Ştiind că sînt microbist, un cunoscut mi-a declarat deunăzi: „Gata! Iar începe paranoia voastră fotbalistică! Acum, timp de o lună, vom fi bombardaţi din toate părţile cu discursuri sterile despre fotbal! Toată mass-media va deveni captiva fanaticilor fotbalului!”
Vocea cunoscutului conţinea o notă distinctă de reproş. Mărturisesc că mi s-a părut uşor deplasată supărarea omului. E adevărat că, pe durata Campionatului Mondial din Africa de Sud, multă lume va vorbi despre fotbal. Numai că, dacă nu eşti fan al fotbalului, ai oricînd posibilitatea să nu participi la discuţii sau să alegi un post de televiziune care nu dă prioritate fotbalului.
Mie bunăoară tot nu-mi plac emisiunile care mizează pe senzaţionalul ieftin, pe derizoriu şi subcultură. Asemenea emisiuni sînt difuzate cu duiumul anul întreg de o sumedenie de posturi. Şi ce fac eu? Păi, pur şi simplu nu le privesc, le evit. Asta îl sfătuiesc să facă şi pe cunoscutul nemulţumit de fotbal. Să nu privească nici un meci. Sînt convins că vedetele recente, maneliştii şi politicienii nu vor dispărea de pe sticlă nici pe durata Campionatului Mondial. Aceştia, spre deosebire de fotbalişti, sînt mereu în prim-plan.
O precizare trebuie însă făcută neapărat. Şi microbiştii sînt diferiţi. Eu unul sînt un microbist paşnic şi reflexiv. Nu-mi plac microbiştii care perturbă liniştea oraşului, care zbiară, cu ochii injectaţi, cu sticla de bere în mînă, în curţile blocurilor, sau care îşi aruncă televizoarele pe geam, înjurînd ca la uşa cortului. Aceşti indivizi trebuie disciplinaţi, fără doar şi poate. Dacă însă microbistul e paşnic şi nu-ţi bagă fotbalul pe gît, care e problema? Păi, nu ar trebui să existe nici o problemă.
De aceea, haideţi să nu demonizăm toţi microbiştii şi să nu privim fotbalul ca pe o năpastă. E şi ăsta un show la fel ca multe altele. Iar un concert organizat în centrul Chişinăului poate genera chiar mai multă murdărie şi beţie decît vizionarea unui meci de fotbal în acelaşi loc.
