Un gen aproape baroc, şi foarte greu de detectat ca atare, datorită mulţimii de influenţe şi rădăcini cu care s-a amestecat în ultimul deceniu al secolului trecut.
O variantă a jazz-ului mai energică şi mai concentrată pe ritm, pe acel balans definit în limba engleză cu un cuvînt greu de tradus, „groove” (pur tehnic, el înseamnă şanțul, canelura, striația, în care e „încrustat” în spirală sunetul pe un disc vinil), acid-jazz este un gen care a apărut la Londra la mijlocul anilor 80, într-o vreme cînd disc-jockey-ii cluburilor de dans londoneze puneau pe platane discurile lor favorite cu rarităţi, indiferent dacă acestea sunau sau nu a jazz.
Era vorba de aşa numitele rare grooves, pentru că în cluburile de dans singurul lucru care conteză e ritmul, balansul, iar aceşti disc-jockey se inspirau în ceea mai mare parte în genurile marginale ale jazzului – fuziunile de tot felul, jazz-funk şi muzica afro-cubană, cu elemente secundare împrumutate din perioada de început a soul jazz-ului. Scoaterea la iveală a unei imense cantităţi de rarităţi, de albume neascultate pînă atunci, i-a influenţat pe mulţi din underground-ul american şi cel britanic, de unde provin majoritatea muzicenilor şi producătorilor de studio acid jazz, şi a readus în atenţia ascultătorilor şi a celor din cluburile de dans obscura muzică jazz funk şi soul a anilor 70.
Din mulţimea disc-jockey-lor londonezi ai acelor vremi, cel care a fost identificat cel mai mult cu acid-jazz a fost Gilles Peterson (se relatează chiar că el a fost acela care a folosit prima oară termenul de acid jazz). Peterson a început prin a transmite seturi mamut de jazz funk la un post de radio pirat care emitea dintr-o magazie situată într-o grădină londoneză, după care s-a mutat la unul din cel mai faimoase posturi de radio pirat britanice din acea vreme, Kiss FM, fiind în acelaşi timp ceea ce se numeşte DJ rezident la mai multe cluburi londoneze. Mai târziu, Gilles Peterson a fost unul din fondatorii casei de discuri Acid Jazz Records, care a început prin a produce compilaţii de jazz funk din anii 70 combinate cu piese vechi aduse însă la zi prin folosirea masivă a colajelor de sunete, şi a rimurilor electronice. Cu timpul, acid jazz a deveni un gen aproape baroc, şi foarte greu de detectat ca atare, datorită mulţimii de influenţe şi rădăcini cu care s-a amestecat în ultimul deceniu al secolului trecut. Piesa „Laters” aparţine lui Mr Electric Triangle şi apare pe volumul 6 al compilaţiei „The Golden Age of Groove”.
Lucian ȘTEFĂNESCU (născut la Cluj în 1959), ziarist, corespondent la Biroul RFE/RL de la București (din 1991) și apoi redactor în Serviciul românesc al Europei Libere de la Praga.
