Sensibil, intransigent şi incomod. Trei însuşiri care îl caracterizează pe Jürgen Fuchs, cel care a fost una din cele mai importante personalităţi ale opoziţiei din fosta Republică Democrată Germană. Cu prilejul aniversării a 10 ani de la moartea prematură a lui Jürgen Fuchs, Fundaţia „Heinrich Böll“ a organizat la Berlin un simpozion dedicat fostului dizident. Printre participanţi s-au aflat numeroşi apropiaţi şi prieteni ai lui Jürgen Fuchs, ca de pildă cunoscutul şansonetist şi opozant Wolf Biermann sau Udo Scheer, autorul unei biografii a regretatului scriitor. Conferinţa a evidenţiat cele mai importante aspecte ale vieţii şi activităţii lui Jürgen Fuchs, începuturile carierei literare şi calea spre opoziţie, represiunea brutală a securităţii Stasi şi acţiunile militantului civic în occident.
Născut în anul 1950, Fuchs a studiat psihologia la Universitatea din Jena. Din cauza unor acţiuni considerate subversive, el a fost exmatriculat în anul 1975. În 1976 protestează împotriva expulzării lui Biermann. Printre protestatari s-au aflat şi prietenii săi contestatari, muzicienii Gerulf Pannach şi Christian Kunert.
Ulterior Fuchs a fost arestat, anchetat şi convins să plece din RDG. În 1977 Fuchs a sosit în Berlinul occidental, unde a continuat să activeze în cercurile emigraţiei est-germane.
După ce a debutat ca scriitor, în 1971, a intrat imediat în vizorul securităţii Stasi. Principalele romane, volume de poezii şi scrieri documentare, axate pe o tematică aproape exclusiv RDG-istă, le-a publicat în vest. Iată citeva titluri: „Amintiri protocolare“ (1977), „Procese verbale din timpul anchetei“ (1978), „Tunsoare cazonă“ (1984), „Sfîrşitul laşităţii“ (1988), „Prostit prin educaţie“ (1992). Într-o convorbire cu Jürgen Fuchs, înregistrată pe data de 27 mai 1992 la Berlin, acesta ne-a explicat de ce a rămas fidel subiectelor est-germane şi de ce a continuat să abordeze trecutul comunist:
„După arestarea şi expulzarea mea din RDG în anii 1976/77 m-am ocupat în modul cel mai serios cu putinţă de subiecte ca: izolarea forţată, violenţa fizică şi psihică, neîncrederea, suspectarea, puterea, aparatul, întîlniri conspirative, nerespectarea opiniilor şi libertăţii de asociere, dictatura. Eu fac parte dintre acei oameni pe care şi administraţia Krenz i-a mai calificat după 1989 drept elemente extremiste, încercînd să ne interzică reintrarea în RDG.“
Jürgen Fuchs s-a solidarizat şi cu opoziţia din alte ţări fost comuniste. Astfel, în noiembrie 1988 el s-a aflat printre primii semnatari ai „Chemării pentru ziua internaţională de acţiune - România“, participînd la acţiunile de protest împotriva regimului ceauşist.
După înfiinţarea Oficiului federal pentru administrarea arhivelor Stasi, Fuchs a devenit unul dintre colaboratorii lui Joachim Gauck. A demisionat, protestând astfel împotriva angajării unor foşti ofiţeri Stasi ca specialişti ai Oficiului. Acest conflict a fost tematizat în ultimul său roman, intitulat „Magdalena“.
Născut în anul 1950, Fuchs a studiat psihologia la Universitatea din Jena. Din cauza unor acţiuni considerate subversive, el a fost exmatriculat în anul 1975. În 1976 protestează împotriva expulzării lui Biermann. Printre protestatari s-au aflat şi prietenii săi contestatari, muzicienii Gerulf Pannach şi Christian Kunert.
Ulterior Fuchs a fost arestat, anchetat şi convins să plece din RDG. În 1977 Fuchs a sosit în Berlinul occidental, unde a continuat să activeze în cercurile emigraţiei est-germane.
După ce a debutat ca scriitor, în 1971, a intrat imediat în vizorul securităţii Stasi. Principalele romane, volume de poezii şi scrieri documentare, axate pe o tematică aproape exclusiv RDG-istă, le-a publicat în vest. Iată citeva titluri: „Amintiri protocolare“ (1977), „Procese verbale din timpul anchetei“ (1978), „Tunsoare cazonă“ (1984), „Sfîrşitul laşităţii“ (1988), „Prostit prin educaţie“ (1992). Într-o convorbire cu Jürgen Fuchs, înregistrată pe data de 27 mai 1992 la Berlin, acesta ne-a explicat de ce a rămas fidel subiectelor est-germane şi de ce a continuat să abordeze trecutul comunist:
„După arestarea şi expulzarea mea din RDG în anii 1976/77 m-am ocupat în modul cel mai serios cu putinţă de subiecte ca: izolarea forţată, violenţa fizică şi psihică, neîncrederea, suspectarea, puterea, aparatul, întîlniri conspirative, nerespectarea opiniilor şi libertăţii de asociere, dictatura. Eu fac parte dintre acei oameni pe care şi administraţia Krenz i-a mai calificat după 1989 drept elemente extremiste, încercînd să ne interzică reintrarea în RDG.“
După înfiinţarea Oficiului federal pentru administrarea arhivelor Stasi, Fuchs a devenit unul dintre colaboratorii lui Joachim Gauck. A demisionat, protestând astfel împotriva angajării unor foşti ofiţeri Stasi ca specialişti ai Oficiului. Acest conflict a fost tematizat în ultimul său roman, intitulat „Magdalena“.
