Perioadă de analize, introspecţii şi căutări în UDMR. Transindex publică impresiile liderului UDMR Markó Béla. „Nu ne-a fost uşor la guvernare” - spune el, pentru început. În continuare, câteva dintre ideile expuse de el:
Comunitatea maghiară se află de fapt mereu de cealaltă parte a baricadei, indiferent unde ar fi baricada.
În ’96 UDMR a luat o decizie istorică. Marko se referă, evident, la decizia de a intra la guvernare. Au urmat 12 ani cu succese: legi care înlesnesc situaţia învăţământului în limba maghiară, utilizarea limbii materne în diverse instituţii, legi care asigură o oarecare autonomie faţă de instituţiile centrale etc.
Fireşte, aceşti 12 ani nu pot fi consideraţi un neîntrerupt marş victorios. Tőkés László şi alţi adversari ai Uniunii au exploatat un sentiment: afectiv, maghiarii nu au fost niciodată la guvernare.
Totuşi, UDMR a realizat un lucru deosebit de important: prin participarea la guvernare, prezenţa demnitarilor maghiari a devenit obişnuită. În momentul de faţă, maghiarii sunt înlăturaţi din funcţiile de conducere. Nu ne putem limita la ideea că în locul unui udemerist vine un social-democrat. Nu, în locul unui maghiar va fi numit un român.
Concluzia? UDMR nu tre’ să facă politică doctrinară, ci strict etnică. „N-are importanţă cu cine ne aliem, acesta fiind doar un amănunt conjunctural” – conchide Markó.
Markó ar trebui să demisioneze din fruntea UDMR – este reacţia liderului local al UDMR din Oradea la strategia postelectorală prezentată de preşedintele formaţiunii. Kiss Sándor, citat de Krónika, zice aşa: Markó Béla este un om respectabil, cinstit şi inteligent. Doar că a cam dat-o în bară.
Un alt reprezentant UDMR din Bihor, Varga Gábor, în Erdélyi Riport: „Adevărul e că suntem la pământ”. Ce e de făcut? UDMR trebuie să-şi redescopere rădăcinile. Adică bazele. Adică electoratul. Care nu se află la Bucureşti, nu se află la guvernare, nici măcar prin preajmă. Electoratul se află prin sate, prin orăşele. Electoratul sunt oamenii. Pornind de la ei, cu ei trebuie regândită şi reclădită Uniunea.
Czika Tihamér, tânăr politician al Platformei Liberale din UDMR, în Szabadság: electoratul UDMR nu e o chiar o masă omogenă. Aşteptările în Secuime sunt diferite de obiectivele maghiarilor din alte zone ale ţării. Mai mult: comunitatea compactă din judeţele Harghita şi Covasna rămâne adesea insensibilă la problemele maghiarilor din celelalte regiuni. În acest context, UDMR (ca şi adversarii săi) face conexiunea cu ajutorul unor cuvinte-cheie sau cuvinte magice: autonomie şi modernizare, în special. Din păcate, nici unul din termeni nu e foarte clar definit.
În Hargita Népe, o declaraţie a preşedintelui executiv al UDMR, Kelemen Hunor. Care-i următorul pas? Ce face UDMR până la urmă? Păi face un guvern din umbră.
În ’96 UDMR a luat o decizie istorică. Marko se referă, evident, la decizia de a intra la guvernare. Au urmat 12 ani cu succese: legi care înlesnesc situaţia învăţământului în limba maghiară, utilizarea limbii materne în diverse instituţii, legi care asigură o oarecare autonomie faţă de instituţiile centrale etc.
Fireşte, aceşti 12 ani nu pot fi consideraţi un neîntrerupt marş victorios. Tőkés László şi alţi adversari ai Uniunii au exploatat un sentiment: afectiv, maghiarii nu au fost niciodată la guvernare.
Totuşi, UDMR a realizat un lucru deosebit de important: prin participarea la guvernare, prezenţa demnitarilor maghiari a devenit obişnuită. În momentul de faţă, maghiarii sunt înlăturaţi din funcţiile de conducere. Nu ne putem limita la ideea că în locul unui udemerist vine un social-democrat. Nu, în locul unui maghiar va fi numit un român.
Concluzia? UDMR nu tre’ să facă politică doctrinară, ci strict etnică. „N-are importanţă cu cine ne aliem, acesta fiind doar un amănunt conjunctural” – conchide Markó.
Markó ar trebui să demisioneze din fruntea UDMR – este reacţia liderului local al UDMR din Oradea la strategia postelectorală prezentată de preşedintele formaţiunii. Kiss Sándor, citat de Krónika, zice aşa: Markó Béla este un om respectabil, cinstit şi inteligent. Doar că a cam dat-o în bară.
Un alt reprezentant UDMR din Bihor, Varga Gábor, în Erdélyi Riport: „Adevărul e că suntem la pământ”. Ce e de făcut? UDMR trebuie să-şi redescopere rădăcinile. Adică bazele. Adică electoratul. Care nu se află la Bucureşti, nu se află la guvernare, nici măcar prin preajmă. Electoratul se află prin sate, prin orăşele. Electoratul sunt oamenii. Pornind de la ei, cu ei trebuie regândită şi reclădită Uniunea.
Czika Tihamér, tânăr politician al Platformei Liberale din UDMR, în Szabadság: electoratul UDMR nu e o chiar o masă omogenă. Aşteptările în Secuime sunt diferite de obiectivele maghiarilor din alte zone ale ţării. Mai mult: comunitatea compactă din judeţele Harghita şi Covasna rămâne adesea insensibilă la problemele maghiarilor din celelalte regiuni. În acest context, UDMR (ca şi adversarii săi) face conexiunea cu ajutorul unor cuvinte-cheie sau cuvinte magice: autonomie şi modernizare, în special. Din păcate, nici unul din termeni nu e foarte clar definit.
În Hargita Népe, o declaraţie a preşedintelui executiv al UDMR, Kelemen Hunor. Care-i următorul pas? Ce face UDMR până la urmă? Păi face un guvern din umbră.
