Ieri, la a doua şedinţă a parlamentului, Vladimir Voronin a fost votat, în mod disciplinat, de majoritatea comunistă pentru funcţia de preşedinte al legislativului, în timp ce Opoziţia, aşa cum a promis, a refuzat să participe la vot. Nu este decât unul din episoadele filmului politic la care asistăm, după 5 aprilie. Secvenţa cea mai tulburătoare abia urmează, şi anume alegerea noului şef al statului, care, în caz de eşec, va conduce la alegeri anticipate şi, probabil, la un alt curs politic pentru Republica Moldova. Dar despre aceasta vom mai avea prilejul să vorbim.
Deocamdată, merită să ne oprim puţin asupra discursului noului preşedinte al parlamentului, şi mai ales la un pasaj care a fost citat cu predilecţie de presă. Şi anume, Vladimir Voronin a îndemnat clasa politică să nu privească integrarea europeană ca pe un fenomen geopolitic, pentru că nu face decât să deruteze cetăţenii şi să conducă la pierderea unor prieteni în Răsărit. Noi credem că tocmai acest pasaj din alocuţiunea noului speaker sporeşte starea de confuzie generală din Republica Moldova, adăugându-se la gravele aspecte neelucidate ale perioadei postelectorale, pe care le rezumă întrebările: au fost sau nu au fost fraudate alegerile, cine a incitat la violenţe în ziua de 7 aprilie, cine este responsabil de maltratarea tinerilor arestaţi? ş.a.m.d.
Proaspăt alesul preşedinte al parlamentului a formulat o idee care ne trimite în trecut, la începutul demersurilor europene ale Republicii Moldova, de aceea se cuvine să o examinăm cu atenţie, pentru că ea indică natura puterii reinstalate prin scrutinul din 5 aprilie şi proiectul său de guvernare.
Integrarea europeană nu are cum să nu fie o alegere geopolitică, întrucât cele două entităţi, Rusia şi Uniunea Europeană, se ghidează de valori fundamental diferite. Rusia a spus foarte clar că nu este interesată de integrarea europeană, ea îşi are propriul specific – sistemul de tip autoritar şi supremaţia intereselor de stat asupra drepturilor omului –, iar aşa-zisele valori europene îi creează probleme în fostele republici sovietice, Ucraina, Georgia şi Moldova, ţări pe care le-ar dori în continuare în sfera sa de influenţă. Aşadar, vorbim de seturi de valori care se exclud.
Faci, implicit, o opţiune geopolitică, alegând autoritarismul sau democraţia, cenzura sau libertatea de exprimare, statul de drept sau dezmăţul poliţienesc. Asta reiese foarte clar şi din Rezoluţia Parlamentului european, din 7 mai, consacrată situaţiei din Moldova, Rezoluţie pe care Chişinăul oficial continuă să o ignore. Ca şef al parlamentului, dl Voronin însă ar trebui să fie mult mai sensibil la mesajele altor foruri legislative, mai ales când e vorba de Parlamentul Uniunii Europene.
O percepţie deformată asupra a ceea ce reprezintă integrarea europeană, manifestată la nivelul politic cel mai înalt, induce perspective deloc promiţătoare pentru Republica Moldova. A merge spre Europa înseamnă a refuza sfera de influenţă rusească: pentru că te afli într-un flagrant conflict de interese. Nu există „ a treia cale”. A fi „şi cu unii şi cu alţii”, acest tip de politică falimentară, înseamnă stagnare, subdezvoltare şi nemulţumiri populare majore. Îşi mai poate permite Moldova alţi patru ani de orbecăială între Est şi Vest – iată întrebarea hamletiană la care este invitată să reflecteze, cu responsabilitate, clasa politică autohtonă.
Deocamdată, merită să ne oprim puţin asupra discursului noului preşedinte al parlamentului, şi mai ales la un pasaj care a fost citat cu predilecţie de presă. Şi anume, Vladimir Voronin a îndemnat clasa politică să nu privească integrarea europeană ca pe un fenomen geopolitic, pentru că nu face decât să deruteze cetăţenii şi să conducă la pierderea unor prieteni în Răsărit. Noi credem că tocmai acest pasaj din alocuţiunea noului speaker sporeşte starea de confuzie generală din Republica Moldova, adăugându-se la gravele aspecte neelucidate ale perioadei postelectorale, pe care le rezumă întrebările: au fost sau nu au fost fraudate alegerile, cine a incitat la violenţe în ziua de 7 aprilie, cine este responsabil de maltratarea tinerilor arestaţi? ş.a.m.d.
Proaspăt alesul preşedinte al parlamentului a formulat o idee care ne trimite în trecut, la începutul demersurilor europene ale Republicii Moldova, de aceea se cuvine să o examinăm cu atenţie, pentru că ea indică natura puterii reinstalate prin scrutinul din 5 aprilie şi proiectul său de guvernare.
Integrarea europeană nu are cum să nu fie o alegere geopolitică, întrucât cele două entităţi, Rusia şi Uniunea Europeană, se ghidează de valori fundamental diferite. Rusia a spus foarte clar că nu este interesată de integrarea europeană, ea îşi are propriul specific – sistemul de tip autoritar şi supremaţia intereselor de stat asupra drepturilor omului –, iar aşa-zisele valori europene îi creează probleme în fostele republici sovietice, Ucraina, Georgia şi Moldova, ţări pe care le-ar dori în continuare în sfera sa de influenţă. Aşadar, vorbim de seturi de valori care se exclud.
Faci, implicit, o opţiune geopolitică, alegând autoritarismul sau democraţia, cenzura sau libertatea de exprimare, statul de drept sau dezmăţul poliţienesc. Asta reiese foarte clar şi din Rezoluţia Parlamentului european, din 7 mai, consacrată situaţiei din Moldova, Rezoluţie pe care Chişinăul oficial continuă să o ignore. Ca şef al parlamentului, dl Voronin însă ar trebui să fie mult mai sensibil la mesajele altor foruri legislative, mai ales când e vorba de Parlamentul Uniunii Europene.
O percepţie deformată asupra a ceea ce reprezintă integrarea europeană, manifestată la nivelul politic cel mai înalt, induce perspective deloc promiţătoare pentru Republica Moldova. A merge spre Europa înseamnă a refuza sfera de influenţă rusească: pentru că te afli într-un flagrant conflict de interese. Nu există „ a treia cale”. A fi „şi cu unii şi cu alţii”, acest tip de politică falimentară, înseamnă stagnare, subdezvoltare şi nemulţumiri populare majore. Îşi mai poate permite Moldova alţi patru ani de orbecăială între Est şi Vest – iată întrebarea hamletiană la care este invitată să reflecteze, cu responsabilitate, clasa politică autohtonă.
