Toată lumea aştepta echipa care va învinge, în cele din urmă, Spania, dar nimeni, absolut nimeni, nu şi-a imaginat că va fi vorba de Statele Unite. Semifinalele Cupei Confederaţiei, o competiţie de pregătire care se joacă în anul dinaintea Campionatelor Mondiale, au adus prima înfrîngere a Spaniei, după un ciclu superb de dominaţie şi spectacol.
Spania a atins apogeul, anul trecut, la Europene, şi a continuat cu 35 de meciuri fără eşec şi 15 victorii consecutive. Spaniolii au început excelent Cupa Confederaţiilor în Africa de Sud şi păreau o prezenţă sigură într-o finală perfectă alături de Brazilia. Semifinala cu Statele Unite trebuia să fie o formalitate. Americanii au pierdut primele două meciuri şi s-au calificat la golaveraj, propulsaţi de eşecul masiv al Italiei, învinsă cu 3-0 de Brazilia.
Însă semifinala Spania-SUA a fost primul meci în care Spania a fost forţată să caute o soluţie diferită de obişnuinţele ei naturale de joc. Americanii au impus un joc strîns, de acroşaj şi angajament fizic, au blocat spaţiile şi l-au închis prin marcaj pe Xavi, coordonatorul spaniolilor. Tactic, SUA a semănat mult cu formula de joc prin care Chelsea aproape a reuşit să stopeze Barcleona în semifinalele Ligii Campionilor. Americanii au rezistat în apărare pe toată durata meciului şi au contraatacat în forţă. Apărarea spaniolă a ezitat de două ori şi americanii, foarte insistenţi, au înscris două goluri presînd puternic apărarea imediată spaniolă.
Meciul era jucat încă de la 1-0, pentru că Spania nu s-a mai aflat demult în postura unei echipe care trebuie să recupereze şi, pur şi simplu, nu a ştiut cum să răspundă. Antrenorul naţionalei spaniole Vicente del Bosque, unul din oamenii vechi ai fotbalului european, a vorbit după meci de lipsa de concentrare şi de nevoia de pregătire psihică a unei echipe obişnuită să învingă automat. Lucrurile s-au schimbat şi, aşa cum se întîmplă cu toate echipele de succes prelungit, Spania a devenit o ţintă.
A doua semifinală a Cupei Confederaţiilor, Brazilia-Africa de Sud porneşte cu o favorită certă, Brazilia. Surpizele nu sînt excluse dar Brazilia a jucat fără greşeală turneul şi nu pare o echipă vulnerabilă.
Interesant marea surpiză din Africa de Sud ar putea avea consecinţe multiple. Cesc Fabregas, mijlocaşul de 22 de ani al Spaniei, s-a declarat, recent, obosit de lipsa de titluiri şi trofee a clubului Asrenal, la care joacă de aproape 5 ani. Frustrarea suplimentară din Cupa Confederaţiilor l-ar putea hotărî să accepte ofertele insistente înaintate de Real Madrid. Mai ales că Real continuă să lucreze în asalt la construcţia unei echipe de vis. După achiziţia lui Kaka şi Cristiano Ronaldo, Real e pe punctul de a-l recruta şi pe Frank Ribery, francezul care a remorcat singur, în ultimele sezoane, Bayern Munchen. Ribery a discutat deja cu Zinedine Zidane, acum consilier la Real, şi cu Florentino Perez, preşedintele clubului. Transferul lui Ribery la Real e ca şi perfectat. Real nu se va opri aici şi ar putea începe sezonul următor cu cel mai fastous lot al fotbalului european.
Spania a atins apogeul, anul trecut, la Europene, şi a continuat cu 35 de meciuri fără eşec şi 15 victorii consecutive. Spaniolii au început excelent Cupa Confederaţiilor în Africa de Sud şi păreau o prezenţă sigură într-o finală perfectă alături de Brazilia. Semifinala cu Statele Unite trebuia să fie o formalitate. Americanii au pierdut primele două meciuri şi s-au calificat la golaveraj, propulsaţi de eşecul masiv al Italiei, învinsă cu 3-0 de Brazilia.
Însă semifinala Spania-SUA a fost primul meci în care Spania a fost forţată să caute o soluţie diferită de obişnuinţele ei naturale de joc. Americanii au impus un joc strîns, de acroşaj şi angajament fizic, au blocat spaţiile şi l-au închis prin marcaj pe Xavi, coordonatorul spaniolilor. Tactic, SUA a semănat mult cu formula de joc prin care Chelsea aproape a reuşit să stopeze Barcleona în semifinalele Ligii Campionilor. Americanii au rezistat în apărare pe toată durata meciului şi au contraatacat în forţă. Apărarea spaniolă a ezitat de două ori şi americanii, foarte insistenţi, au înscris două goluri presînd puternic apărarea imediată spaniolă.
Meciul era jucat încă de la 1-0, pentru că Spania nu s-a mai aflat demult în postura unei echipe care trebuie să recupereze şi, pur şi simplu, nu a ştiut cum să răspundă. Antrenorul naţionalei spaniole Vicente del Bosque, unul din oamenii vechi ai fotbalului european, a vorbit după meci de lipsa de concentrare şi de nevoia de pregătire psihică a unei echipe obişnuită să învingă automat. Lucrurile s-au schimbat şi, aşa cum se întîmplă cu toate echipele de succes prelungit, Spania a devenit o ţintă.
A doua semifinală a Cupei Confederaţiilor, Brazilia-Africa de Sud porneşte cu o favorită certă, Brazilia. Surpizele nu sînt excluse dar Brazilia a jucat fără greşeală turneul şi nu pare o echipă vulnerabilă.
Interesant marea surpiză din Africa de Sud ar putea avea consecinţe multiple. Cesc Fabregas, mijlocaşul de 22 de ani al Spaniei, s-a declarat, recent, obosit de lipsa de titluiri şi trofee a clubului Asrenal, la care joacă de aproape 5 ani. Frustrarea suplimentară din Cupa Confederaţiilor l-ar putea hotărî să accepte ofertele insistente înaintate de Real Madrid. Mai ales că Real continuă să lucreze în asalt la construcţia unei echipe de vis. După achiziţia lui Kaka şi Cristiano Ronaldo, Real e pe punctul de a-l recruta şi pe Frank Ribery, francezul care a remorcat singur, în ultimele sezoane, Bayern Munchen. Ribery a discutat deja cu Zinedine Zidane, acum consilier la Real, şi cu Florentino Perez, preşedintele clubului. Transferul lui Ribery la Real e ca şi perfectat. Real nu se va opri aici şi ar putea începe sezonul următor cu cel mai fastous lot al fotbalului european.
