Linkuri accesibilitate

Valentin Buda: „Apropierea dintre R. Moldova și România este ca o autostradă cu șapte benzi”


Valentin Buda

Interviu cu jurnalistul român stabilit la Chişinău.

Valentin Buda este jurnalist și analist politic, născut la Oradea, unde a condus publicațiile „Jurnalul de dimineață” și „Jurnal bihorean”. Din 2010, activează în Republica Moldova, unde a făcut parte din echipa fondatoare a Radio Chișinău (Radio România), a fost redactor-șef al cotidianelor „Timpul” și „Evenimentul zilei”, ediția de Moldova. În cei opt ani de aflare la Chișinău, i-a văzut pe cetățeni bucurându-se de abolirea regimului de vize pentru UE, dar spune că subiectul preferat al moldovenilor e „furtul miliardului”.

Interviu cu jurnalistul român Valentin Buda
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:14:26 0:00
Link direct


Europa Liberă: De-a lungul timpului, mai cu seamă de la proclamarea independenței Republicii Moldova, guvernanții de pe ambele maluri ale Prutului, de la Chișinău și București, au promis să construiască, după „Podurile de flori”, poduri adevărate, proiecte pragmatice. Au reușit acest lucru?

Valentin Buda: „Distanța a fost destul de mare între „Podurile de flori”, podurile acelea de suflet între românii de pe ambele maluri de Prut, și momentul când a fost demarată construcția podurilor adevărate, cele care se bazează pe afaceri, pe infuzii financiare către Republica Moldova, astfel încât discrepanța între cele două state românești să nu crească într-un mod care ar crea probleme unei Românii reunite. Distanța a fost foarte mare și a trebuit să treacă vreo 15-16 ani ca aceste proiecte să înceapă să se concretizeze și să demareze. E bine că totul s-a întâmplat, ceea ce aș vrea eu însă să adaug este faptul că nu trebuie niciodată să renunțăm nici la acele „Poduri de flori”, pentru că o relație care se bazează strict pe pragmatism și pe profit economic nu are acea susținere de suflet, nu are acea susținere sentimentală de care orice proces de readucere în cadrul aceleiași familii a tuturor membrilor ei are atâta nevoie.”

Europa Liberă: Cum ar putea puterea dintr-o parte și alta să apropie și mai mult cele două maluri ale Prutului?

Valentin Buda: „Rolul puterii este atunci când vorbim despre acele „poduri de afaceri”, de investiții care se creează spre Republica Moldova; acolo ar trebui să se limiteze rolul puterii, pentru că automat orice gest care ar încuraja și care ar promova unirea la nivel de politică oficială în România mai mult decât declarații parlamentare și desigur toate aceste acțiuni de suflet care sunt cerute de românii basarabeni, eu cred că mai mult de atât puterea nu poate face. Este rolul organizațiilor civice, este rolul societății civile ca să întețească pe fondul „podurilor de investiții”, „poduri de afaceri” și rolul podurilor de suflet ca nici acestea să nu se piardă. E adevărat că rezultatele sunt diferite. Eu am spus de multe ori că acest proces de apropiere dintre Republica Moldova și România este ca și o autostradă cu șapte sau opt benzi, dar fiecare dintre cei care circulă pe o anumită bandă – politicienii, societatea civilă, media ș.a.m.d. – consideră că doar drumul pe care ei îl urmează este acel corect și cel mai scurt, când de fapt este vorba despre aceeași autostradă pe care cu toții odată putem ajunge la destinație.”

Europa Liberă: Între politicienii de la București și Chișinău există mai multe asemănări sau deosebiri?

România, cel puțin din punct de vedere geopolitic, și-a atins cele două obiective majore de după căderea comunismului, iar procesul acesta este aproape ireversibil...

Valentin Buda: „Există foarte multe asemănări în ceea ce privește o anumită doză de antipatie pe care și-o procură de la electorat prin faptele și gesturile lor; există, de asemenea, bănuiala publică că ei nu ar fi întotdeauna, nu ar acționa în interesul statului. Deosebirile însă constau în faptul că România, cel puțin din punct de vedere geopolitic, și-a atins cele două obiective majore de după căderea comunismului, iar procesul acesta este aproape ireversibil.”

Europa Liberă: Integrarea euroatlantică?

Valentin Buda: „Integrarea euroatlantică, respectiv UE și NATO. Cele două obiective de țară fixate imediat, chiar sub presiunea acelor momente din decembrie 1989, au fost atinse, chiar dacă, mă rog, cu oarecare întârziere față de alte state din Europa de Est. Noi veneam după o dictatură mult mai autoritară, mult mai dură decât celelalte țări ex-comuniste, dar iată că am ajuns la acest finiș. Următoarea țintă ar fi stabilirea noului proiect de țară, respectiv reîntregirea României și aducerea românilor basarabeni în frontierele naturale ale țării. Și împreună cu aceștia, este foarte important de menționat, inclusiv minoritățile din Republica Moldova, care știu sau cel puțin ar trebui să știe că drepturile și privilegiile de care se vor bucura conform legislației românești sunt poate mai mari decât oriunde în Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Și dacă politicienii de la București au făcut ca România să adere la NATO și UE, în Republica Moldova o parte din clasa politică vede viitorul Republicii Moldova mai aproape de UE, alta – mai aproape de Federația Rusă și e o dezbinare a societății, inclusiv pe aceste criterii geopolitice. Unde se ajunge?

Valentin Buda: „Da, din păcate, aceste paralele pe care le făceam între politicienii din stânga și din dreapta Prutului se opresc atunci când vine vorba despre obiective. Eu am venit în Republica Moldova, m-am stabilit, am început să lucrez aici, am fost angajat la primul produs media la care am lucrat în 2010. Era un fond de optimism extraordinar, care a culminat în 2013 cu parafarea tratatului de asociere cu Uniunea Europeană, respectiv cu ridicarea vizelor, interdicției de călătorie fără vize pentru cetățenii Republicii Moldova. Vreau să mărturisesc că în acele momente chiar îmi imaginam că acest proces este ireversibil și că Uniunea Europeană a deschis porțile pentru Republica Moldova. A intervenit acel scurtcircuit din 2014 odată cu aflarea veștii absolut terifiante că mai bine de 15% din PIB-ul Republicii Moldova a dispărut din bănci, fără să se știe nici până astăzi cu exactitate cine este autorul acestui jaf.

Avem doar două-trei fragmente dintr-un puzzle de poate 50-100 de piese și lucrurile s-au întors la 180 de grade atât în ceea ce privește orientarea, vectorul geopolitic al Republicii Moldova, cât și cu reverberații majore în credința oamenilor față de acest vector proeuropean. Eu cred că nici măcar nu este vorba despre politicieni care cred cu adevărat în calea europeană a Republicii Moldova. Este o cale care, rațional, la rece vorbind, nu se poate finaliza într-un proces mai rapid de 20-25 de ani, ceea ce ar însemna că nimeni aproape dintre cei care sunt acum populația activă, responsabilă a Republicii Moldova nu se va putea bucura de acest proces. Până la urmă, acest proces de integrare europeană servea și încă servește multor politicieni ca paravan pentru a jefui ceea ce mai este de jefuit în Republica Moldova și a o duce într-o zonă în care ea să nu mai fie atractivă pentru nimeni din punct de vedere geopolitic, nici din punct de vedere economic, nici din punct de vedere strategic.”

Europa Liberă: În cei opt ani de ședere în Republica Moldova, jurnalistul Valentin Buda ce evoluții a văzut în dosarul transnistrean?

Valentin Buda
Valentin Buda

Valentin Buda: „Dosarul transnistrean a fost unul despre care atunci când am venit în Moldova nu știam foarte multe. În ceea ce mă privește, am urmărit cu atenție, dar am refuzat să mă implic, considerând că argumentele pe care eu le pot aduce, chiar dacă vin dintr-o zonă multiculturală cum este Oradea, o zonă care valorifică la maximum multiculturalitatea într-un proces de modernizare absolut incredibil chiar și pentru România, nu ar fi poate binevenite, ar fi poate privite straniu. Din punctul meu de vedere, am observat cum acest proces seamănă, dacă îmi permiteți o comparație, există un joc popular românesc, „Bătuta pe loc”, toată lumea tropăie, toată lumea chiuie, dar nimeni nu se mișcă nici la stânga, nici la dreapta, nici măcar cu un centimetru. Lucrurile, practic, se află în același punct în care se aflau când am venit eu în 2010 și poate cu mult timp înainte de a veni eu, imediat după Istanbul. Când a fost?”

Europa Liberă: În 1999.

Valentin Buda: „În 1999, da.”

Europa Liberă: Rusia și-a luat angajamentul să-și evacueze trupele și munițiile din estul Moldovei.

Numai un model de prosperitate, de dezvoltare a R. Moldova, indiferent de varianta despre care vorbim – apropiere de UE sau reunificare cu România –, ar putea schimba în mod categoric opinia și prejudecățile celor de pe stânga Nistrului...

Valentin Buda: „Dacă ar fi să mă întrebe pe mine cineva și sub rezerva că este o părere strict personală, eu cred că numai un model de prosperitate, de progres, de dezvoltare a Republicii Moldova, indiferent de varianta despre care vorbim – apropiere de Uniunea Europeană sau reunificare cu România –, ar putea schimba în mod categoric, definitoriu opinia și prejudecățile celor de pe stânga Nistrului.”

Europa Liberă: Ai avut curiozitatea să treci Nistrul?

Valentin Buda: „Aș fi avut curiozitatea să trec Nistrul, dar în repetate rânduri am fost amenințat de autoritățile transnistrene să nu îndrăznesc să fac acest pas. Personal am avut o dispută pe un site de socializare cu dna Nina Ștanski, căreia i-am propus să mergem împreună să vedem situația din școlile românești, despre care ea îmi spunea că este extraordinară, în vreme ce informațiile mele provenite de la conducătorii acelor instituții și copiii care erau angajați în procesul de învățământ erau total diferite. Și am fost amenințat în mod direct că doar să îndrăznesc să calc în stânga Nistrului și voi păți ceea ce au mai pățit și alți jurnaliști, dându-mi-l drept exemplu pe Vardanean, adică, respectiv, să stau câțiva ani într-o pușcărie din Transnistria. O perspectivă care nu mă încuraja deloc să mă duc în stânga Nistrului. Am ajuns doar până la punctele de control cu ocazia reportajelor din 2011, atunci când acel tânăr, Vadim Pisar, a fost împușcat și am participat la protestele românilor de pe ambele maluri ale Nistrului față de acest gest criminal al trupelor așa-zis de pace ale Federației Ruse.”

Europa Liberă: Autoritățile se arată optimiste și spun că le reușește să apropie populația de pe un mal și celălalt al Nistrului. Câți ani ar trebui ca acest dosar transnistrean să aibă și un deznodământ?

Valentin Buda: „Același discurs despre posibilitatea rezolvării conflictului transnistrean îl aveam și cu șase-șapte ani în urmă, dacă ne aducem aminte de prietenia care îi lega la vremea respectivă pe premierul Filat de Evgheni Șevciuk. Ne aducem aminte cu toții de pelerinajele făcute de cei doi împreună la mănăstiri, de plimbările pe maluri de iazuri, care anunțau un deznodământ fericit pentru acest conflict care iată de aproape trei decenii macină Republica Moldova. Nu s-a întâmplat așa atunci, nu cred că sunt motive să fim mai optimiști acum în condițiile în care revendicările așa-zisei conduceri a republicii nistrene nu s-au modificat foarte mult, ba chiar s-au radicalizat față de Republica Moldova. Chiar și o rezolvare, să zicem, de facto a acestei probleme ar fi un fel de victorie à la Pyrrhus pentru Republica Moldova, o victorie care ar costa prea mult Republica Moldova din punctul de vedere al compromisurilor pe care ar trebui să le facă față de populația transnistreană.”

Europa Liberă: Dar ce preț ar putea plăti Republica Moldova?

Valentin Buda: „Dincolo de faptul că am avea parte de o infuzie de populație cu vederi și cu o mentalitate total opusă celei progresiste din Republica Moldova, ar fi și faptul că obiceiurile și tradițiile transnistrene, acelea de a fi o placă turnantă pentru contrabandă de tot felul de produse, nu ar putea fi eradicate și nu văd modul în care autoritățile Republicii Moldova ar putea controla și stopa acest proces. Deci ar fi o problemă pe care Republica Moldova nu cred că este pregătită pentru a o rezolva în acest moment.”

Europa Liberă: Cine pare a fi mai interesat astăzi să se găsească, să se identifice o soluție pentru problema transnistreană: Chișinăul sau Kievul?

Valentin Buda: „Interesul pentru rezolvarea problemei transnistrene nu poate fi localizat la Chișinău sau la Kiev. Eu cred că este vorba de persoane din conducerea atât de la Chișinău și de la Kiev care ar avea de câștigat din acest proces. Pe de o parte, mă gândesc, la Kiev, de exemplu, ar fi o zonă care ar conferi mai multă stabilitate și un potențial strategic mai puțin interesant din punctul de vedere al unei contraofensive rusești, având în vedere trupele cantonate acolo din partea ceea a Ucrainei, pe de altă parte, la Chișinău, să nu uităm, sunt foarte mulți politicieni care derulează afaceri de milioane, poate chiar miliarde de euro în zona transnistreană și rezolvarea acestor probleme nu ar face decât să poată să scoată dintr-o zonă a incertitudinii sume enorme de bani și ar putea să le țină sub control.”

Europa Liberă: Și aici în regiune cine are actualmente vocea cea mai puternică, ce țară are vocea mai puternică, în general?

Valentin Buda: „Pentru rezolvarea… Cred că în această chestiune România, odată ce a fost exclusă din formatul de negociere, și-a pierdut cam total vocea, iar, evident, Rusia este acela care deține toate frâiele acestei negocieri și este acea care plusează de fiecare dată când autoritățile din Republica Moldova se arată dispuse să accepte anumite compromisuri, ducând în derizoriu și de multe ori în ridicol și absurd discuțiile în ceea ce privește rezolvarea conflictului transnistrean. Rusia, care este cea mai importantă voce în acest concert, de fapt, este mai mult un solo al Rusiei, pentru că celelalte voci nu sunt decât de fundal, Rusia ar putea să facă gesturile care ar duce la dezamorsarea tensiunilor în zonă, dar, repet, nu o face nici acum și nu cred că o va face foarte curând, până când nu se va asigura că își va fixa bine în zona aceasta cizma pentru mulți ani de acum înainte.”

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG