba chiar să o retractezi, acoperindu-te de ridicol. Cine se va dovedi mai slab de înger şi lipsit de stăpânire de sine în această perioadă de maximă responsabilitate va compromite pentru mulţi ani înainte şansele schimbării în Moldova.
XS
SM
MD
LG