Linkuri accesibilitate

Textura cerului - despre patrimoniu în Germania și România (VIDEO)


Altarul pictat de Nikolaus Schit din Frankfurt pentru biserica din Nieder-Erlenbach (Foto: Wolfgang Fuhrmannek)

Pe marginea expoziției de la Darmstadt „Arta altarelor pe Rinul de Mijloc din secolul al XIII-lea pînă în al XVI-lea”.

O expoziție văzută de curînd la Muzeul de Stat Hessen de la Darmstadt, în Germania, m-a readus cu gîndul la soarta nenorocită a numeroase monumente istorice și, în general, ale culturii din România.

Arta altarelor în regiunea Rinului de Mijloc sec. 13-16 sau despre politica în domeniul patrimoniului în Germania
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:05:35 0:00
Link direct

Acolo unde, sub guvernarea din ultimii doi ani ai PSD, haosul și corupția au adăugat noi frîne activității celor ce se zbat să salveze ce mai poate fi salvat, începînd cu vechile clădiri ale Capitalei. Pro Patrimonio este una din organizațiile afectate de fenomen, iar proiecte cum este restaurarea Casei lui George Enescu de la Mihăileni, Botoșani, bat pasul pe loc din 2016, în lipsa unor fonduri la prima vedere cu totul neînsemnate. „Centrul de excelență”, gîndit și mult lăudat, ce urma să ia naștere la Mihăileni, pare din nou departe de realizare. Iar o a doua iarnă se apropie de o casă Enescu salvată, e adevărat, dar neîncălzită și neîntreținută...

Casa George Enescu de la Mihăileni după restaurare în 2016 (Foto: Pro Patrimonio/Mihai Bodea)
Casa George Enescu de la Mihăileni după restaurare în 2016 (Foto: Pro Patrimonio/Mihai Bodea)

În Ardeal, o altă asociație, universitară, cu numeroși voluntari, Ambulanța pentru monumente, se zbate să intervină la acele clădiri care cer o intervenție urgentă; ultimul dintre obiective este Biserica medievală de la Strei, jud. Hunedoara, prin al cărei acoperiș... plouă. Asociația a reușit să colecteze fondurile necesare prin donații private punctuale, dar zeci de alte monumente se află pe o hartă a urgențelor ei, ce par să intereseze prea puțin un Minister al Culturii lipsit de orice planuri, orientări (și fonduri) strategice. Între timp, Biserica ortodoxă visează - și distribuie informații eronate - la milioanele de lire sterline ale Prințului Charles...

Expoziția amintită de la Darmstadt – intitulată „Textura cerului. Arta altarelor pe Rinul de Mijloc din secolul al XIII-lea pînă în al XVI-lea” – dă o măsură a civilizației și culturii germane, pe de o parte, și, pe de alta, a tratamentului de care se bucură patrimoniul cultural în vremurile noastre.

Puțini știu, probabil, că dacă altarele unor biserici medievale s-au păstrat pînă astăzi în Muzeul de Stat de la Darmstadt, faptul se datorează în mare parte fondatorului Muzeului, marele duce Ludwig I (1753-1830). El a fost cel care, sfătuit de arhitectul orașului, Georg Moller (1784-1852), a dat – în urmă cu exact 200 de ani - prima lege de protecție a monumentelor din Ducatul Hessen-Darmstadt. În baza acestei legi, în secolul al XIX-lea, numeroase piese din bisericile și mănăstirile secularizate din landul Hessen și din regiunea Rinului Mijlociu, între Mainz și Koblenz, au fost cumpărate și depozitate în Galeria de Artă a Marelui Duce.

Cu perspectiva aniversării celor două sute de ani ai Legii monumentelor în statul Hessen, în 2013 a fost lansat un proiect derulat pe timp de cinci ani, intitulat „Arta și transferul tehnologic în Hessen și pe Rinul de Mijloc în Evul mediu tîrziu și în primele timpuri moderne, pe baza picturilor din Muzeul de Stat Hessen de la Darmstadt”. Proiectul a permis examinarea sistematică pentru prima dată, din punct de vedere al istoriei artei și al tehnologiei, printr-o comparație cu alte 79 de opere similare din 177 de centre ale Germaniei, a 14 piese medievale excepționale (altare, fragmente de retablu și panouri separate) aflate în colecția Muzeului de la Darmstadt.

Întregul proiect a putut fi derulat grație finanțării de către Fundația Volkswagen, în cooperare cu Muzeul Städel și cu Universitatea Goethe din Frankfurt, cărora li s-a alăturat Universitatea de Arte de la Dresda. Dincolo de restaurarea pieselor, realizată în decursul ultimilor cinci ani, rezultatele cercetării se vor concretiza în publicarea pînă la sfîrșitul acestui an a unui catalog al altarelor medievale studiate, care provin – marea majoritate a lor cumpărate de la bisericile de origine în secolul al XIX-lea – din localitățile Friedberg, Nieder-Erlenbach, Ortenberg, Siefersheim, Seligenstadt, Wolfskehlen și Worms.

Ele au fost pictate între anii 1260 și 1505 de maeștri din centrele majore de artă de pe Rinul Mijlociu: de la Koblenz, Mainz, Frankfurt și Worms. Expoziția de la Darmstadt, ce include creații absolut remarcabile, se deschide cu un mare altar de la Mainz, realizat în jurul anului 1260 – unul din cele mai timpurii care au supraviețuit pînă astăzi, de la nord de Alpi -, urmat de unul de la 1370-80 de la Friedberg, și continuă cu piese datate în jurul anilor 1400-1420, cu o lucrare a maestrului de la Frankfurt, Conrad I Fyoll din anii 1467-69, a altui pictor frankfurtez, Nikolaus Schit (fostul altar al bisericii din localitatea astăzi Nieder-Erlenbach, suburbie a Frankfurtului), pentru a se încheia cronologic cu o piesă de altar excepțională, pictată într-un atelier din Worms.

Germanii își respectă patrimoniul !

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG