Linkuri accesibilitate

Ivan Duminica: „Acum ei se consideră bulgari, dar este foarte probabil că sunt moldoveni care au emigrat împreună cu bulgarii”


Ivan Duminica

O istorie a coloniilor bulgarilor în Basarabia

Doctorul în istorie Ivan Duminica, cercetător ştiinţific la Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, şi-a lansat, recent, monografia „Coloniile bulgarilor în Basarabia (1774-1856)”.

Ivan Duminica: „Dacă vorbim despre imigrarea bulgarilor în Basarabia, trebuie să luăm în considerare câteva momente. Fiecare etapă avea caracteristicile sale. De exemplu, la sfârşitul secolului XVIII ei veneau singuri. Nimeni nu-i atrăgea, fiindcă aici încă nu era Imperiul Rus. Ei fugeau din cauza asupririlor Imperiului Otoman. Erau şi motive economice. Acolo, în Balcani, otomanii impuneau impozite mari, nu le dădeau voie să construiască biserici şi ei căutau, ca fiecare om, libertate. Este ştiut faptul că, acolo unde e periferia imperiului, acolo presiunea asupra supuşilor otomani era mai moale. Dacă vorbim despre începutul secolului XIX, atunci când s-au desfăşurat mai intensiv războaiele ruso-turce, deja când Imperiul Rus a avut interesul de a anexa Basarabia, vedem interesul Imperiului Rus de a-i atrage pe aceşti creştini. De ce anume pe bulgari? În primul rând, pentru că ei erau creştini ortodocşi, aşa ca ruşii. În al doilea rând, bulgarii întotdeauna îşi îndreptau speranţele spre Rusia, credeau că anume ruşii, aceşti fraţi slavi o să poată să-i elibereze. Când se desfăşurau războaie, ei uşor erau antrenaţi în aceste războaie ca traducători, pentru că mulţi bulgari ştiau limba turcă, formau cete de voluntari şi îi ajutau pe ruşi în aceste războaie.”

Monografia semnată de Ivan Duminica
Monografia semnată de Ivan Duminica

Europa Liberă: Exista şi un interes de a aduce aici slavi?

Ivan Duminica: „Da. Mai ales că, atunci când Imperiul Rus a anexat Basarabia, aici mai erau tătari, mai puţin, dar erau. Ei întotdeauna erau un pericol pentru Imperiul Rus. Întotdeauna când se desfăşurau războaie, tătarii se supuneau turcilor şi turcii, în primul rând, le spuneau lor: „Năvăliţi în acest Imperiu Rus!” şi ei uşor prădau, făceau jafuri în satele de pe lângă graniţele Imperiului Otoman. Când au văzut acest fapt, ruşii i-au deportat pe aceşti tătari nogai. Apropo, această ură a tătarilor în ceea ce priveşte Rusia vine încă din această perioadă, fiindcă ei întotdeauna sufereau din cauza ruşilor şi iată un exemplu este cel al Bugeacului, când i-au deportat în Crimeea şi acest teritoriu limitrof l-au populat cu populaţie loială, bulgară, ca, în caz de ceva, bulgarii deja ar putea să năvălească în Imperiul Rus.”

Europa Liberă: Deci, s-a făcut un schimb?

Ivan Duminica: „Da, un schimb de populaţie.”

Europa Liberă: În aceste două secole, în ce relaţii au fost băştinaşii cu bulgarii şi cum sunt integraţi acum în societatea moldovenească?

Ivan Duminica: „Ştiţi, de la început şi până acum, aceste relaţii sunt bune, chiar prieteneşti. În primul rând, când veneau bulgarii, ei nu formau imediat colonii. În cartea mea, menţionez acest fapt. Până nu demult, se considera că bulgarii veneau dintr-un cutare sat şi au format colonia cutare. Nu, nu a fost aşa. La început, ei s-au stabilit în satele moldoveneşti de pe lângă râul Prut. Ei acolo trăiau pe lângă moldoveni sau români basarabeni, pe lângă băştinaşi. Acolo s-a produs un schimb cultural, care şi actualmente se răsfrânge asupra culturii acestor popoare. De exemplu, bulgarii nu aveau în Balcani tradiţia „Steaua”. Acum când au trăit cu băştinaşii, au preluat această tradiţie, „Steaua”, „Zvezda”, cum o numesc. Şi multe alte avem în urma acestui schimb cultural. De exemplu, bulgarii au adus multe tehnologii noi.”

Europa Liberă: Agricole.

Ivan Duminica: „Da. Era cunoscut plugul bulgăresc. În plus, când plecau bulgarii din aceste sate moldoveneşti în Bugeac… Asta s-a produs după 1812.”

Europa Liberă: O emigrare internă.

Ivan Duminica: „Da, pentru că ei au văzut că Bugeacul a devenit liber şi ei au vrut anume acolo să trăiască. În plus, ruşii le-au promis că o să le dea câte 60 de hectare de pământ şi ei au ales anume acolo, în Bugeac. Şi moldovenii, văzând acest fapt, unii se declarau bulgari şi plecau cu ei. De aceea noi vedem actualmente purtători de familii ca Ţurcan, Pâslari (rectorul Universităţii din Taraclia, Pâslari).”

Europa Liberă: Nume româneşti.

Ivan Duminica: „Da, nume pur româneşti, Ciubotaru şi altele. Acum ei se consideră bulgari, dar este foarte probabil că aceştia sunt moldoveni care au emigrat împreună cu bulgarii, ca să beneficieze de aceste privilegii. De asemenea, când bulgarii au primit aceste privilegii, le-au primit şi mulţi moldoveni care au trăit cu ei în satele Valea Perjei sau Başcalia. Articolul 13 al ucazului ţarului rus Alexandru I din 1819 a prevăzut acest fapt: şi băştinaşii. Adică, au avut un fel de autonomie în Sudul Basarabiei. Dumneavoastră taman m-aţi întrebat: „Dar actualmente cum trăiesc?” Ştiţi că în ultimii ani, din 2014, în rândul bulgarilor din Moldova a început o mişcare pentru o autonomie culturală.”

Europa Liberă: Da, exact, acest raion Taraclia, care urma să devină o autonomie culturală.

Ivan Duminica: „Era mediatizat în ultimul timp şi în Parlament a trecut prima lectură şi după aceea s-a stopat. Eu cred că până la alegeri.”

Ivan Duminica şi Eugenia Pogor
Ivan Duminica şi Eugenia Pogor

Europa Liberă: Ce părere aveţi despre această intenţie?

Ivan Duminica: „Ea nu are nimic politic. Eu am citit acest document. Acolo sunt stabilite numai cerinţele culturale ale bulgarilor. Ei vor să le fie asigurate drepturile de a studia limba bulgară, de a păstra cultura bulgară. Această mişcare a pornit din cauza că ei se tem ca, după această reformă administrativă care se vehiculează, raionul Taraclia să nu fie lichidat, cum a fost în anii ’90. În 1998 a fost un referendum, s-au implicat chiar şi organismele internaţionale şi, când s-au creat judeţele, Taraclia a primit statutul de judeţ. Era unicul judeţ atât de mic, cu 15 mii de locuitori, dar avea acest statut. Şi ei acum tot se tem să nu fie incluşi în judeţul Cahul. Această mişcare, vedeţi, are rădăcini.”

Cercetând starea bulgarilor în Ucraina şi în Republica Moldova, vedem că la noi legile sunt foarte liberale în ceea ce-i priveşte pe bulgarii basarabeni

Europa Liberă: Dar în ce măsură astăzi bulgarii îşi cunosc limba, tradiţiile, obiceiurile?

Ivan Duminica: „Cercetând starea bulgarilor în Ucraina şi în Republica Moldova (noi în istoriografie îi numim bulgari basarabeni, nu-i despărţim), vedem că la noi legile sunt foarte liberale în ceea ce-i priveşte pe bulgarii basarabeni. Sunt asigurate drepturile lor culturale. Încă în 1993, dacă nu greşesc, preşedintele Mircea Snegur a elaborat o lege care le-a dat statut cultural. Au primit drepturi de a crea organizaţii culturale, de a studia limba natală, de a crea universităţi şi chiar pe baza acestei legi, mai târziu, în 2003, a fost deschisă Universitatea de Stat din Taraclia, unde bulgarii au dreptul să facă studii în limba natală şi să studieze limba română.”

Europa Liberă: În Ucraina, e o problemă?

Ivan Duminica: „Acolo noi vedem alte probleme. De exemplu, această lege recentă cu privire la minorităţi. Ea afectează prea mult minorităţile cum sunt românii basarabeni. Pe bulgari, această lege nu-i afectează atât de mult, pentru că ei studiază limba rusă. Legea aceasta le spune: „Puteţi să studiaţi limba natală, nimeni nu vă impune să studiaţi limba ucraineană, dar să vă debarasaţi de limba rusă.”

Europa Liberă: Apropo de limbi. Aceasta este prima monografie a dumneavoastră în limba română şi, din câte pot să-mi dau seama, unul dintre puţinele studii despre bulgarii basarabeni în limba română. De ce aţi decis să o publicaţi aşa?

Ivan Duminica: „Încă atunci când eram student, aveam un obiect de studiu, etno-psihologia, şi eu am vrut să fac un sondaj, să văd ce cunosc colegii mei despre bulgari. Şi am făcut acest sondaj. Acolo, de exemplu, trebuia să spun „bulgari” şi colegul pe care îl întrebam să spună primele cuvinte care îi vin în cap. Şi la toţi veneau: „plajă”, „mare”, „Sofia”, „odihnă”, dar nimic despre bulgarii basarabeni. Despre găgăuzi aveau mai multe asocieri, dar despre bulgari nimic nu ştiau şi asta m-a mirat. De aceea eu mi-am pus drept scop să scriu o monografie în limba română pentru publicul românofon, care o să vină cu date noi, dar şi cu date generale despre această minoritate mică şi necunoscută din Basarabia de Sud.”

Europa Liberă: Dumneavoastră vorbiţi o română frumoasă, din câte observăm. Îmi spuneaţi cu o altă ocazie că proveniţi dintr-o familie mixtă: mama dumneavoastră este bulgăroaică, tata – rom. De fapt, dumneavoastră cum vă identificaţi?

O femeie a observat că mă uit la ea şi m-a întrebat: „De ce vă uitaţi?”. Eu am zis: „Aşa, pur şi simplu”. Dar în gând mi-am spus: „Te iubesc, popor moldovenesc!”

Ivan Duminica: „Nu pot să vă dau un răspuns clar la această întrebare. M-am născut în oraşul Ceadâr-Lunga. Am trăit în mediul găgăuzilor. După aceea, din clasa a patra, am trecut cu familia în satul Tvardiţa. Acolo e mediul bulgarilor. După aceea, când am terminat liceul, am trecut la Chişinău. Aici am cunoscut mai mulţi moldoveni. Şi fiecare cultură a lăsat o amprentă în formarea mea ca om. Am fost atras de cultura noastră, moldovenească, încă de când eram la şcoală. Aveam acasă un televizor alb-negru, vechi şi odată am privit „Tezaur folcloric” cu Mărioara Morărescu. Până acum ţin minte: în fiecare duminică, de la ora 13.00. Noi nu înţelegeam nimic, cu familia ne adunam lângă televizor. Dar ca să prindem România 1 (că noi eram la graniţa cu Ucraina şi foarte greu se prindea), schimbam cablul şi stăteam şi ascultam. Cântecul era bun, dar nu înţelegeam cuvintele şi eu mi-am pus ca scop să învăţ. La noi, când terminam liceul, era popular să te duci să faci studii în Rusia, că toţi spuneau că la Chişinău sunt naţionalişti, românofili şi nu este locul bulgarilor acolo. Şi mulţi alegeau să meargă în Rusia, fiindcă ştiau limba rusă, sau în Bulgaria. Dar eu mi-am spus: „Nu, nu, nu, eu vreau la Chişinău, ca să cunosc această cultură.” La cămin cazau aşa: „Dacă eşti din Sud, vorbeşti în rusă, eşti rus, o să trăieşti cu ucrainenii. Toţi ruşii, acolo”. Dar eu i-am spus administratorului: „Nu, nu, eu vreau să trăiesc cu un moldovean de undeva din inima Codrilor, să vorbească numai limba română, fără să ştie limba rusa”. Mi-a găsit aşa un om şi noi am început să comunicăm ca Robinson Crusoe şi Vinerea. Peste un timp, am început să vorbesc această limbă. Şi când mulţi colegi de ai mei rusofoni spun: „Noi nu putem să învăţăm”, eu le spun aşa: „Să nu vă fie ruşine să vorbiţi. În momentul convorbirii, spuneţi colegilor: Opriţi-mă, faceţi observaţie că aici cuvântul nu e corect. Nu vă ruşinaţi. Aşa se studiază limba”. Uneori, profesorul nostru spunea că numai vaca vorbeşte o singură limbă. Aşa că noi trebuie să ştim cât mai multe limbi, cu atât mai bine. Noi suntem într-o ţară multinaţională. Uneori, când mă duc la piaţă, mă opresc şi mă uit la aceste bătrânele care vând brânză, una-alta. O femeie a observat că mă uit la ea şi m-a întrebat: „De ce vă uitaţi?”. Eu am zis: „Aşa, pur şi simplu”. Dar în gând mi-am spus: „Te iubesc popor moldovenesc!”

Europa Liberă: Şi, totuşi, dacă aşa, ca în studenţie, v-ar întreba într-un cuvânt să vă identificaţi, care ar fi acest un singur cuvânt? Bulgar?

Ivan Duminca: După situaţie.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG