Linkuri accesibilitate

Timothy Snyder : „Este foarte important să nu rămîi pasiv, să manifești o formă sau alta de rezistență...”


Un interviu cu istoricul american pe tema ultimei sale cărți „Despre tiranie. Douăzeci de lecții ale secolului al XX-lea”.

Timothy Snyder, unul din cei mai prolifici și activi la ora actuală specialiști în istoria Europei de Răsărit și a Holocaustului, este, din 2001, profesor de istorie la Universitatea Yale și cercetător permanent la Institutul de Științe Umane din Viena. Ultima sa carte, intitulată „Despre Tiranie: Douăzeci de lecții din secolul al XX-lea” (On Tyranny: Twenty Lessons from the Twentieth Century) a apărut la sfîrșitul lunii februarie anul acesta. Corespondentul Serviciului belarus al RFE/RL, Alexei Znatkevich, a stat de vorbă cu Timothy Snyder despre ultima sa carte.

Alex Znatkevich
Alex Znatkevich

Europa Liberă : S-ar putea spune că ideea centrală a cărții este că Statele Unite nu sînt diferite de restul lumii, așa cum o cred unii. Cititorilor Dv. le spuneți : „Învățați de la semenii voștri din alte țări; și dați chiar ca exemplu Ucraina. Pentru unii ar putea să însemne ceva neobișnuit. Ce considerați drept principale lecții pozitive pe care Occidentul și Statele Unite le-ar putea prelua de la Ucraina și care ar fi cele mai importante lecții negative?

Timothy Snyder: „Înainte de toate sînt de acord cu premisa de la care porniți. Cred că este cu siguranță o vreme cînd americanii trebuie să învețe de la alte țări și din istoria altor țări. Primejdia cu care se confruntă cineva este să creadă că situația sa este unică și că nu are nimic de învățat. […]

Timothy Snyder
Timothy Snyder

Este o formulare lipsită de nuanță, dar se poate spune că istoria anilor 1990 a curs de la Vest spre Est, iar în ultimii zece ani lucrurile s-au petrecut invers. O serie de tendințe, care au ajuns la concluzia lor logică în Est, sînt pe cale să apară în Vest. Una din ele este inegalitatea, o alta concentrarea mediilor de informare și știrile false.

Cînd dau între alte exemple ucrainene, bineînțeles că nu încerc să spun că americanii ar trebui să-și modeleze totul după Ucraina. Ceea ce încerc să pun în evidență este că ucraineni inteligenți s-au confruntat cu probleme similare și au găsit, uneori, soluții mai bune. In cazul așa numitelor fake news s-au găsit de la început ziariști tineri ucraineni, agresivi, inteligenți, să apeleze la și uneori să găsească alternative amuzante. In cazul autocrației au fost mulțimi de ucraineni pe Maidan, care au avut voința de a se ridica în favoarea statului de drept, o problemă per care o consider în prezent una centrală în Statele Unite.

Cred că rezistența cere un grad de umilință. Fiindcă dacă te gîndești „Lucrurile stau întotdeauna bine la mine în țară”, nu vei ști niciodată cum să reziști. Cred că întotdeauna trebuie să înveți de la alții.”

Europa Liberă: Ați spus că istoria se scurge acum de la Est spre Vest. Credeți că există un curent mondial spre autoritarism în acest moment?

Timothy Snyder: „Nu cred că e nevoie de multă inteligență ca să o vezi. Cele mai multe din instituțiile care urmăresc acest lucruri ar accepta concluzia. Este un curent ce poate fi văzut în mai multe feluri. Așa numita consolidare democratică din lumea post-comunistă s-a dovedit nu chiar atît de consolidată. Acel întreg limbaj al tranziției și consolidării a fost confuz de la bun început, a fost ne-istoric. Se poate privi și prin prisma țărilor importante luate individual. Țări ca India, și încă mai mult, Turcia – democrații neoccidentale sau aproape de democrații – tind spre autoritarism sub diverse forme.

În plus, trebuie să accepți că în democrațiile majore occidentale, cum sînt Franța, Austria sau Marea Britanie, există candidați, în orice caz mișcări care sînt radical anti-occidentale și autoritare, cel puțin în pedigree-ul și referințele lor. Faptul trebuie acceptat. Priviți, Statele Unite au un președinte ale cărui înclinări și tendințe sînt în mod clasic autoritare.”

Europa Liberă: Cînd privești istoria Europei Centrale și Răsăritene, acolo gășești cele mai triste lecții. Care ar fi principalele exemple pozitive, cînd oamenii au reușit să prevină sau să pună capăt tiraniei, să obțină o victorie, fie ea și parțială, asupra tiraniei?

Timothy Snyder: „Cred că este important să spunem că nu trebuie să cîștigi pentru a avea dreptate. Una din lecțiile majore pe care le-am căpătat atît din schimbările de regim fascist, cît și comunist, este că momentele cruciale le constituie primele cîteva zile, săptămîni și luni. În cursul acestora este foarte important să nu rămîi pasiv, să manifești o formă sau alta de rezistență, chiar dacă nu ai siguranța a ceea ce se va întîmpla, chiar dacă nu ești sigur că rezistența contează în sine. Este o lecție ce a fost învățată mai tîrziu.

Ea domină istoriografia, cel puțin a Germaniei naziste, și este una pe care mulți rezistenți germani și evrei-germani au scris-o post-factum. Ei nu au cîștigat, au pierdut; dar au avut totuși dreptate. Doar fiindcă oamenii nu au cîștigat, nu înseamnă că nu se poate trage o lecție din experiența lor. Într-un fel, întregul sens al cărții mele este că putem folosi istoria pentru a învăța lecții la timp, pentru a le folosi. Tocmai fiindcă avem istoria, putem profita de ceea ce oamenii au învățat pe pielea lor […] și să o aplicăm acum, instantaneu, înainte ca lucrurile să se înrăutățească.”

Europa Liberă: Cartea Dvoastră este în prezent un bestseller în Statele Unite. Credeți că americanii realizează aceste lecții? Și ce este de spus despre primele cîteva luni ale președinției dlui Trump?

Timothy Snyder: „E amuzant. Am scris cele 20 de lecții pe care se bazează cartea în noiembrie trecut, iar cartea am scris-o în decembrie, înainte de inaugurarea și președinția actuală. Și e foarte izbitor felul în care președinția îmi confirmă așteptările.

Opinia mea este că avem un președinte care este incompetent în sensul tradițional de a ști cum să administrezi ceva și în celălalt sens, tradițional, de înțelegere a faptului că trăim într-un stat de drept. Altfel el este foarte competent în sensul de a fi un bun autoritar sau orator de stil fascist. Și el are o imagine a Statelor Unite în cap, care este foarte diferită de ceea ce Statele Unite obișnuiesc să aibă. El îi consideră pe ziariști ca inamici ai statului (îl citez), el crede că judecătorii sînt „așa-numiți judecători”, el crede că loialitatea este mai importantă decît legea care guvernează.

Firește, loialitatea este un concept foarte primejdios istoric. Loialitate trebui să juri unui lider într-un regim fascist. Aceasta este diferența între Germania în 1933, care este încă o republică la începutul anului, și Germania din 1934, cînd oficialitățile statului trebuie să-i jure loialitate lui Hitler.

Asta este ce avem la Casa Albă. Dar există o mulțime de forțe care o contrabalansează. Mă întrebați dacă America a învățat ceva. Da. Fiecare are virtuțile și viciile lui. Americanii sînt prea încrezători, dar motivul este că sînt obișnuiți să trăiască în situații previzibile. Odată ce situația devine imprevizibilă, o mulțime de americani învață lecția rapid. Așa se face că avem o mulțime de avocați care au pregătit din timp scrisori ce s-au dovedit folositoare. Am avut protestatari ce au fost în stare să ajungă foarte repede pe aeropoarte atunci cînd au fost anunțate primele interdicții împotriva musulmanilor; am avut o mulțime de ONG-uri noi ce au răsărit – ceea ce protestatarii anticomuniști din anii 1970 au denumit societatea civilă. O mulțime de americani învață cu repeziciune.

Dar e un sac amestecat. În cele mai multe situații televiziunea, mediile normalizează sau legitimează și există o mulțime de americani care sînt deja divizați în lumea politică între ceea ce ei au ales să creadă și ceea ce au ales să nu creadă. Aici, istoria Rusiei este un exemplu evident. Există un mare număr de oameni, cărora indiferent ce le spui despre Rusia vor crede că este adevărat, fiindcă ei au decis că orice rănește președintele trebuie să fie cauzat de dușmanii Statelor Unite.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG