Linkuri accesibilitate

Ziua profesorului văzută din R. Moldova: suflete mari și bani puțini


Copii și profesori, întorcându-se acasă de la școală în satul Bumbăta

Cu ocazia Zilei Mondiale a Educației, de vorbă cu trei profesori moldoveni despre ce-i mai ține la catedră în absența salariilor decente.

Dascălii din întreaga lume sărbătoresc astăzi Ziua Mondială a Profesorului. În așa mod, comunitatea internațională încearcă să atragă atenția asupra deficitului de cadre didactice calificate. Natalia Sergheev a discutat cu trei învățători din Republica Moldova, ca să afle în cine-și pun speranțele de viitor.

Elena Daranuța este profesoară de limbă și literatură română la gimnaziul localității Tocuz și spune că a decis să sărbătorească Ziua profesorului alături de colegii săi, la o cafenea din raionul Căușeni, după ce a auzit că premierul Pavel Filip a promis 100 de lei adaos la salariu. După 36 de ani de experiență didactică, ea mărturisește că ar fi vrut să se lase de orarul încărcat de la școală, dar nu vrea să-i abandoneze pe cei 140 de elevi, fiind singura profesoară de limba română din sat.

Elena Daranuța
Elena Daranuța

„Prestigiul profesorului atunci când am început eu în 1981 să activez era mult mai mare. Astăzi, profesorii sunt tratați fix ca oameni de mâna a doua. Lucrează trei ani și pleacă, totuna nu le ajunge tinerilor, vor multe, vor de toate…”

Pe parcursul anilor și-a văzut realizat visul – șase elevi discipoli au devenit și ei învățători. Acum însă e rândul autorităților să ia măsuri ca să motiveze tinerii să rămână în domeniu, a adăugat Elena Daranuța.

„Tinerii care vin se confruntă cu foarte mult cerințe, dări de seamă, ore peste ore, de la minister circulară… Stai și te gândești, un profesor de la sat primește pentru dirigenție numai 180 de lei, dar îți vine să apuci dealurile, să le lași pe toate baltă, atâtea cerințe, că nu reușești.”

O altă profesoară de limbă și literatură română Tatiana Andrieș are probleme de altă natură. De 27 de ani predă la liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol – una dintre puținele instituții cu predare în limba română din stânga Nistrului. Își iubește meseria și spune că simte o responsabilitate dublă față de elevi.

„Mai mult pot să zic că rămânem în mila domnului, fiindcă mulți profesori locuiesc în cămine, o parte chiar regretă, profesori buni au plecat peste hotare. Știți care este problema noastră. Nu suntem susținuți atât de mult de stat așa că problema socială rămâne nerezolvată. Și partea financiară, dar și presiunile pe care le suportăm permanent din partea autorităților transnistrene pe mulți îi face să-și pună acel mare semn de întrebare: dar face oare să-mi pun viața în pericol, fiind profesoară la această instituție de învățământ?”

Datele statistice sunt alarmante, sunt tot mai puțini tineri care-și văd viitorul în pedagogie. În perioada 2015-2016, doar 360 de absolvenți din 2.700 au ales acest domeniu, deși existau 1.200 posturi libere de învățători. Această meserie este deseori considerată o vocație, însă pe zi ce trece devine tot mai greu să o practici, spune profesorul de relații internaționale, științe politice și administrative la USM Grigore Vasilescu:

Grigore Vasilescu
Grigore Vasilescu

„Statul într-o anumită măsură, reieșind din posibilități, are o anumită grijă, dar de fapt spunând așa sincer, nu cred că noi suntem chiar susținuți și chiar necesari acestui stat. Mulți pedagogi au plecat chiar de la noi de la universitate, colegi mai tineri care aveau vocație, aveau perspectivă bună, erau pregătiți și voiau să lucreze în domeniu, dar fiind salariile foarte mici, au abandonat, au plecat în străinătăți, lucrează la alte munci, departe de ceea ce s-au pregătit și asta e de jale, de fapt.”

Ca reforma sistemului educațional să fie cu succes, guvernanții trebuie să consulte și părerea cadrului didactic, a adăugat Vasilescu. În caz contrar, Republica Moldova riscă să rămână atât fără tineri care să învețe acasă, cât și fără dascăli, care să le ofere studii de calitate.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG