Linkuri accesibilitate

La fel ca alte grupuri de esteuropeni plecaţi din situaţii extreme, moldovenii produc situaţii extreme odată sosiţi în Europa de vest. Tiparul a fost stabilit, la începutul anilor ’90 de albanezii sosiţi cu primul val de migraţie pus în mişcare de sărăcie şi exploatat de reţele mafiote.

Ce era valabil, prin 1992-95, la Londra, se repetă, acum, în bazinul sudic al Europei: aşa numitul trafic de fiinţe umane, altfel spus, prostituţie silită. În plus, reţele de escrocare, furt, cerşit şi infiltrarare a industriei jocurilor de noroc. În 1995, de pildă, poliţia britanică estima că albanezii «controlează» sălile de jocuri de noroc din Londra şi au o poziţie forte în reţelele de prostituţie. Mai puţin, observat a fost, pe atunci, contingentul de albanezi care au sosit, în occident, în căutare de muncă. Mulţi bărbaţi şi femei, în general pînă în 30 ani, au preluat treptat muncile mărunte, în spitale, firme de taxiuri, restaurante şi au rămas ani lungi în aceste poziţii prost plătite. După mai bine de 10 ani, mulţi au răzbit, îşi dau copiii la şcoli decente şi şi-au cumpărat case, fie în ţările în care muncesc, fie acasă, deobicei în locul de baştină.

Cazul moldovenilor pare să urmeze aceaşi curbă. Reportaje frecvente la televiziunile franceză, engleză, italiană sau belgiană descriu reţele de prostituţie controlate de moldoveni, în special în Cipru şi Italia. În acelaşi timp, însă, zecile de mii de moldoveni care muncesc anonim, de ani şi ani de zile, încep să se vadă. Această distilare e, chiar, mai spectaculoasă în cazul moldovenilor. Complexul instituţional european de la Bruxelles şi Strassbourg e, deja, un caz semnificativ. Numeroşi tineri moldoveni care s-au întreţinut cu greu pe timpul studiilor în Occident au devenit funcţionari şi asistenţi excelenţi, la Comisia sau la Parlamentul European. Proasta imagine a moldovenilor dă încet-încet înapoi, aşa cum albanezii sînt priviţi, astăzi, la Londra, mult mai bine, decît erau, acum 10-15 ani.

Românii sînt într-o situaţie similară dar ceva mai avansată. Universităţile, spitalele şi instituţiile internaţionale au deja o populaţie solidă de tineri români. Toţi aduc o doză masivă de competenţă şi iniţiativă, egală, însă, cu golul pe care îl lasă în urmă acasă. Sistemele educaţionale de acasă reclamă absenţa dar nu au motive să se plîngă: în mare parte, corupţia internă a acestor sisteme a creat situaţia actuală.

Însumînd, marea migraţie a estului european sărac a intrat într-un ciclu nou. Moldovenii, albanezii, bulgarii, românii şi, parţial, ucrainienii se reabilitează ca bloc naţional, în percepţia publică occidentală. Asta, după ce primul val a fost ajuns din urmă şi depăşit de profesionalizarea treptată. Emigraţia estică s-a aşezat în Europa de vest pe o poziţie solidă şi productivă. Nu au dispărut, încă, exemplele de speculaţie dură a muncii şi, de pildă, presa britanică a scris, în ultimele luni, despre angajaţi polonezi şi baltici folosiţi la costuri ilegal de mici de lanţuri hoteliere importante. Însă direcţia e clară: esteuropenii urcă. O parte a potenţialului viitor esteuropean devine prezent activ vesteuropean. Dezechilibrul e în creştere. Iar vechile clișee despre « furtul de creiere » nu mai pot explica această deplasare care e, pînă la urmă, o culpă a societăţilor mamă.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG