Cetățenii vor marca Ziua Limbii Noastre, unul dintre cele mai importante evenimente istorice, după sărbătorirea Zilei Independenței a statului Republica Moldova. Străzile capitalei deja sunt decorate cu tricolor, iar pentru ziua de vineri au fost anunțate mai multe evenimente tematice în toată țara. Ce vor celebra în această zi alolingvii, adică cei, ai căror prim cuvânt a fost în altă limbă decât cea română?
Această întrebare i-am pus-o lui Nicolae Cheleș, un găgăuz în vârstă de 25 de ani. Tânărul este unul dintre cei care au ajutat la traducerea Constituției Republicii Moldova în limba găgăuză. Originar din satul Tomai, raionul Ceadîr-Lunga, Nicolae este un promotor înverșunat al limbii sale natale, în calitate de coordonator național al Platformei Tineretului pentru Solidaritate Interetnică.
El spune că pe 31 august va sărbători atât limba de stat, cât și limba sa maternă. Iată de ce:
„Limba găgăuză este o parte a identității mele, este limba în care gândesc, este limba în care pentru prima dată am spus cuvântul mama, tata... Este limba pe care o învățam din copilărie, limba în care vorbesc cu mama acasă, cu părinții, cu frații și surorile. Este graiul în care gândesc și este important pentru mine. E parte din mine, cu ea mă identific.”
Totuși, există piedici pentru creșterea numărului vorbitorilor limbii găgăuze. Una dintre ele este adaptarea proastă la realitățile curente. Nicolae Cheleș spune că lipsesc mulți termeni juridici, cum ar fi „democrație” sau „drepturile omului”. E nevoit să le înlocuiască cu sintagme aproximative sau să le preia din limba engleză, conform standardelor internaționale în domeniu.
Limba găgăuză este folosită pe teritoriul Republicii Moldova din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Însă astăzi este considerată una rară. În 2011, UNESCO a pus limba găgăuză pe lista graiurilor pe cale de dispariție, cu circa 180 de mii de vorbitori în lume. Din nou, Nicolae Cheleș:
„O spun cu mare regret, dar chiar și generația tânără din UTA Găgăuzia cunoaște puțin limba găgăuză și nu prea o vorbește.”
Cu prietenii săi vorbește mai ales în limba rusă și română, pe care o cunoaște datorită mamei sale – o moldoveancă născută în sudul Moldovei. Îi pare rău că nu o cunoaște înde-ajuns ca să se exprime corect și își dorește să aibă cât mai multe oportunități să o practice cu vorbitorii nativi.
Nici pentru ucraineanca Lesia Galețchi însușirea limbii române nu a fost floare la ureche. Tânăra în vârstă de 28 de ani s-a căsătorit cu un moldovean și de șapte ani este stabilită la Chișinău. A învățat limba de stat mai mult de nevoie, dar acum o vorbește cu plăcere.
„Când am venit, a fost pentru mine foarte greu, că limba nu e așa de simplă. Când trebuie să te duci la magazin, dar omul răspunde în limba română și eu nu înțeleg niciun cuvânt, nicio vorbă. După asta m-am gândit că trebuie să facem ceva, că nu-i normal. Vreau să lucrez aici și am careva ambiții. Și am învățat cu o profesoară, au fost lecții individuale. A fost greu și până acum e greu, nu-i limbă simplă și nu pot să vă spun că acum știu așa de bine să vorbesc, dar eu citesc, scriu fără probleme, lucrez fără probleme...”
Conform celui mai proaspăt recensământ al populației, aproape 7% din cetățenii Republicii Moldova sunt de origine ucraineană. Ar fi a doua cea mai răspândită etnie din țară. Când va avea copii, Lesia Galețchi spune că vrea să le ofere tot ce-i mai bun din ambele culturi – și din cea moldovenească, și din cea ucraineană.
„Pentru mine, limba ucraineană e limba mea maternă, asta e limba mamei. Prietenii și rudele mă întreabă: „Șapte ani deja trăiești în Republica Moldova, cum tu nu ai pierdut limba ucraineană?” Eu spun că limba maternă nu se poate uita. Nu țin minte toate cuvintele spre exemplu în limba engleză sau dacă tu nu folosești această limbă, sau dacă nu folosești limba română poți spre exemplu uita careva cuvinte... Dar cred că limba maternă niciodată omul nu o poate uita.”
Chiril Căruntu este un tânăr de 26 de ani, vorbitor de limba rusă. Din anii de facultate și-a deschis o afacere în țară, care îl ține acasă, spune el. Mama sa e originară din Rusia și când era mic, deseori și-a petrecut vacanțele în orașul Saratov din sudul Rusiei, localitate care se află la peste 1500 km distanță de Chișinău.
„E un oraș simplu, care seamănă foarte mult cu Chișinăul. În perioada aia, toate construcțiile din astfel de orașe erau similare, nu prea simțeai diferența. Totuși, a fost frumos. Am fost pe râul Volga, în preajma orașului Saratov, mi-a plăcut foarte mult. O priveliște impresionantă. În copilărie anume asta m-a marcat.”
Deși a avut profesori buni la școală, regretă că nu cunoaște mai bine limba română, mărturisește Chiril Căruntu:
„În limba română pot să scriu, să citesc, fără probleme. Doar diacriticele sunt o provocare. Pot să vorbesc, dar îmi vine greu să port un dialog, fiindcă am probleme cu vocabularul. Înțeleg totul, dar e o problemă pentru mine să îmi exprim elocvent un gând, din cauza lipsei de practică. Trebuie să vorbești, să comunici în această limbă ca să o simți, să te poți exprima, să o poți înțelege.”
Chiril și ceilalți vorbitori au venit cu câteva sugestii care ar populariza limba română printre alolingvi. În opinia lor, autoritățile trebuie să lucreze mai mult asupra programei școlare, ca aceasta să fie mai intensivă, axată pe ore practice, inclusiv în timpul extra-școlar. Ei cred că va da roade și punerea în aplicare a reformei educaționale și a strategiei de integrare a minorităților naționale, care anunță că una dintre priorități va fi „îmbunătățirea studierii, competențelor lingvistice și prestigiului limbii de stat a Republicii Moldova” până în 2020. Dar pe lângă promovarea și ajustarea normei legale, guvernanții trebuie să facă mai mult ca limba română să fie studiată și vorbită de toți cetățenii țarii.
În 1994, Guvernul agrarian a decis schimbarea denumirii inițiale a sărbătorii în „Limba noastră”, modificare determinată de prevederile art.13 din Constituția Moldovei. Chiar și în prezent, există neînțelegeri în privința denumirii sărbătorii naționale.
