Tot mai multe cazuri de încălcare a drepturilor omului și de persecutare a criticilor regimului sunt semnalate din regiunea transnistreană. Avocatul de la Tiraspol, Stepan Popovski, directorul organizației „Contribuție la o justiție eficientă”, spune că anul 2020 a arătat din plin cum sunt persecutați în stânga Nistrului oamenii care gândesc diferit. Acesta reproșează Chişinăul că în 30 de ani nu a făcut nimic pentru a pune la punct mecanisme care să permită populației din regiunea separatistă să-și apere drepturile sau măcar să semnaleze cazurile de abuz din partea administrației. „Populația în Transnistria este lipsită de apărare în fața abuzurilor structurilor de forță – a miliției, a KGB-ului și am avut de multe ori dubii că Moldova este cu adevărat interesată de apărarea drepturilor omului aici, în Transnistria”, declară Stepan Popovski.
În emisiunea Dialoguri Transnistrene de săptămâna trecută am vorbit despre faptul că încă un activist civic care critică constant actuala putere de la Tiraspol a fost nevoit să părăsească regiunea pentru a se pune la adăpost de abuzurile administrației separatiste.
Irina Vasilakii, blogger și apropiată a fostului lider al regiunii Evgheni Șevciuk, a fugit la sfârșitul anului trecut, după ce la Tiraspol i-a fost intentat un dosar penal pentru „vătămarea” unui milițian. Avocatul ei, Stepan Popovski, spune că femeia a preferat să plece pentru că nu are încredere în justiția din regiunea autoproclamată și nu vrea să ajungă după gratii, așa cum s-a întâmplat cu alți critici ai administrației. Astăzi continuăm discuția cu avocatul Stepan Popovski, directorul organizației „Contribuție la o justiție eficientă”, care ne povestește și despre alte cazuri în care criticii regimului de la Tiraspol au fost persecutați penal.
Stepan Popovski: „Anul 2020 a arătat din plin cum sunt persecutați în regiunea transnistreană oamenii care gândesc diferit. Printre primele exemple este cel al lui Vladislav Nikita – este o persoană cu viziuni naționaliste pro-ruse și care s-a lansat într-o discuție în contradictoriu și în termeni duri despre rezultatele Războiului pentru apărarea patriei. A făcut afirmații dure, dar aceasta este părerea lui. Pot să nu fiu de acord cu el, dar opinia în sine are dreptul să existe și nu face rău nimănui.
Ce înseamnă și cum poate fi interpretată „jignirea memoriei”?...
Sancțiunile din Codul penal pentru „jignirea memoriei Marelui Război pentru Apărarea Patriei” au fost inițiate la un moment dat de liderul Partidului Comuniștilor, Oleg Horjan. Acest articol în sine ridică multe semne de întrebare – în primul rând, ce înseamnă și cum poate fi interpretată „jignirea memoriei”? Poți jigni o persoană, onoarea și demnitatea cuiva, dar nu este foarte clar ce însemnă să „jignești memoria”.
În al doilea rând – în ce lege este indicat care anume trebuie să fie memoria noastră? Noțiunea în sine de „memorie” este neclară și interpretabilă. În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a spus de nenumărate ori că trebuie să existe libertatea memoriei istorice, aceasta nu trebuie să fie supusă persecuțiilor.
Deci, lui Vladislav Nikita i s-a deschis dosar penal în baza acestui articol și el, la fel, a plecat din Transnistria pentru că înțelegea că nu va putea obține dreptate.”
Europa Liberă: Chiar de la începutul anului trecut, 2020, au fost mai multe dosare penale pentru exprimarea unor opinii…
Stepan Popovski: „ Da, atunci a început povestea cu dosarul penal deschis pe numele Larisei Kalik, care a publicat o carte în stil non-ficțiune. Este o carte cu povestirile a 12 tineri despre serviciul militar în armata transnistreană. Adică sunt povestiri reale, nimic inventat, iar în introducere Larisa Kalik a scris că vrea să aducă în discuție o problemă și consideră că a începe să vorbești despre o problemă este deja un pas către soluționarea ei. Ea a îndemnat pur și simplu ca această problemă să fie discutată.
După care aflăm cu surprindere că ministerul securității de la Tiraspol a deschis pe numele ei dosar penal pentru extremism. Adică opiniile pe care ea le-a expus în carte au fost calificate drept extremism. Așa și nu am înțeles în ce constă extremismul, pentru că toate demersurile ei adresate tuturor structurilor, inclusiv solicitările trimise de două ori pe numele liderului Transnistriei, au rămas fără răspuns. Ea nu a primit o copie a deciziei instanței. Și astfel i-a fost îngrădit dreptul la justiție. Fără această decizie ea nu are posibilitatea să se apere.
În momentul în care a fost deschis dosarul penal, Larisa Kalik era în afara Transnistriei. Și nu a mai revenit pentru că era clar că această urmărire penală va avea un caracter nedrept.
După Larisa Kalik a urmat alt caz. La Club 19 a fost organizată o seară de umor, la care a participat cu o parodie și un student din anul întâi, Roman Iamboglo. Pe post de glumă, el a ironizat un milițian și a menționat, ironic, și numele lui Ruslan Mova, ministrul de interne.
Acest lucru a trezit un val de nemulțumire și revoltă în rândul organelor de interne. În consecință, pe numele lui Roman Iamboglo a fost deschis un dosar penal – fiți atenți de către cine: de serviciul de securitate internă al MAI transnistrean. Teoretic, acest serviciu de securitate internă trebuie să aibă grijă de integritatea angajaților din miliție. Probabil că acolo alte probleme nu mai sunt și toți sunt „curați”, așa că le-a rămas timp să se ocupe și oameni din afară.
Alt aspect: dosarul a fost deschis la cererea ministrului, de către o subunitate din subordinea respectivului ministru. Iar cercetările în cadrul dosarului se fac de aceeași subunitate. Spuneți-mi, o astfel de investigație poate fi independentă? Evident că nu. Adică din start este încălcat principiul independenței anchetei. Și chiar dacă am contestat acest aspect, instanța l-a ignorat. Iată un al treilea caz de încălcare a dreptului la libertatea cuvântului.”
Europa Liberă: Încă un caz de rezonanță a fost atunci când a fost nevoit să fugă și deputatul Consiliului local Bender, Alexandr Samonii, apropiat al liderului comuniștilor transnistreni, Oleg Horjan…
Stepan Popovski: „Da, mai departe aflăm despre deschiderea unui dosar penal pe numele lui Alexandr Samonii pentru comentariile lui critice publicate pe Facebook. Au fost încălcate toate canoanele procedurale – cred că și un student la drept ar fi știut să facă mai puține încălcări decât a făcut procurorul Transnistriei, Gurețki.
După care a urmat situația cu podul de la Râbnița, unde a avut loc un miting spontan. Un grup de cetățeni a blocat circulația pe pod, printre aceștia era și activistul de opoziție Ghenadi Ciorba. Acesta a avut un dialog în contradictoriu cu ministrul de interne Ruslan Mova. Dacă veți analiza înregistrarea video veți vedea că ministrul a avut un comportament foarte nervos, foarte dur.
După care Ciorba a fost adus în judecată și a fost plasat în arest pentru 10 zile fiind acuzat de organizarea unui miting nesancționat. Adică pe de o parte administrația recunoaște că mitingul a fost spontan, iar pe de altă parte spune că Ciorba l-a organizat. În plus, în legislația noastră nu există cerința de a avea o aprobare pentru organizarea unui miting. Iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat de mai multe ori, ultima dată în legătură cu cazul Navalnîi, spunând că organizatorii trebuie doar să informeze autoritățile pentru ca acestea să asigure securitatea evenimentului. Iar lipsa unei astfel de informări nu poate servi autorităților temei pentru încălcarea dreptului cetățenilor la întruniri sau pentru aplicarea unor sancțiuni.
Dar probabil că reprezentanții sistemului nostru judiciar nu citesc deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului. Ciorba a fost închis în vară pentru 10 zile, dar nu a mai fost eliberat, a fost acuzat penal de extremism pentru postările lui pe Facebook. Eu urmăresc profilul lui și pot spune cu certitudine că nu a avut niciodată postări sau chemări extremiste. Pot depune în orice moment mărturie în fața unei comisii independente și să demonstrez lipsa de temei a acestor acuzații.”
Europa Liberă: Ghenadi Ciorba este și singurul dintre cei cărora le-a fost deschis dosar penal care nu a plecat din regiune - și în consecință a ajuns la închisoare chiar înainte ca dosarul lui să fie examinat de instanță. Ce cazuri au mai urmat?
Stepan Popovski: „După Ciorba a fost procesul Irinei Vasilakii, am povestit deja despre acesta.
Și ajungem în ziua de 13 septembrie 2020, satul Gâsca. Mai mulți tineri se adună pentru o petrecere în afara localității, la o fermă abandonată, într-un hangar bine aerisit. Tinerii s-au adunat noaptea pentru a asculta muzică electronică și a se distra. Se numește „petrecere rave”, astfel de petreceri au loc și în Moldova, și în Rusia, fără probleme. Dar în Transnistria a fost organizată o operațiune specială cu participarea batalionului „Dnestr” și a diviziunii cu destinație specială a ministerului de interne de la Tiraspol.
Ce s-a întâmplat în satul Gâsca? La petrecere erau în jur de 40 de tineri. Din 15 iunie în Transnistria sunt interzise evenimentele cu participarea a peste 40 de persoane. Și forțele de ordine organizează o operațiune specială foarte dură, militarizată, cu mascați și pistoale automate. Dau buzna în locație, înjurând și aplicând forța îi pun pe tineri cu fața la pământ. Unul dintre tineri a leșinat de la lovitură, s-a trezit cu fața în pământ, mâinile la spate și picioarele depărtate. Dacă cineva îndrăznea să ridice fața din pământ era lovit cu bocancul în cap, tinerii erau călcați pe mâni sau loviți cu bocancii la glezne – procedee foarte dureroase. După care a urmat o procedură foarte umilitoare de percheziție corporală. Toate telefoanele au fost confiscate fără a perfecta vreun act. Fetele au fost percheziționate în prezența unui număr mare de bărbați – erau în jur de 80 de angajați ai structurilor de forță acolo, care ironizau și umileau fetele.
După care toți au fost ticsiți în dube, majoritatea își pierduseră măștile în procesul reținerii, atunci când au fost filmați și impuși să-și scoată măștile. De ce au fost filmați? Ulterior aceste înregistrări au fost puse pe post de televiziunea oficială.
Tinerii sunt duși la secția de miliție, unde sunt puși cu mâinile la perete, cu picioarele depărtate – așa-numita poziție a „rândunicii”. Dacă dădeau mâinile jos, erau loviți la coate, dacă relaxau picioarele – primeau lovituri la glezne. Tinerii nu erau lăsați că meargă la toaletă, până când unul dintre ei a prins la curaj și a spus că este nevoit să-și facă treburile pe loc – abia atunci le-au permis să meargă la baie.”
Europa Liberă: Din ce povestiți Dvs., par să fie mai degrabă practici de tortură decât de menținere a ordinii publice…
Stepan Popovski: „Da, toată această procedură – poziția „rândunicii”, interdicția de a merge la toaletă echivalează cu tortura.
Plus că fiecare a fost forțat să-și deblocheze telefonul și milițienii s-au uitat pe corespondență. Adică a fost încălcat articolul 8 din Convenția Europeană, dar și articolul 24 din constituția Transnistriei – dreptul la secretul corespondenței și convorbirilor telefonice.
Eu am identificat și încălcarea articolelor 20 și 21 din constituție – prezumția nevinovăției și dreptul de a nu mărturisi împotriva propriei persoane. Toți tinerii au scris că își „recunosc vina și regretă” – în aproape toate protocoalele era această formulă. Practic, ei au fost forțați să depună mărturii împotriva lor înșiși, să-și recunoască presupusa vină. Au fost încălcate articolele 20, 21, 22, 23, 24 și 25 ale constituției. Șase articole, plus încă două – 27: dreptul la libera exprimare a opiniilor; și 32: dreptul la libertatea întrunirilor.
Populația în Transnistria este lipsită de apărare în fața abuzurilor structurilor de forță – a miliției, a KGB-ului…
Tinerii au fost forțați să dea analiza de urină, cine s-a opus a fost ținut la secția de miliție cei mai mult. Au fost fotografiați la panoul unde se măsoară înălțimea, așa cum se procedează cu criminalii. Adică au fost supuși unor proceduri degradante, le-a fost lezată demnitatea umană. Avem tot setul de încălcări – de la procesul administrativ la drepturile omului.
Protocoalele au fost și ele completate cu foarte multe încălcări, mulți tineri chiar spuneau că au fost impuși să semneze foi curate. Inițial nu existau martori, dar când am ajuns în instanță au apărut și doi martori. De unde au apărut? Este o încălcare evidentă, dar judecătorii noștri examinează doar probele prezentate de miliție.
Toate aceste acțiuni au fost foarte departe de legalitate. Aș spune chiar că mai degrabă s-a acționat în baza unui instinct animalic. Iar la final tinerii au fost acuzați de încălcarea regimului de carantină.
Judecătorii nu au luat în calcul încălcările pe care le-am semnalat noi. În Transnistria vorbim despre o dependență totală a puterii judecătorești de puterea executivă. Unul dintre judecători chiar ne-a spus că el examinează doar dovezile prezentate de miliție și nu este treaba lui cum au fost obținute aceste dovezi.
Este un caz de foarte mare rezonanță care a demonstrat totala inconsistență a mijloacelor de protecție pe care le are populația. Populația în Transnistria este lipsită de apărare în fața abuzurilor structurilor de forță – a miliției, a KGB-ului și așa mai departe.”
Europa Liberă: Și atunci, cum își poate asigura protecția un om de rând în regiunea transnistreană? Ce mecanisme ar exista pentru a opri aceste abuzuri și încălcări ale drepturilor omului?
Stepan Popovski: „Poate ajuta doar un singur lucru – conștientizarea de către toți participanții la procesul de negocieri a propriei responsabilități pentru respectarea drepturilor omului în această regiune. Este vorba în primul rând, desigur, despre Rusia și Republica Moldova. Acestea trebuie să conștientizeze că sunt responsabile pentru respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană și, respectiv, trebuie să ne ofere un organ unde oamenii să poată veni să se plângă în cazul unor abuzuri din parte autorităților locale. Această cerință este prevăzută în articolul 13 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
La noi este distrusă orice manifestare de gândire liberă – pozitivă, negativă, nu contează. Trebuie să fie tăcere…
Acest mecanism de control ar fi trebuit să fie pus la punct în 30 de ani de către Moldova și Rusia. De exemplu, dacă în cazul lui Vasilakii și Ciorba sunt formulate acuzații penale, aceste acuzații trebuie să treacă o anumită verificare. Și să existe un organ comun de anchetă a Moldovei și Rusiei care să ajungă la concluzia că „da, aceste acțiuni sunt corecte” și să dea permisiunea autorităților transnistrene să-i aresteze pe acești oameni. Astfel, ar exista un anumit control. În regiunea transnistreană sunt încălcate drepturile elementare care țin de libertatea de exprimare. Atunci când există, această libertate permite pluralismul, polemicile, duce la crearea unei societăți deschise, normale, democratice. Iar la noi este distrusă orice manifestare de gândire liberă – pozitivă, negativă, nu contează. Trebuie să fie tăcere.
Și, vorbind despre situația creată, aș îndrăzni să spun că factorul cel mai important care a determinat-o este lipsa de control asupra legalității acțiunilor administrației transnistrene. Statele care, potrivit Convenției Europene, sunt responsabile de respectarea drepturilor omului aici au lăsat această chestiune fără atenție. Acestea ar fi trebuit să creeze un mijloc de protecție eficientă pentru noi. Chiar dacă în Transnistria ar continua să existe instanțe de judecată, oamenii trebuie să aibă posibilitatea de a se plânge într-o instanță superioară în cazul în care nu sunt de acord cu sentințele instanțelor transnistrene.
Aș aduce aici exemplul destrămării Iugoslaviei. Situația Bosniei și Herțegovinei este apropiată de a noastră. Acolo au rămas judecătorii, dar a dispărut Curtea supremă. În cazul Transnistriei, ar fi trebuit ca țările participante la procesul de negocieri, în primul rând Rusia și Republica Moldova, să fie interesate de crearea unui astfel de organ suprem. Astfel încât noi, după ce trecem toate etapele de apărare în instanță, să avem posibilitatea să ne adresăm acestui organ. Exact așa funcționau lucrurile în Bosnia și Herțegovina.
Am propus această idee țărilor participante la procesul de negocieri în 2007, dar atunci nu a existat suficientă voință politică. După asta, am avut de multe ori dubii că Moldova este cu adevărat interesată de apărarea drepturilor omului aici, în Transnistria.”
