„Soțul mătuşii deseori făcea abuz de alcool și fiind beat m-a violat prima dată, pe când aveam 15 ani neîmpliniți. În ziua aceea eram îmbrăcată în hainele ce le purtam la școală: o bluză albă și fustă albastră cu pliuri. Violurile au continuat de 2-3 ori pe săptămână”.
Aceste mărturii despre calvarul trăit de o adolescentă m-au cutremurat mai ales din cauza tonului cu care erau redate cele întâmplate. După ce a rămas însărcinata s-a văzut silită să se destăinuie mătușii sale. În loc sa fie ajutată, oamenii din jur au acuzat-o că și-a trădat mătușa care a „încălzit-o la piept” și i-a dat o bucată de pâine. Iar mătușa a învinuit-o că ar urmări să-i distrugă familia. Lovindu-se de zidul neacceptării, nu o singură dată o bătea gândul să-și pună capăt zilelor. În cele din urmă a găsit sprijin la un centru de protecție, unde a primit asistență psihologică. Astfel a decis să păstreze copilul.
Istoria Anei este una dintre cele nouă poveşti prezentate în holul Facultății de Drept al Universității de Stat, parte a expoziției „Nu dați vina pe haine” în care sunt reconstituite hainele pe care le purtau victimele în ziua când au fost abuzate sexual. De ce hainele? Pentru că unul din reproșurile pe care le aud cel mai des victimele e că au fost îmbrăcate provocator și astfel ar fi „ademenit” agresorul, spune directoarea executivă a Centrului de Drept al Femeilor, Natalia Vâlcu, instituție care a oferă sprijin, inclusiv psihologic, victimelor abuzate.
„Deseori specialiștii care interacționează cu victimele abuzurilor sexuale le adresează întrebări de acest fel: cum erai îmbrăcată, nu erai în stare de ebrietate? De altfel, aceste întrebări nu fac altceva decât să o facă pe victimă să se blameze pentru ceea ce i s-a întâmplat și e un lucru greșit. În spatele actelor de violență sexuală și altor tipuri de violență în bază de gen se ascunde dorința agresorului de a exercita putere și control asupra victimei și nicidecum haina care era îmbrăcată.”
Violența împotriva femeilor și fetelor este una din cele mai răspândite și grave încălcări ale drepturilor omului în întreaga lume… la fel și în Republica Moldova, or, datele pe care le prezintă autoritățile arată că 27% din bărbați și 17% din femei cred că o femeie trebuie să tolereze violența pentru a păstra familia, iar fiecare al doilea bărbat consideră că există momente când o femeie ar trebui bătută, spune analista de Programe în Sănătatea Sexuală și Reproductivă la UNFPA Moldova, Eugenia Berzan.
„Trebuie să ne dăm seama că fetele și femeile care au trecut prin astfel de violență se confruntă cu probleme de leziuni traumatice, se confruntă cu probleme de sarcini nedorite, se confruntă cu probleme cu infecții de transmitere sexuală, inclusiv infecția HIV, la fel, se izolează social, suferă de anxietate, depresie și prezintă o rată crescută a suicidului.”
Atunci când se vorbește despre violență, majoritatea se gândesc la violența fizică, cea care lasă urme pe corp, fără să-și dea seama că există și alte tipuri de violență, spune directoarea Programului Femei, din cadrul Centrului internațional „La Strada”. Experta recunoaște că în ultimii ani s-a îmbunătățit cadrul legal ce apără victimele violenței, inclusiv a violenței sexuale, însă oricât de perfecte ar fi normele legale, fără dorința victimelor de a depăși umilința, de a denunța Daniela Misail-Nichitin agresorii, actele normative nu vor fi operante.
„De fapt, juriștilor le revine un rol foarte important în examinarea, investigare, acuzare și judecarea acestor cauze și cred că de percepția lor depinde foarte mult care va fi soarta unui caz de infracțiune privind viața sexuală. Accentele trebuie schimbate pentru că responsabilitatea revine exclusiv făptuitorului, iar victima și femeia sau fata care a trecut printr-o asemenea experiență trebuie încurajată, susținută și ajutată corespunzător.”
Expoziția „Nu daţi vina pe haine” este organizat în premieră în Republica Moldova. Pentru prima dată, o expoziție similară, cu genericul „Ce haină purtai?”, a fost prezentată în 2014, în SUA, la Universitatea din Arkansas. Ideea inițială a fost de a aduce în discuție în spațiul universitar cazurile de violență sexuală și de a fi alături de victimele ce erau indirect blamate. De atunci, mai multe universități, dar și organizații nonguvernamentale din SUA, Kazahstan, Belgia, au replicat expoziția și au reprodus același mesaj de alertă.
