Linkuri accesibilitate

Se poate oare stăvili propaganda care vine în Moldova din Răsărit prin canalele de televiziune? (VIDEO)


Se poate oare stăvili propaganda care vine în Moldova din Răsărit prin canalele de televiziune?
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:45:17 0:00

Vasile Botnaru în dialog cu jurnalistul Valeriu Reniță și expertul media Ion Bunduchi.

Se poate oare stăvili propaganda care vine în Moldova din Răsărit prin canalele de televiziune?
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:36:04 0:00
Link direct

Bine v-am găsit, doamnelor și domnilor! La microfon e Vasile Botnaru, moderatorul emisiunii „Punct și de la capăt”. Poate fi stăvilită oare propaganda nocivă ce dăunează intereselor naționale ale Republicii Moldova? Parlamentarii consideră că au găsit soluția salvatoare – să interzică difuzarea programelor dăunătoare pe teritoriul Republicii Moldova –, ceea ce a stârnit nemulțumirea consumatorilor care nu-și imaginează viața fără aceste programe. Unii experți se întreabă însă dacă într-un final se va atinge scopul care ar fi trebuit să scuze mijloacele nu tocmai democratice.

Moldova,Vasile Botnaru
Moldova,Vasile Botnaru

Răspunsul la această întrebare încercăm să-l găsim și noi astăzi împreună cu invitații mei. Se poate oare stăvili propaganda care vine în Moldova din Răsărit prin canalele de televiziune? Asta este întrebarea la care a încercat să răspundă legislatorul moldovean și a găsit soluția – o lege care interzice retransmiterea unor programe anume. Cât de eficientă va fi măsura aceasta urmează să vedem, dar noi putem să ne imaginăm, cel puțin să încercăm să discutăm cu oamenii care fac televiziune, care fac legi pentru televiziune, care fac presă de o viață. Și este vorba despre invitații mei – jurnalistul Valeriu Reniță și expertul media Ion Bunduchi.

Europa Liberă: Valeriu, să începem de la dumneata, care ești într-o situație mai specifică. Dumneata ești șeful reprezentanței de la Chișinău a companiei interstatale MIR și încorporezi de fapt produsele moldovenești, despre realitățile moldovenești, într-un program general. Uneori, lumea, probabil, zapează și ajunge la acest program. Acum, dumneata, în baza acestei legi, ce ai de făcut?

Valeriu Reniță: „Pentru că este vorba de o convenție transfrontalieră a televiziunii, asta a fost baza în care se opresc anumite emisiuni. Deci, cu asta parcă eu am găsit un subterfugiu pentru postul nostru de televiziune, pentru că cofondator și acționar, vorbind economic, este și Guvernul Republicii Moldova, care a semnat această convenție. Probabil și alte țări cum ar fi, cel puțin, Armenia este gata s-o facă…”

Europa Liberă: Asta-i partea juridică.

Valeriu Reniță: „Asta-i partea juridică. Tocmai de asta vorbeam.”

Europa Liberă: Dar partea de conținut?

Valeriu Reniță: „Partea cealaltă care este în subtext, anume că am fi o televiziune care difuzează în limba rusă și are anumite programe…”

Europa Liberă: De știri, talk-show-uri. Nu?

Valeriu Reniță
Valeriu Reniță

Valeriu Reniță: „Da. Ele se fac… În general, programele noastre de știri, deci, se fac în baza știrilor transmise din teren din diferite țări, cele șapte țări care, de fapt, sunt cofondatorii acestei televiziuni, adică nu se fac știri din Moscova pentru țările acestea, dar invers. Și aici eu, mă rog, sigur că este elementul subiectiv, este elementul meu subiectiv sau al colegilor mei care nu văd în asta o propagandă rusească; poate fi considerată o propagandă CSI.”

Europa Liberă: De ce am întrebat?...

Ion Bunduchi: „E cam încurcată treaba aici.”

Valeriu Reniță: „Nu, pentru mine, nu.”

Europa Liberă: Deci, Valeriu, voiam să te întreb – legislatorul care a scris această lege s-a gândit la situația concretă a televiziunii pe care o reprezinți dumneata și la care participă ca fondator Guvernul? Are o derogare, o specificare?

Valeriu Reniță: „Nu. Bineînțeles că nu s-a gândit. N-am văzut eu acolo articole speciale care să fie consacrate televiziunilor de felul celei pe care o reprezint.”

Europa Liberă: Am înțeles. De ce am început din punctul acesta? Pentru că atunci când faci o lege sigur că trebuie să vezi cum o să funcționeze și Ion Bunduchi, care a scris texte de legi, a propus de mai multe ori și a studiat o mulțime de legi, probabil poate să spună în cunoștință de cauză. Dar vreau să încep totuși de la definiția pentru propagandă, pentru că, iată, Valeriu spune că e la discreția subiectivă a oamenilor să vadă sau nu propagandă în produsele mediatice. Dar noi avem o definiție, Ion, definiție general recunoscută între meseriași?

Ion Bunduchi
Ion Bunduchi

Ion Bunduchi: „Haideți să pornim de la faptul că modificările la Codul Audiovizualului noi le-am denumit uzual Legea anti-propagandă. Acolo, în aceste modificări, nimic nu e spus de asta și, apropo, nimic nu se interzice. Se spune în textul acestei modificări: „Se permite retransmisia programelor informative, informativ-analitice cu conținut politic și militar”. Asta scrie „se permite”, niciun cuvânt „se interzice” sau că e vorba de propagandă. Și eu înțeleg foarte bine de ce. Nu există o definiție juridică a ceea ce numim noi propagandă. S-a găsit o formulă bună pentru aceste modificări, că nu se zice „e interzisă propaganda”, se zice „se permite să retransmitem doar programele, în afară de…”. Și atunci, autoritatea de reglementare poate ușor să vadă – sunt sau ba retransmise programele informative, informativ-analitice ș.a.m.d. În sensul acesta, poate fi aplicat acest mecanism, nu și descoperirea propagandei, pentru că, reiau, nicăieri în lume o definiție juridică a ceea ce numim noi propagandă nu există și nicăieri în lume nu este interzisă propaganda, este interzisă doar propaganda de război. Și iată astea și sunt instrumente ale jurisprudenței internaționale care poate măsura dacă este propagandă de război sau ba. În rest, celelalte tipuri de propagandă nu sunt definite și nu pot fi măsurate. Iată de ce, zic eu, impactul acestor modificări va putea fi urmărit în cazul în care dispar emisiunile care nu trebuie să fie retransmise, nu mai mult. O să repet ori de câte ori va fi necesar – mesajele propagandei nocive din acest tip de emisiuni pot migra foarte ușor în celelalte. Și spuneam și public: chiar în emisiuni de culinărie.”

Europa Liberă: Dar totuși, noi ca să trecem de la partea juridică la partea de conținut sau de deontologie, Valeriu, noi avem o noțiune de propagandă asupra căreia putem să convenim noi, meseriașii, și să spunem: „Nu facem asta, pentru că asta e deșănțat”?

Valeriu Reniță: „Probabil că da. E mai greu, mai dificil e ceea ce spune dl Bunduchi, că noi nu avem nicio definiție unanim acceptată pentru informație sau pentru adevăr, asta-i mai greu, dar eu cred că propaganda este o formă degenerată a manipulației în general. Cam toate televiziunile…”

Ion Bunduchi: „Propaganda la care ne gândim, pentru că propaganda unui mod sănătos de viață este acceptată.”

Valeriu Reniță, Vasile Botnaru, Ion Bunduchi
Valeriu Reniță, Vasile Botnaru, Ion Bunduchi

Europa Liberă: Antitabac e tot propagandă?

Valeriu Reniță: „Da, e tot propagandă. Eu tocmai vorbeam de manipulare. Cam toate televiziunile…”

Ion Bunduchi: „Forma perversă a propagandei, să-i zicem.”

Valeriu Reniță: „Într-un fel, da, e un fel de formă primitivă a manipulării atunci când politicul sau interesul unor grupuri financiar-politice se amestecă grosolan în informație, în țesutul informației și lumea așa-i habarnică. Manipulează adică, fără să mai țese subtil, cum de obicei se face la televiziunile mari sau la posturile de televiziune, se ocupă, dacă să vorbim așa neaoș, cu spălarea creierelor. Și asta se poate depista ușor. Asta nu este greu. Dacă n-o facem pe fraierii, mă iertați de cuvântul acesta, deci e ușor, pentru că sunt o seamă de experți profesioniști care pot să spună: „Uite, de fapt, informația asta conține propagandă de război”. Ori în cazurile noastre când vorbim de securitate, mai ales eu mă refer la problema transnistreană, de fiecare dată când se acutizează această problemă, noi auzim clar vocea unor grupări politice din Rusia care-și expun și insistă asupra punctului de vedere care domină, din păcate, pentru că noi cu bruma noastră de televiziune și cu bruma noastră de putere mediatică nu putem face față acestei dominații clare.”

Ion Bunduchi: „Dar întrebarea este foarte bună. La nivel de meseriași, în realitate am putea face lucrul acesta până la un moment – până te duci să te angajezi undeva și te angajezi la o televiziune al cărei patron, să zicem, are interese financiaro-politice, cum zice Valeriu. Și atunci, ce face meseriașul – rămâne fără să-și exercite meseria sau acceptă, totuși, până la capăt? Pentru că, după mine, cea mai bună cale ar fi ca meseriașii să se înțeleagă înde ei: „Oameni buni, facem jurnalism, propaganda asta nocivă ori cea perversă s-o facă politicienii, dacă atât de tare le trebuie”.”

„Legislatorul moldovean n-a îndrăznit, totuși, să se ia de piept cu autorii genului acesta de mesaje.”
„Legislatorul moldovean n-a îndrăznit, totuși, să se ia de piept cu autorii genului acesta de mesaje.”

Europa Liberă: Mă întorc la modul în care s-a găsit, așa înțeleg eu din constatările dumitale, s-a găsit o formulă juridică aplicabilă, dar iarăși nu se discută în esență despre nocivitatea programelor, de exemplu, talk-show-urilor în care cunoscuții Soloviov sau alții, de fapt, în fiecare ediție aruncă peste telespectatori cantități enorme de venin la adresa vecinilor noștri ucraineni, la adresa Occidentului. Deci, legislatorul moldovean n-a îndrăznit, totuși, să se ia de piept cu autorii genului acesta de mesaje, dar o face cumva pe… eu știu, liceana pudibondă și spune: „Domnule, voi n-ați semnat Convenția Europeană, din cauza asta noi nu vă lăsăm în ogorul nostru”. Dar cine ar trebui să se ia de piept cu Soloviov, cu tipa de la NTV, cine s-ar apuca să discute și să le spună: „Ceea ce faceți voi nu este jurnalism și noi nu vrem să vă lăsăm peste telespectatorii noștri”?

Ion Bunduchi: „Este adevărat și întrebarea e legitimă, dar, deocamdată, de piept se iau savanții ori experții, pentru că propaganda a fost pusă pe policioare, dar de către cercetători. Vedeți cum se întâmplă – este una definiția științifică și cu totul alta definiția juridică. Judecătorul trebuie să aibă niște instrumente foarte clare, metru, îi trebuie metrul, ca să poată măsura că este aici propaganda sau ba. Că e bine, că e rău, că legiuitorul nostru nu s-a luat de piept de Soloviov și alții, eu cred că nici nu putea să se ia, pentru că în cazul acesta, dacă dădea definiția științifică a propagandei și lăsa la cheremul CCA să determine ori să cântărească unde e propagandă, unde nu, foarte ușor, după mine, putea să fie propagandă și o atitudine critică față de anumite acțiuni ale guvernării. Și atunci, am intrat într-un hățiș din care nu poți ieși. De aceea, eu cred că vor mai trece câțiva ani până umanitatea, dacă nu dispare acest pericol al propagandei, pentru că până n-a pornit conflictul armat din estul Ucrainei nu prea s-a simțit nocivitatea acestui gen de propagandă. Acum trebuie să se pună în acord umanitatea ca să dea o definiție, ca să denumească genul acesta de mesaje sau de informație, ca până la urmă de comun acord să-l interzică. Deocamdată, cred, e prea devreme, cu atât mai mult, legiuitorul nostru să dea o definiție și să procedeze altfel. Eu așa văd lucrurile.”

Europa Liberă: Valeriu a pornit să discute despre modul de detectare a acestui gen de, eu știu, mătrăgună. În Europa se încearcă acest task force, celula asta de luptă cu dezinformarea. Deja există o anumită experiență – „Stop Fakes” ș.a.m.d. Cât de eficientă îți pare dumitale calea asta – mai mult spre meseriași, mai mult spre expertiză, spre academism decât legislativ –, pentru că europenii sunt nevoiți să tolereze genul acesta de informație? Ei spun: „Avem libertatea de expresie” și încearcă să demonteze, să dezamorseze bombele astea în felul acesta. Cât de eficientă este calea asta?

Valeriu Reniță: „Mi se pare eficientă pe un oarecare segment de timp, și anume, dacă vorbim despre lupta cu felul acesta de propagandă, adică primitivă, degenerată, care se vede cu ochiul liber. Atât timp cât televiziunea sau mass-media se consideră, totuși, și marfă, și circulația mărfii și capitalului este liberă, de aici și definiția că noi suntem o presă liberă, în opinia mea, nu poți să te opui. Dacă noi am vorbi, pur și simplu, ca înainte că după un ziar stă o personalitate sau un, hai să spunem, un om public binecunoscut și de la dânsul ai putea cere, ca șef de televiziune, ca el să respecte libertatea exprimării, dar noi avem în spatele televiziunilor acum conglomerate politice, businessmeni care scot din asta bani și ei vor țese…”

Ion Bunduchi: „Nu doar bani…”

Valeriu Reniță: „Da, și influență. Deci, și ei vor țese foarte iscusit această marfă sau drog spiritual pe care-l vor servi cu lingurița oricum, cred eu, publicului, pentru ca să acapareze cât mai mult public și să-și vândă marfa. Și cu chestia asta chiar e greu de luptat. Eu nu cred că sunt soluții.”

Europa Liberă: Întrebarea mea era – „Cum ne apărăm noi, sindicatul jurnaliștilor care țin la deontologie, sau sindicatul telespectatorilor care nu vor să li se toarne drog în cap”?

Valeriu Reniță: „La noi e un pic mai simplu, pentru că suntem în faza în care…”

Europa Liberă: La noi, în Republica Moldova?

„Atunci când se spun, lucrurile se spun mai tranșant.”
„Atunci când se spun, lucrurile se spun mai tranșant.”

Valeriu Reniță: „Da. Televiziunea nu-i atât de sofisticată. Oamenii care scriu, majoritatea dintre ei, chiar dacă se consideră că lucrează pentru patron, în ceea ce scriu, ei nu au spiritul acesta al omului vândut. Atunci când se spun, lucrurile se spun mai tranșant și atunci pericolul acesta ori propaganda asta se observă, se văd…”

Ion Bunduchi: „…se developează.”

Valeriu Reniță: „…se developează mai ușor. Merci. În cazul acesta noi, deocamdată, putem lucra mai ușor, dar, absorbiți de globalizare, de tot ce se întâmplă în jurul nostru, de fenomenul acesta complex, vom ajunge și noi să fim foarte și foarte subțiri și vom ajunge ca toți. Nu numai noi, eu cred că toată mass-media din lume conștientizează acest pericol, pericolul de a fi legați pe mâini de patroni. Și în toată lumea se luptă cu asta. Noi sunt sigur că suntem niște luptători onești aici.”

Europa Liberă: Domnul Bunduchi, răspunsul dumitale la această întrebare – experiența europeană?

Ion Bunduchi: „Aș vrea să spun că experiența europeană este foarte diferită. Deocamdată, nicio experiență nu este atât de eficientă, încât să poată fi generalizată și recomandată tuturor. De ce zic așa? Pentru că eu foarte bine cunosc teoria. Cel mai bine funcționează mesajul prim, pentru că ce înseamnă un fake news? Înseamnă că a fost difuzată știrea falsă și după asta vii s-o deconspiri.”

Europa Liberă: Dar după aia spune dacă are popa fată sau nu…

Ion Bunduchi: „Da. Iată asta-i. Și din acest motiv zic că eficiența scade atunci când vii post-factum să lupți cu ceva. Pe de altă parte, pe timpuri era cuvântul „contrapropagandă”. Europa nu recunoaște această noțiune și cred că până la urmă se va ajunge la soluția care e cea mai bună în timp, media literacy, adică, educația mediatică pentru fiecare cetățean al fiecărei țări astfel încât să discearnă mesajele. Mesaje vor veni tot mai multe și mai multe. Azi suntem cufundați în mesaje. Dacă nu le putem discerne, cam la ce ne-ar ajuta? Eu întotdeauna mă întreb: de ce Finlanda nu se teme de propagandă în imediată vecinătate? Pentru că de multă vreme acolo educația mediatică este pusă pe picior solid. Eu cred că asta ar fi, dacă tot zicem că n-am inventat nimic mai bun decât democrația, cred că asta ar fi o salvare, dar zic că în timp. Noi, deocamdată, suntem în starea pompierilor – trebuie să stingem incendiul, pentru că acum ne-a năboit…”

Europa Liberă: Ucrainenii spun că noi ne putem permite luxul să ne gândim la principii democratice, ei care sunt în stare de război au fost nevoiți, pur și simplu, să închidă robinetul.

„Se pare că acum forța distrugătoare a cuvântului este percepută tot mai des.”
„Se pare că acum forța distrugătoare a cuvântului este percepută tot mai des.”

Ion Bunduchi: „Da, pentru că vedeți când într-un război real, pe un război real dacă suprapui și războiul mediatic, atunci efectul este dezastruos. Pentru războiul real sunt cheltuieli enorme, pentru cel mediatic cheltuielile-s foarte mici, dar efectul s-ar putea să fie și mai mare decât într-un război real. Iată de ce…”

Europa Liberă: Demnitarii din NATO spun că Rusia poartă război hibrid.

Ion Bunduchi: „De mult se cunoaște forța cuvântului, dar se pare că acum forța distrugătoare a cuvântului este percepută tot mai des.”

Valeriu Reniță: „Problema este că se opun doar experții și meseriașii, nu se opune omul de rând. Omul de rând consumă totul la rând. Și mai greu este, problema cea mare este în natura umană. El, practic, omul ar vrea să se autoînșele, realitatea este prea crudă pentru el și lui îi place să se autoînșele. Adică, în loc să vadă realitatea, s-o analizeze, ca și cum ar fi sub influența unui drog spiritual.”

Europa Liberă: Întrebarea mea e – este în stare piața moldovenească să dea alternative în condițiile în care am auzit în timpul discuțiilor din Duma de Stat că, dacă nu vreți să luați programe informative, nu vă dăm nici „Pole ciudes” („Câmpia minunilor”), nu vă dăm nici „Pusti govoreat” („Lăsați-i să vorbească”), ori alternative pentru „Pole ciudes”, alternative pentru toate componentele acestei tartine nu prea există? Deci, nu avem un Kirkorov, nu avem un „Golos” („Vocea muzicală”) rusesc, care atrage foarte multe vizualizări. Cum credeți?

Ion Bunduchi: „Observația unui deputat rus făcută într-un fel detașat. El a cerut ca dl Plahotniuc, în cazul concernului respectiv, să rupă el contractul cu „Pervîi canal” („Primul canal”), nu rușii, căci rușilor le-ar fi cel mai lesne și lucrul acesta eu l-am observat pe parcursul mai multor ani că s-au creat de mai multe ori… În mai multe cazuri se acutizau, dacă vă aduceți aminte, relațiile noastre cu „Pervîi canal”, însă „Pervîi canal” niciodată n-a rupt contractul. El, pur și simplu, urmărea ca acest contract să nimerească din niște mâini sigure în alte mâini sigure, pentru că e vorba de bani, e vorba de influență și în consecință…”

Valeriu Reniță: „Chiar și când a fost cu programul „Vremea” („Timpul”) s-a făcut gălăgie un picușor și s-au astâmpărat.”

Ion Bunduchi: „În consecință, e vorba de bani, de influență și, la urmă urmei, cum vorbim noi aici, de propagandă, și lor asta le convine. Ei n-au să rupă niciodată contractele. Astea-s speculații.”

„Pentru că importanța mai mare o are influența ideologică, atunci sunt tare ieftine.”
„Pentru că importanța mai mare o are influența ideologică, atunci sunt tare ieftine.”

Valeriu Reniță: „Întrebarea e foarte complexă, Vasile, și ar fi aici de vorbit și de vorbit, pentru că, iarăși, dacă ne întoarcem la origini, cum am dezvoltat noi audiovizualul în Moldova? De ce așa s-a dezvoltat? De unde știam noi – avem noi ori nu avem pe piață forțe care să facă televiziune? Pur și simplu, așa cineva a considerat că nu avem și hai să dăm bunul public, frecvențele cele mai importante să le dăm pentru retransmisiuni. După mine, modificările actuale vin să îndrepte o mare strâmbăciune a audiovizualului nostru. Acum, dacă sunt retrase aceste emisiuni, aceste programe vor trebui să fie înlocuite cu ceva. Vor fi înlocuite din aceeași zonă a lumii sau poate din altă zonă, pentru că vedeți ce se întâmplă? Rusia a cumpărat drepturile de autor și pentru Moldova, pentru țările CSI și pentru Moldova. Și pentru că importanța mai mare o are influența ideologică, atunci sunt tare ieftine. De ce ai noștri cumpără masiv seriale ori le retransmit? Pentru că-s ieftine. Noi niciodată n-am știut cât investesc televiziunile în dezvoltarea proprie, dar poate va fi și o încercare să ne dumirim – televiziunile noastre pot investi, noi nu știm cât câștigă, dar pot investi în dezvoltare? Haideți să mai așteptăm un picușor, vine 12 februarie, intră în vigoare aceste norme și vedem ce se întâmplă, cel puțin, în jumătate de an, pentru că…”

Europa Liberă: Adică, răul cu binele lui și cum spuneți Dvs., poate cu această ocazie ne întoarcem cu fața la televiziunile proprii?

Valeriu Reniță: „Poate, pentru că vedeți… să fim și noi chinezi. Criza îți dă un șut ca să înaintezi. Așa-i? Poate să fie și acesta un duș rece, care să ne arate ce se întâmplă la noi. Pe de altă parte, cam la ce ne-ar ajuta „Pole ciudes”, să zicem, că are rating de când există retransmisiune în Moldova? Locul întâi la vizualizări. O emisiune, e de înțeles, pentru că asemenea tipuri de emisiuni sunt pentru oamenii săraci și atunci vrei să vii și să…”

Europa Liberă: Ca tot entertainment-ul, poate exceptând „Cito? Gde? Kogda?” („Ce? Unde? Când?”), dar de fapt îi ține cu gura căscată ca să îți dea publicitate.

Valeriu Reniță: „Îi ține, dar la ce ne-ar ajuta, dar iarăși publicitatea…”

„După mine, semnificația acestor modificări este mai degrabă politică.”
„După mine, semnificația acestor modificări este mai degrabă politică.”

Ion Bunduchi: „Iluzia unei dreptăți sociale…”

Valeriu Reniță: „Da… Aduci audiență, dar pentru ce, pentru un produs străin? Și atunci televiziunea din Moldova câștigă pentru un produs străin. Cam cum s-ar chema asta?”

Europa Liberă: Eu așa înțeleg că mă ține la televizor ca din cinci în cinci minute să-mi bage o pastă de dinți sau nu știu ce tocmagi, macaroane la propriu, și la figurat. Dar, într-adevăr, vă dau dreptate, subscriu că ar trebui să ne gândim cu această ocazie dacă nu cumva popularitatea programelor de genul acesta ar trebui ușor-ușor redirecționată. Ieri la Radio France Internationale, de exemplu, am ascultat în limba rusă, seara târziu venind de la ProTV, cu gura căscată un reportaj despre gastronomia franceză – de unde s-au luat bistrourile, cum au migrat restaurantele… Domnule, atâta avem de povestit aici, doar se știe că în lumea întreagă emisiunile despre culinărie, restaurante și mâncare sunt mult în top.

Ion Bunduchi: „Da, absolut.”

Europa Liberă: Și poate cu această ocazie să redirecționăm de la războiul din Ucraina spre alimentarea corectă. Există o șansă, Valeriu?

Valeriu Reniță: „De fapt, dacă am fi… greu îmi vine acum să cred că asta se va întâmpla brusc, dar dacă ar fi să renunțăm la aceste programe de divertisment, în primul rând, cred că ar fi un restart al concurenței televiziunilor în Republica Moldova, pentru că brusc ar rămâne toți un pic săraci și un pic fără oamenii care au mai multă fantezie. Se merge simplu – se retransmite, se face un bloc de știri, ele-s așa, fără sare, ca toate blocurile noastre de știri și-s foarte asemănătoare unul cu altul. La un moment dat, când s-ar lipsi de banii ăștia, pentru că, cum ai spus, programele astea curioase, interesante aduc bani prin publicitatea pe care o conțin și în sensul acesta oamenii și-ar pune capul în mișcare, în sfârșit, pentru că până acum, ce să vă spun? – se trag copii și programele astea ale noastre, chiar show-urile politice, poate cu mici excepții, tot îs toate la fel. Și dacă se începe o concurență sănătoasă, sigur că am găsi, pentru că concurența și libera inițiativă naște…”

Europa Liberă: Exact. Și asta întotdeauna a fost. Pe căi bătătorite e ușor de mers – „Kak stati millionerom” („Cum să devii milionar”) sau nu știu ce formule care măcar nici nu sunt inventate de ruși. Iarăși vă dau dreptate. Atunci când încerci să te bați cu rușii pe terenul de Revelion sau pe terenul care…

Valeriu Reniță: „Nicio șansă…”

Europa Liberă: Acolo, da. Dar într-adevăr dacă ar fi să generăm niște idei… Chiar ieri le spuneam colegilor ideea unui talk-show în care eu cu Alexandru Canțîr am apărea în fața telespectatorilor și nu ne-am da seama, ei votând, și pe final la un barem de puncte, de exemplu, să-ți vină în cap o căldare cu apă. Eu cred că ar fi o emisiune de rating, domnule, și aș avea audiență, pentru că dușmanii mei ar vrea mai repede să ajungă apa în capul meu și dușmanii partenerului ar fi… Nu am copyright, dar sunt convins că ar fi suficiente idei. Totuși, vreau să mă întorc. Dacă legislatorul care a votat acum pe bune vrea să se ocupe de mass-media sau acum e un moment politic în care trebuie să boxeze cu Rusia? Dle Bunduchi?

Ion Bunduchi: „După mine, semnificația acestor modificări este mai degrabă politică. Știți ca și Constituția; e un document politico-juridic. Impactul, vă spuneam, poate fi foarte ușor demolat. Evident, Rusia nu va ratifica Convenția pentru Moldova. Dar spuneam că mesajele pot fi transmise, emisiunile cu caracter istoric nu sunt interzise, așa că le treci toate acolo, dacă nu, le treci să demonstrezi cât de sănătos mănâncă rușii și cât de prost mănâncă românii, moldovenii sau americanii. Foarte ușor se face lucrul acesta. Eu nu cred că preocuparea legiuitorului a fost una complexă, pentru că nimic nu se spune de propaganda internă. Or, noi avem propagandă internă cât duce trenul. Ce facem cu asta, pentru că ea nu este mai puțin nocivă?”

Europa Liberă: Pentru ca astăzi convine guvernării, dar mâine s-ar putea să…

„Noi știm dinainte ce va fi în talk-show-ul cutare sau cutare. Asta este soarta presei de partid.”
„Noi știm dinainte ce va fi în talk-show-ul cutare sau cutare. Asta este soarta presei de partid.”

Ion Bunduchi: „Convine și vedeți, foarte mult aș vrea să cred că televiziunile, în urma acestor modificări, își vor pune mintea la contribuție astfel încât să apară niște programe interesante cum ziceați, pentru că ele devin plictisitoare sau au devenit plictisitoare. Noi știm dinainte ce va fi în talk-show-ul cutare sau cutare. Asta este soarta presei de partid. Cea mai plictisitoare presă e cea de partid, pentru că știi din timp ce va fi scris acolo. Atunci când punem stavilă propagandei externe și nimic nu zicem de propaganda internă, atunci nu poate fi însănătoșit mediul acesta.”

Europa Liberă: Dar aici e și mai greu să găsești definiție?

Ion Bunduchi: „E și mai greu, absolut. De aceea îmi place foarte mult abordarea asta – breasla să înghită pastile ca să se însănătoșească, astfel încât să facă jurnalism, să nu trădeze meseria asta. Sunt prea multe pietre aruncate în râu ca să le putem scoate pe toate odată, dar cumva trebuie să asanăm mediul acesta.”

Europa Liberă: Breasla a încercat prin social journalism. Valeriu, asta este o șansă?

Valeriu Reniță: „Soluția pe care o propunea dl Bunduchi pentru propagandă e valabilă și pentru presa modernă. Presa modernă trebuie cu eforturile întregii bresle jurnalistice din lume trebuie regândită. Noi am pornit pe o pistă comercială total greșită, normal că împinși de patroni, împinși de capital și nu prea văd ieșire, pentru că locomotiva asta care merge din urmă ne împinge serios. Sigur că iată una din soluții sunt blogurile astea care devin, într-un fel, niște autonomii. E o aluzie bună că am putea, totuși, ieși din trendul acesta, pentru că el este clar că este mișcat de partid, dar în spatele partidului oricum sunt interese mari financiare. Eu cred că nu numai noi aici în studio, dar în sute de studiouri sute de oameni se gândesc la chestia asta. Poate, în general, asta vine în trendul acesta mare? Acolo unde conduce banul se întâmplă mereu unele și aceleași lucruri care se recunosc, nu? Vorbea dl Bunduchi din nou de educație și asta îmi place întotdeauna. Deci, funcția asta de educare încet, încet dispare din presă. Deci, divertismentul întâi, acesta-i drogul cel tare, după care merg celelalte. Și faza asta pe care o învățăm noi încă la universitate, că are și funcție educativă, nu știu cum se pierde și n-o putem pescui nicidecum. Trebuie regândită presa, în opinia mea, adică sau poate să mergem din nou la origini și să găsim o altă cale.”

Ion Bunduchi: „A merge la origini, de fapt, ar fi accentul pe presa locală, indiferent că-i on-line, radio, televiziune ori cea comunitară. De ce în Statele Unite 80 la sută e presă locală, așa-i? Și de ce e bună cea locală? Pentru că este cea mai credibilă. Oamenii se cunosc între ei, un jurnalist nu poate să-i mintă. În ziar sau într-un site…”

Valeriu Reniță: „…pentru că este întâlnit seara în bar și i se cere socoteală.”

Ion Bunduchi: „Da. Și iată de ce e cea mai credibilă și cea mai responsabilă presa locală. E foarte greu să verifici veridicitatea unor știri nu se știe de unde, că-i CNN sau că-i „Russia Today” sau că-i altceva, dar nu știu dacă vom putea ceva să inventăm ori să inventăm nou, poate mai cu cale ar fi să revenim la origini, la presa asta căreia să-i creadă lumea și cei care o fac să aibă responsabilitatea asta în fața celor care o citesc. Asta ar fi, după mine, o cale bună, dacă e posibilă, dacă e fezabilă.”

Europa Liberă: Cu atât mai important cred că e să ne gândim la asta în condițiile în care Trump încearcă să elimine presa în general, își publică opiniile pe Twitter și a dat premii pentru cele mai nasoale mijloace de presă din America. Dacă am face noi acum o adunare sindicală jurnalistică – sunt soluții radicale de conținut –, noi am putea să convenim între noi măcar să nu mai mușcăm momeala asta politică, să nu fie 70-80 la sută din buletin consacrate unor declarații și, pardon, aberații, în loc să vorbim, de exemplu, despre premiile de cultură, despre cele mai recente apariții literare, despre nemuritoarea muzică clasică a lui Beethoven și Mozart.

„Tonalitatea și agenda o scriu alții; o scriu pentru noi politicienii, grupurile politico-financiare.”
„Tonalitatea și agenda o scriu alții; o scriu pentru noi politicienii, grupurile politico-financiare.”

Valeriu Reniță: „Cred că noi chiar nu ascundem adevărul sau, cel puțin, mulți dintre noi când scriu. Povestea este că nu noi dăm tonalitatea. Tonalitatea și agenda o scriu alții; o scriu pentru noi politicienii, grupurile politico-financiare, pentru că noi ne putem înțelege, lua o hotărâre și când vii la locul tău de lucru trebuie să te conformezi, că altfel rămâi fără…”

Ion Bunduchi: „Salariu.”

Valeriu Reniță: „Exact.”

Ion Bunduchi: „Sunt de aceeași părere, ideea e foarte bună, atâta doar când ieșim de la întrunirea asta cam ne ciocnim de o realitate care e realitatea. Cum să se înțeleagă jurnaliștii înde ei ca să refuze comanda patronului? Cam greu. Suntem sindicat, am decis și dacă nu accepți comanda, vine la sindicat și zice: „Bine, dar sindicatul cum îi compensează refuzul?...”

Europa Liberă: Ion, ții minte în Uniunea Sovietică am fost cu toții?

Ion Bunduchi: „Da.”

Europa Liberă: Când băgam șopârle în articole. Oare chiar acum nu se poate? Chiar nu se pot dribla politicienii?

Ion Bunduchi: „Se pot, dar pentru asta iarăși trebuie de pus mintea la contribuție sau creativitatea jurnaliștilor, dar vedeți până unde mergem cu creativitatea ori cu căutatul adevărului – stăm în redacție, privim „Privesc eu” și fac știrea, da?Nu trebuie nici măcar să fac mișcare fizică. De aceea, dacă am fi meseriași de la și până la, cred că s-ar putea foarte ușor de făcut. Și în general, dintr-un text poți să faci orice. Așa-i? Dar asta cere efort. Sunt gata jurnaliștii ori o bună parte dintr-înșii să facă un efort în plus, pentru ca să pară mai eleganți și mai credibili, și mai căutători de adevăr?”

Valeriu Reniță: „Prezentatorii sunt plătiți mai bine decât oamenii care pleacă cu microfonul.”

Europa Liberă: Ce recompensă ar avea presa până la urmă, ca să facă efortul acesta – recunoștința publicului?

Ion Bunduchi: „În istoria nouă a presei au fost două cazuri când presa a fost taxată de contribuabil. Anii ’30-’40 ai secolului trecut când presa scrisă a făcut joncțiune cu finanțiștii și atunci ea a devenit nenecesară. Cititorul nu mergea la chioșc să cumpere ziarul și atunci a trebuit ceva să facă presa, pentru că a fost pedepsită. Anii ’70-’80 ai secolului trecut când presa a făcut joncțiune cu politicul și atunci din nou a fost pedepsită și a trebuit să-și revadă politicile.”

Europa Liberă: Deci, acum e momentul să facă joncțiune cu consumatorul?

Ion Bunduchi: „Asta ar fi cred că cea mai bună cale, dar vedeți, câți consumatori sunt gata să plătească un site bun on-line? În Moldova s-au făcut apeluri: „Vă rugăm, contribuiți cu…” Și? Eu nu știu cum e în lume, dar moldovenii, dacă țineți minte, noi am pornit demult să facem sindicatul jurnaliștilor și s-a mers până la… trebuie să cotizăm și când au văzut că trebuie 10 ori 20, ori 30 de lei pe an, au zis: „Până aici, nu ne trebuie, căci trebuie să plătim…”.”

Europa Liberă: Ca și discuția cu cotizația pentru televiziunea publică.

Ion Bunduchi: „Da, da, absolut!”

Europa Liberă: Și atunci câtă discuție a fost? Vreți o televiziune de calitate, cotizați, nu lăsați la cheremul bugetului și ne-am împotmolit.

Ion Bunduchi: „Bugetul de stat este perceput ca bugetul Guvernului, și nu al cetățenilor.”

Europa Liberă: În concluzie, dacă se poate formula o concluzie mai simplistă – tot răul cu binele lui. Asta sugerează experții noștri din platou. Este o ocazie nu să analizăm neapărat legea cât îi de bună, nu să vedem la ce grad de nocivitate a ajuns propaganda care, iată, n-o putem defini juridic, dar pe bune să ne gândim împreună cu dvs., consumatorii de presă, ce trebuie să facem astfel încât să fie pe termen lung această decizie eficientă, să nu se renunțe la ea odată cu schimbarea temperaturii relațiilor. La un moment dat s-ar putea să devină nocivă propaganda din altă zonă, din altă parte. Or, propaganda, chiar dacă n-o putem măsura, prinde cu mâinile, întotdeauna e nocivă, exceptând propaganda pentru modul sănătos de viață, așa cum a spus dl Bunduchi, pentru care eu aș consacra mult spațiu de emisie. Astea-s adevăratul colac de salvare – natura și modul sănătos de viață, dar despre asta mai vorbim.

Doamnelor și domnilor, aici se încheie emisiunea noastră de astăzi, la care au participat jurnalistul Valeriu Reniță și expertul media Ion Bunduchi. Ne reauzim duminica viitoare. Până atunci, ne puteți asculta zilnic, dimineața și seara, pe frecvențele care vă stau la îndemână sau pe internet, la orice oră, iar sâmbătă, ca de obicei, vă dă întâlnire Valentina Ursu, după care eu, Vasile Botnaru, o să vă invit duminică s-o luăm de la capăt. Pe curând!

XS
SM
MD
LG