Linkuri accesibilitate

Valentina Iusuphodjaev: „Trebuie să se revină la tradiţia de a merge la film” (VIDEO)


Interviul dimineții cu managera proiectului „Centenarul Filmului Românesc”.

Cinsprezece filme în 15 localităţi din R. Moldova şi peste trei mii de spectatori –acesta ar fi un scurt bilanţ al primei etape a Centenarului Filmului Românesc, etapă ce se încheie zilele acestea la Chişinău. În total acest proiect, ce va dura până în aprilie 2019, şi-a propus să proiecteze o sută de filme româneşti în o sută de localităţi de pe ambele maluri ale Prutului. Mai multe detalii în interviul cu Valentina Iusuphodjaev, PR managera proiectului.

Interviul dimineții cu: Valentina Iusuphodjaev
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:11:15 0:00
Link direct


Valentina Iusuphodjaev
Valentina Iusuphodjaev

Valentina Iusuphodjaev: „Totul a început cu ideea de a aduce filmul românesc în R. Moldova. Personal, cred că filmul are un impact extraordinar, încă nevalorificat eficient. Împreună cu nişte prieteni de la Iaşi eram cumva pe aceeaşi undă în acest sens şi am decis să sărbătorim şi noi Centenarul, dacă pot să zic aşa, prin nişte proiecţii de filme româneşti.

Filmul românesc stă foarte bine pe piaţa internaţională şi e păcat că ajunge în R. Moldova prioritar în Chişinău. Am zis că de ce nu am merge şi mai departe de Chişinău pentru că şi acolo există public, din păcate, mai puţin răsfăţat cu proiecţii de film, în general, mă refer la proiecţiile de film în cinematografe, evident. Am început să ne gândim cam care ar fi conceptul unei asemenea proiecţii. Şi pentru că e Centenar, ne-am gândit că ar fi frumos să fie o sută de titluri de film românesc într-o sută de localităţi de pe ambele maluri ale Prutului şi să implicăm şi personalităţi, invitaţi ş.a.m.d. În R. Moldova, în prima etapă pe care o încheiem, am făcut anul acesta 15 proiecţii, prioritar în nordul şi centrul republicii.”

Europa Liberă: Aţi proiectat filmele în 15 localități, doar în una, la Chişinău, proiecţiile au avut loc în cinematograf. În restul, înțelegem că ați substituit cinematografele cu casele de cultură.

Valentina Iusuphodjaev: „Exact! Din păcate, ştiţi şi Dvs. cum stăm la capitolul cinematografe. Şi în Chişinău sunt puţine, pe când în republică e jale. Am avut proiecţii în casele de cultură. Am mai avut şi în instituţii de

Astăzi avem nevoie de echipament modern pentru a face proiecţii...

învăţământ: la Universitatea din Bălţi, la Colegiu din Ţaul, la o şcoală din Făleşti. În rest, la casele de cultură care s-au păstrat mai mult sau mai puţin drept clădire, nu şi cu echipamente. Evident că astăzi avem nevoie de echipament modern pentru a face proiecţii. Am venit cu echipamentele noastre pentru a reuşi să producem evenimentele.”

Europa Liberă: Dar nu e o contradicţie între impactul pe care chipurile l-ar avea filmul, despre asta aţi vorbit, şi absenţa cinematografelor?

Valentina Iusuphodjaev: „E o contradicţie la nivel de strategie culturală. Pe când, din punctul de vedere al proiectului, nu e o contradicţie pentru că noi

Impactul de pe ecranul mare este cu totul şi cu totul diferit de impactul TV...

am venit cu ecran, cu proiector profesionist, am încercat să aducem lumea în sală. Lumea s-a dezobișnuit să meargă la film aşa cum venea odată. Impactul de pe ecranul mare este cu totul şi cu totul diferit de impactul TV. Chiar dacă ai acasă un ecran mai bun, totuşi mai puţini îşi permit un asemenea lux acasă.

Cea mai mare emoţie pe care am avut-o a fost la Ungheni. Acolo am mers cu Bacalaureatul lui Cristian Mungiu şi poate din cauza titlului şi pentru că eram în perioada examenelor de BAC, la început de iunie, au venit mai mulţi tineri de vârsta respectivă. La final, o fată care apropo era dintr-o familie de ruşi, mi-a spus în limba rusă, deşi înţelegea româna, că este prima sa experienţă de acest gen.

Noi, stând aici la Chişinău, la un moment dat nu ne dăm seama că la 50 de kilometri chiar şi mai puţin oamenii de fapt nu au această experienţă. Parcă ar fi un lucru cunoscut, pentru că ştim că nu există cinematografe, dar totodată e cumva dramatic acest lucru.”

Europa Liberă: Aţi vorbit despre acea fată vorbitoare de limbă rusă, să înţelegem că acest festival a fost la fel de atractiv şi pentru cei care nu se declară unioniști sau pur şi simplu nu agreează această idee?

Valentina Iusuphodjaev: „Evident pentru că filmul şi cultura în general cumva funcţionează la alt nivel. Eu sunt pentru astfel de evenimente. Filmul ne face cumva să ne reidentificăm, să ne resimţim pentru că avem aceeaşi simţire sau aceeaşi percepţie în multe lucruri. Şi atunci când ne întâlnim pe ecran cu nişte personaje care vorbesc, simt ca şi noi, lucrurile se întâmplă la un nivel mult mai fin. Mă rog, mişcările politice au nişa lor şi ele trebuie să existe, dar eu cred că prin asemenea proiecte se face un lucru mult mai mare pentru că este şi acest aspect educativ, mai ales în ce priveşte generaţia în creştere. E frumos atunci când mergi, de exemplu, la o şcoală unde copiii văd un film şi, chiar dacă este un film vechi românesc, e pe înţelesul lor, sunt nişte simţiri care le sunt lor familiare, glume ş.a.m.d. Asta face mare lucru pentru aceeaşi unire, dar eu mai bine aş zice pentru simţirea românească.”

Europa Liberă: Mai cu seamă că tematica filmelor nu e neapărat legată de Centenar, nu?

Valentina Iusuphodjaev: „Evident că nu este legată de Centenarul Unirii. În acest proiect sunt implicați foarte mulți oameni. Doamna Irina Margareta Nistor, care este critic de film din România, a lucrat la o listă de 100 de filme şi a ales filmele din punct de vedere al esteticii, al valorii culturale. Sunt filme produse acum, în perioada modernă, filme ce au luat premii la festivalurile internaţionale. Sunt şi multe filme care fac parte din istoria filmului românesc şi au locul lor în această istorie. Sunt cele mai de valoare filme din filmografia românească. Nu sunt nişte documentare care ar face o propagandă.”

Europa Liberă: Iată după ce aţi avut aceste vizite în mai multe localităţi din R. Moldova, aţi putea să afirmaţi că fimlul românesc e la fel de popular pentru publicul de aici ca filmele occidentale sau cele ruseşti?

Valentina Iusuphodjaev: „Evident că nu pot să afirm acest lucru pentru că acesta este un proces care durează. Foarte mult contează cine este acest public şi acest public trebuie educat. Dacă revin la Chişinău, observ că lucrurile s-au schimbat mult timp de 5-7 ani. La început, în sală venea un anumit gen de public la proiecţiile de film românesc, un public mai conectat

Este o muncă grea de fapt să creşti publicul şi această muncă face parte din strategia culturală...

sau mai aproape de domeniu. Anul acesta am fost plăcut surprinsă să văd un public obişnuit care vine la film, care reacţionează cumva altfel deja la ceea ce se întâmplă pe ecran. Publicul creşte. Este o muncă grea de fapt să creşti publicul şi această muncă face parte din aceeaşi strategie culturală. Trebuie să creştem un public. până la urmă există publicul căruia îi place filmul american şi nu putem nega asta, nu putem concura cu Hollywood-ul. E un anumit gen de film şi mie îmi plac filmele americane. Totuşi firea omului este aşa că el şi-ar dori să vadă pe ecran nişte istorii sau personaje care-i sunt aproape. Dacă e un film bun, el va atrage publicul, doar că trebuie de revenit la tradiţia de a merge la film.”

Europa Liberă: Localităţile în care aţi fost par să fie cele cu populație care împărățește preponderent valorile românești și europene, poate cu excepţia Bălţiului. Au fost localităţi unde aţi fi vrut să ajungeţi, dar nu aţi primit agrementul autorităţilor locale?

Valentina Iusuphodjaev: „Nu am avut o aşa experienţă de a nu avea acordul autorităţilor locale. Mai degrabă în unele localităţi am văzut o anumită atitudine a acestor autorităţi locale pentru că nu s-a promovat suficient evenimentul, iar asta foarte mult contează. În cazul în care mergi în alte localităţi foarte mult contează ce fac şi cei de pe loc pentru a promova acest eveniment. De exemplu, la Călăraşi mi-a plăcut foarte mult, au fost mai multe mame cu copii în cărucior. E frumos pentru că presupun că nu au foarte multe evenimente de acest gen mamele care stau acasă cu copilul mic. Pe când în anumite localităţi am simţit această indiferenţă.”

Europa Liberă: Aţi spus că e de fapt încheierea primei etape a proiectului. Ce va urma?

Valentina Iusuphodjaev: „Sper ca în anul următor sa mai facem cel puţin 15 proiecţii în R. Moldova. În România lucrurile merg mai uşor şi mai bine pentru că la ei şi reţeaua de cinematografe nu e atât de degradată, există o deschiderea nu doar din partea autorităţilor locale, ci şi din partea agenţilor economici. Un asemenea proiect, chiar dacă există un suport, în cazul nostru a fost din partea Institutului Cultural Român de la Chişinău care a acoperit financiar anumite cheltuieli, necesită resurse mai mari pentru a închiria proiector, ecran, transport, echipă, tehnician ş.a.m.d.

E frumos când poţi să-şi permiţi să aduci nişte oameni care au lucrat la acest film, dar asta ar însemna să acoperi bilete de avion, hoteluri şi atunci bugetul creşte. În România există o deschidere şi din partea agenţilor economici pentru asemenea evenimente. La noi – mai puţin până una alta. Probabil, trebuie să se întâmple mai des asemenea evenimente şi atunci lucrurile se vor schimba. Eu cel puţin sunt optimistă.”

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG