Linkuri accesibilitate

Virgil Pâslariuc: „Nu putem să ne imaginăm ce ar fi fost cu Basarabia, dacă n-ar fi fost acea revoluție din octombrie” (VIDEO)


Pe 7 noiembrie s-au împlinit 100 de ani de la lovitura de stat bolșevică din Rusia care a dus ulterior la apariția URSS. În studioul Europei Libere de la Chișinău, Vasile Botnaru discută cu istoricul Virgil Pâslariuc despre diversele interpretări care continuă să împartă societatea în legătură cu această zi.

Partidul Comuniștilor este singura formațiune moldoveană, sau singura cunoscută, care a serbat astăzi 100 de ani de la revoluția bolșevică rusă din 1917. Comuniștii moldoveni au depus flori la monumentul liderului bolșevic Lenin, de la centrul Mold-Expo din Chișinău, iar fostul președinte Vladimir Voronin a spus că revoluția a fost un „eveniment de dimensiune globală, care a schimbat lumea”. Istoricul și profesorul universitar, Virgil Pâslariuc, este de acord, numai că, spre deosebire de Voronin, nu conferă neapărat evenimentului vreo conotație pozitivă.

Europa Liberă: Domnule Pâslariuc, nici măcar după 100 de ani, societatea nu s-a lămurit cu terminologia – „revoluție”, „rebeliune”, „lovitură de stat” – și fiecare continuă să definească, mai ales cei care habar nu au despre istorie și operează cu „Kratkii kurs KPSS”. De ce, totuși, în mare multă lume a rămas cantonată în acel manual, în percepția de carton și de fațadă a Revoluției bolșevice?

Virgil Pâslariuc: „Bine, ne place, nu ne place, sigur că acel eveniment, putem să-l numim „revoluție”, putem să-l numim „lovitură de stat”, de la acest lucru nu se va schimba de fapt magnitudinea și importanța acelui eveniment. El a fost un eveniment crucial, într-adevăr, care a schimbat soarta a sute de milioane de oameni. Repet: ne place, nu ne place, noi putem să-l numim eufemistic „lovitură de stat”, „rebeliune” ș.a.m.d., dar pe termen lung sigur că a fost o… istoria a fost deturnată de la un anumit curs. Nu știu…”

Europa Liberă: Dar tocmai că lumea care operează cu ceea ce scrie pe cărți poștale nu se duce în profunzimea asta. Eu asta încerc să clarific – de ce lumea nu se duce să vadă părțile bune, părțile rele, numărul de victime, dar rămâne la o chestie de asta așa, de fațadă și operează cu chestiuni care nu aduc nicio valoare adăugată?

Virgil Pâslariuc: „Fiindcă acel eveniment a fost transformat într-unul crucial pentru perioada sovietică, atunci când, probabil, ei au crescut, când au fost educați. El face parte din modul lor de a vedea lumea. Noi acum iarăși putem spune „este unul bun, nu este unul bun”, dar face parte din ceea ce se numește concepția lor despre lume. Și anume, Revoluția din octombrie sau ceea ce s-a întâmplat după, această viziune, care a fost cândva oficială, ea undeva în subconștient constituie un marcher, dacă vreți, chiar un marcher identitar. Nu neapărat ei se vor considera ca descendenți sau urmași ai acestor idei. Sigur că acest termen este unul populist și este utilizat de politicieni ș.a.m.d., noi știm foarte bine, pentru a mobiliza electoratul care are un anumit set de valori. Asta este foarte important pentru ei. De aceea, Revoluția din octombrie, chiar dacă noi vedem față de 30-40 de ani în urmă când în această zi se făceau demonstrații, lumea era într-o stare mai mult sau mai puțin de sărbătoare, acum vedeți că foarte puțină lume cunoaște despre acel eveniment. Eu chiar astăzi am avut un curs la studenții de la anul II „Istorie” și i-am întrebat: Ce zi e astăzi? Foarte puțini au putut să răspundă, doar cei eminenți care știu; pentru restul nu este un fenomen important.”

Europa Liberă: Și atunci, de ce atâta vorbă în jurul acestui centenar?

Nu putem să ne imaginăm ce ar fi fost cu această regiune, cu Basarabia, dacă n-ar fi fost acea lovitură de stat sau Revoluție din octombrie

Virgil Pâslariuc: „Repet: El a fost un eveniment crucial, care a schimbat mai ales soarta Basarabiei. Nu putem să ne imaginăm ce ar fi fost cu această regiune, cu Basarabia, dacă n-ar fi fost acea lovitură de stat sau Revoluție din octombrie. Noi nu știm când s-ar fi întâmplat, de exemplu, Unirea dacă s-ar fi întâmplat, fiindcă evenimentele au mers într-un lanț, au luat o anumită întorsătură, o anumită turnură, inclusiv tot ce s-a întâmplat după este de fapt, din punctul de vedere al determinismului, al cauzalității este rezultatul inclusiv al acestui fenomen. De aceea, noi nu putem să-l ignorăm și să-l tratăm așa de parcă el nici n-ar fi existat, fiindcă el într-adevăr a schimbat soarta a sute de milioane de oameni. Pentru unii acest fenomen a fost începutul unui război. Noi știm foarte bine că acest fenomen a dat naștere unui regim totalitar și acum lumea încă mai discută despre urmele pe care ni le-a lăsat comunismul, inclusiv în mentalitate, inclusiv în percepția și viziunea asupra lumii.”

Europa Liberă: Factura bolșevicilor tocmai că-i foarte încărcată și iată dacă ne uităm, bunăoară, la ruși, că e foarte reprezentativ acest spațiu, în sensul tratării evenimentului, Putin, zice multă lume, a reușit să mixeze atitudinea nostalgică față de Nicolai, față de cel care a fost împușcat și aruncat în groapa cu var, cu NKVD-ul, cu beneficiarii acestei revoluții și a făcut un mixaj, un „cocktail Molotov” inimaginabil. În Rusia vedem că stau bine-mersi în jurul lui Putin și unii, și alții – și nostalgicii pro-Nicolai, și beneficiarii revoluției, cei cu panglica roșie. Acum acest mixaj este cumva înghițit, acceptat și exportat și în spațiul acesta post-sovietic?

Dacă este să vorbim despre ceea ce au adus bolșevicii, ei sigur că au schimbat în general percepția față de fenomenul politic

Virgil Pâslariuc: „Sigur că da. Uitați-vă la noi: este un partid care are steaua, secera și ciocanul – Partidul Socialiștilor, care este un partid clerical. Vedeți că Dodon numai cu Dalai Lama nu s-a întâlnit încă, în rest – cu toți liderii religioși ai lumii s-a întâlnit. Lideri pe ai căror precursori, preoți, de fapt comuniștii i-au împușcat. Știu foarte bine că Lenin a făcut o hecatombă în preoțime: „Cu cât vom împușca mai mulți din acest public, cu atât va fi mai bine”, dar observăm acest lucru și la noi. Este un melanj total, deci, o lipsă de legătură ideologică de bază. Deci, cineva care merge pe proiecte sociale care cumva se disting se consideră moștenitori ai revoluției sovietice, ai Revoluției din octombrie, iar pe de altă parte, acceptă partea asta clericală, care n-are nicio legătură cu idealurile iluminismului Revoluției Franceze și în general ale revoluției, adică care, din contra, este un fenomen rațional ș.a.m.d. Vedeți, acest amestec îl avem și acum. Dacă este să vorbim despre ceea ce au adus bolșevicii, ei sigur că au schimbat în general percepția față de fenomenul politic. Spunea cineva că la baza comunismului ca fenomen stă trezirea unui demon. Un demon al secolului XX este pasiunea politică. Iată, această pasiune politică a fost trezită și tocmai stă la baza acestui elan revoluționar care s-a întâmplat atunci.

Apropo, care a fost și aici în Basarabia; perioada aceasta a libertăților, sloboda, cum era numită din februarie 1917 până în martie 1918 – o perioadă de transformări sociale la toate nivelurile, limbajul revoluționar, abordarea, introducerea sistemului de vot democratic, cum este aproape și cel din ziua de azi. Deci, toate aceste schimbări s-au produs într-un segment foarte îngust de timp, care poate n-a fost perceput, fiindcă noi acum iarăși avem niște atitudini foarte confuze, niște percepții foarte confuze, de exemplu, despre ce a însemnat ideologia de stânga-socialistă în acea perioadă. Majoritatea membrilor Sfatului Țării erau socialiști, erau socialiști-revoluționari. Problema lor principală era problema pământului, fiindcă problema pământului a fost o problemă radicală pentru o populație majoritar țărănească și lozinca și, apropo, lozincile tot au fost introduse de bolșevici. Lozinci foarte scurte, dar clare. Lenin a venit cu două lozinci foarte importante. Lenin și Partidul bolșevic care erau outsider la începutul Revoluției din februarie, ei pur și simplu au știut să se folosească de moment și au luat puterea, fiindcă și-au dorit acest lucru cel mai tare.”

Europa Liberă: La un moment dat chiar și popa Gapon era mai important decât Lenin, mult mai important și cu mai multă audiență.

Virgil Pâslariuc: „Exact! Mai mult ca atât, nici Lenin nu credea în revoluție. În ianuarie 1917, la Zurich, el spunea că, probabil, nici generația mea nu va prinde revoluția.”

Europa Liberă: Domnule Pâslariuc, în sensul acesta, dacă nu interveneau bolșevicii, era suficient de clară orientarea Rusiei sau reformele pe care s-au pornit deja ar fi fost Rusia în lumea țărilor liberale?

Virgil Pâslariuc: „Este o dezbatere acum. Dacă Războiul Mondial a determinat revoluția sau dacă acest proces oricum avea să se întâmple. Sigur că sunt legate aceste fenomene, fiindcă Rusia într-adevăr a fost la acel moment a cincea putere din lume; avea, hai să spunem, un elan reformator de bine, de rău. Războiul a schimbat această percepție. El a secat resursele statului și bolșevicii au venit tocmai cu niște lozinci foarte simple. Prima lozincă a fost „Pace”, fără contribuții și fără anexiuni. Deci, oamenii, soldații majoritatea, cum le spunea Lenin, erau țărani îmbrăcați în uniforme, la ei a venit acest mesaj. Deci, bolșevicii au venit cu niște mesaje foarte simple, care au ajuns la oameni. Și atunci Rusia practic n-a mai contat în război, soldații au început să lase tot și să plece de pe front. Și al doua lozincă foarte importantă, care, apropo, n-are nicio legătură cu ideologia comunistă clasică era: „Tot pământul - țăranilor”, fiindcă noi știm că de fapt ideologia comunistă vorbește despre colectivizarea, dar ei spuneau „împroprietărim țăranul” și aceasta a detonat practic Rusia de pe interior. Și apropo, social-revoluționarii, „eserii”, care erau la putere cumva, Kerenski ș.a.m.d., ei n-au riscat să meargă pe această formulă, fiindcă știu că Rusia altfel poate să iasă din război și să piardă războiul, pentru că acest efort trebuiau să-l lase după război. Lenin a mers, Lenin știa să spună lucruri pe care voia să le audă lumea. Deci, el a fost, dacă vreți, într-adevăr un politician adevărat, în adevărat sensul modern al cuvântului. El spunea lucruri pe care lumea vrea să le audă.”

Europa Liberă: Dar ulterior a devenit și ați pomenit teroristul number one, care a spus: „Cu cât mai mulți popi omorâm, cu atât mai bine” sau că, pardon, „intelighenția eto gavno” („intelighenția e un rahat”) și componenta asta a lui antiliberală nu putea să nu fie văzută. De ce a fost atât de bine camuflată?

Virgil Pâslariuc: „Dar el nici nu ascundea lucrurile astea. El spunea că „scopul scuză mijloacele”. El era extrem de machiavelic și el zicea că important este să obții puterea. Dar mai mult ca atât, nu numai… că puterea a mai fost luată și de alții, dar bolșevicii au știut să se mențină la putere. Prin ce? Prin trei lucruri foarte simple: au propus lucruri pe care lumea vroia să le audă – pământul, pacea și crearea unui partid de tip nou. Partidul bolșevic era un partid elitar, foarte disciplinat; el nu era unul mare, nu era un partid de masă, dar era un partid care știa să focalizeze, să mobilizeze oamenii, fiindcă ei veneau la oameni cu niște lozinci și idei foarte simple și clare. Ei știau să explice.”

Europa Liberă: Dar la un moment dat o componentă importantă era teroarea roșie?

Virgil Pâslariuc: „Absolut. Dar el nici nu ascundea lucrul acesta. El știa că, pentru ca să se mențină la putere, trebuia s-o facă pe dracul în patru, cum se spune.”

Europa Liberă: După care Stalin a dezvoltat foarte bine acest curent. Vreau să vă mai întreb ceva: Dacă nu cumva reabilitarea sau reanimarea nostalgiilor pro-bolșevice, pro-octombrie, pro-sovietice se explică și prin eșecul eventual temporar al liberalismului în spațiul acesta post-sovietic?

Virgil Pâslariuc: „Eu nu cred că trebuie să vorbim despre un eșec, probabil trebuie să vorbim…”

Europa Liberă: Nu, compromiterea temporară?

Virgil Pâslariuc: „Da, dar noi înțelegem, pe de altă parte, că nici proiectul socialist-comunist n-a dat nimic. El tot a fost un feel, el tot a sucombat cumva ca proiect. Și a sucombat, în primul rând…”

Europa Liberă: Bine, dar în mentalul multor generații… el spunea că este cel care a lansat țăranii și colhoznicii în Parlament.

Virgil Pâslariuc: „Și atât, dar vedeți cât de ușor s-a disipat Uniunea Sovietică când s-a văzut că de fapt acest model nu lucrează, fiindcă o lecție pe care noi trebuie s-o învățăm e că în niște transformări de asemenea anvergură, cum noi o numim „inginerie socială”, totuși, mijloacele costă. Mijloacele nu scuză scopul, fiindcă dacă tu faci un scop nobil cu mijloace murdare, tu de fapt pătezi scopul și-l deturnezi.”

Europa Liberă: Dar nici economic nu funcționează?

Virgil Pâslariuc: „Absolut! N-a funcționat…”

Europa Liberă: Despre economia politică, Matei Vișniec spune așa: „Un avion care arată foarte bine, dar nu zboară”.

Virgil Pâslariuc: „Exact! Este același lucru, fiindcă el de fapt n-a ținut cont de niște mecanisme esențiale de dezvoltare a umanității.”

Europa Liberă: Și atunci, iarăși întrebarea mea: Dar nu cumva acum liberalismul, care a fost, să zicem așa, compromis de unii diriguitori, generează pendulul spre stânga?

Virgil Pâslariuc: „Știți ce se întâmplă? Nu atât stânga, noi avem mai mult de-a face cu o retorică, noi în general în politică nu avem atât de-a face cu niște ideologii, cât cu niște tehnologii, niște PR-mișcări, niște tehnologii politice.”

Europa Liberă: Dar funcționează?

Virgil Pâslariuc: „Și Lenin, apropo, a stat la baza acestor tehnologii; apropo, agresivitatea lui în primul rând în limbaj, fiindcă el era de fapt un ziarist foarte iscusit; stilul lui care era antiburghez, cum s-ar spune, care însemna cumva politețe, luptă pentru idei, el l-a îndreptat asupra atacului la persoană. Cineva numea asta „hamskii revoliuționarism”, adică „revoluționarism bădărănesc”. Iată, stilul acesta de a ataca îl observăm și în ziua de astăzi. Deci, tu nu ataci ideea, tu ataci omul, îl diminuezi, încerci cumva să-l defăimezi…”

Europa Liberă: Adică, Lenin ar fi fost un blogger foarte bun?

El a știut să explice într-un limbaj simplu pentru oameni niște concepte foarte dificile, dar el nu știu dacă era strateg, dar era un tactician foarte bun

Virgil Pâslariuc: „El era, în acea perioadă cam asta a fost, fiindcă el a știut să explice într-un limbaj simplu pentru oameni niște concepte foarte dificile, dar el nu știu dacă era strateg, dar era un tactician foarte bun. El nu era dogmatic, el știut să scoată, a luat de la Marx doar ideea că revoluția trebuie să fie violentă și că puterea nu contează, ca să menții puterea, poți să faci orice, inclusiv să ajungi la teroare mare. Și el a fost extrem de cinic, repet, machiavelic și a zis că „lucrurile acestea sunt normale” și „dacă vrei să ajunge la putere, important este să te menții la putere”. El a semnat pacea cu nemții și le-a dat 1/3 din teritoriu: „Luați-vă, important ca eu să-mi mențin puterea și să mi-o consolidez!”. Pe urmă el s-a reîntors, dar el, repet, el n-a mers cumva pe ceea ce noi numim „obținerea unui ideal” care era umanist, lui pe urmă i s-a atribuit cumva că el vrea un „viitor luminos”. El a plasat așteptările într-un viitor, dar aici a construit infernul de fapt și oamenii pentru acel „viitor luminos” erau gata să sacrifice prezentul. Și această teorie, hai să spunem, acest colectivism care spunea că „individul este subordonat colectivului”, că „omul este o piuliță micuță și poate fi sacrificat oricând, dar pe urmă pe noi ne așteaptă undeva un viitor luminos…”

Europa Liberă: Comunismul.

Virgil Pâslariuc: „Da, comunismul, care așa și nu s-a întâmplat.”

Europa Liberă: Vreau să vă întreb pe final o chestiune ingrată pentru un istoric, dar, cum credeți, peste 100 de ani, o să fie consemnată Revoluția bolșevică sau să vă întreb și mai simplu: Lenin o să fie îngropat, scos din mausoleu sau nu?

Virgil Pâslariuc: „Dar el nu trebuie să fie îngropat în pământ, el trebuie să fie „îngropat” în mințile noastre. El este un personaj…”

Europa Liberă: Da, dar faptul că-i păstrat în Piața Roșie este simbolic?

Virgil Pâslariuc: „Este un simbolism aici, dar problema este că, după rețetele pe care le-a făcut Lenin de fapt este condusă și azi Rusia. Asta este problema, fiindcă el de fapt a refăcut cumva imperiul în expansionismul lui și în opunerea pe care a făcut-o el față de lumea occidentală, lumea civilizată liberală. Și iată cam pe această rețetă și merge. Putin poate de fapt să se declare anti-leninist ș.a.m.d., dar el a preluat de la ei această modalitate de a se menține cu orice preț la putere, inclusiv prin cele mai infame metode.”

Europa Liberă: Da, Putin anti-stalinist la sigur nu-i și nu degeaba a spus că „cea mai mare catastrofă a secolului a fost destrămarea URSS-ului.

Virgil Pâslariuc: „Da, și că „Stalin a fost cel mai eficient manager” ș.a.m.d., cum a fost și Lenin. Într-adevăr, el a știut să folosească acest elan de schimbare, dar pentru niște scopuri care nu au fost pentru mase, dar tot pentru o elită îngustă. Și asta, din păcate, este lecția pe care o avem noi, că cum n-ai da-o, dacă schimbările nu sunt acceptate de mase, de majoritate, dacă puterea nu încearcă să obțină încrederea maselor, atunci se va ajunge oricum la violență și teroare cum s-a întâmplat.”

XS
SM
MD
LG