O misiunea a Fondului Monetar Internaţional, condusă de Ben Kelmanson, a început o nouă vizită de lucru la Chișinău. Până pe 7 noiembrie, experții FMI vor analiza stadiul reformelor economice agreate cu guvernul în noiembrie 2016, când a fost semnat acordul de trei ani între FMI și R. Moldova. Importanța acestui acord de la bun început nu au fost atât creditul direct de 180 de milioane de dolari pe trei ani, cât faptul că a redeschis Moldovei calea spre noi credite de la partenerii externi precum România și Uniunea Europeană. Până în acel moment, „furtul miliardului” blocase accesul la sprijin extern.
Cu încasări record la buget, un leu stabil şi o inflaţie nu tocmai îngrijorătoare, guvernul de la Chişinău s-ar putea să nu aibă dificultăţi în discuţiile cu FMI referitoare la echilibrele bugetare, sunt de părere economiştii. Mai complicat, dar nu imposibil, va fi pentru guvernul condus de Pavel Filip să convingă experţii FMI că a avut motive obiective să nu-şi onoreze definitiv angajamentele referitoare la sectorul bancar, în condiţiile în care nu a reuşit mai ales să stabilizeze, aşa cum şi-a asumat în acord, cele trei bănci mari aflate sub monitorizarea atentă a Băncii Naţionale.
Viorel Gârbu, analistul Institutului Economiei de Piaţa de la Chişinău: „Au fost aprobate multe reglementări în sectorul bancar, vizat în mod special de FMI. Dar, deşi reglementările sunt puse pe hârtie, guvernul are probleme în implementare. Şi asta se vede din atenţia sporită a BNM faţă de trei bănci-cheie din sistem, fapt ce ne face să credem că nu toate aspectele legate de beneficiarul final sunt soluţionate. BNM în continuare aplică supravegherea specială faţă de unele din ele, ceea ce înseamnă că lucrurile nu stau foarte bine. Aici sunt cele mai mari riscuri pe care le înregistrează guvernul, iar FMI se va axa neapărat pe asta.”
Viorel Gârbu are în vedere procedura extrem de îndelungată de supraveghere din partea BNM a celor trei bănci comerciale mari, Agroindbank, Moldindcombank şi Victoriabank, supraveghere ce arată că problemele băncilor nu s-au rezolvat. Anterior, BNM a blocat în două din ele o serie de acţionari şi le-a scos pachetele la vânzare, doar că s-a ciocnit de un proces judiciar internaţional iniţiat de unul din acţionari, lucru care, aşa cum lasă de înţeles guvernatorul băncii centrale, ţine deocamdată departe investitorii de cele trei bănci. Cu o bună strategie de a-şi motiva eşecul, crede economistul IDIS Viitorul, Sergiu Gaibu, guvernul ar putea totuşi reuşi să iasă din încurcătură:
„Experţii FMI vor nota fireşte lucrul acesta, dar până la urmă contează dacă progresul este pozitiv. După părerea mea, este, aşa că depinde dacă autorităţile vor reuşi să convingă FMI că paşii viitori pe care are de gând să-i întreprindă în această direcţie, sunt raţionali, în linie cu ceea ce cere FMI. Dacă vor reuşi, cred că pe subiectul acesta ar putea să nu fie careva obiecţii majore”, spune analistul.
Pe de altă parte, în această lună, Ministerul Finanţelor a început să plătească pentru miliardul furat în 2014, anunţând că a restituit deja Băncii Naţionale primele 50 de milioane de lei din datorie şi dobânzi în valoare de 618 milioane. Dacă nici după finalizarea celei de-a doua investigaţii a companiei americane Kroll nu va recupera pierderea pe calea judiciară, guvernul va trebui să răscumpere în următorii 24 de ani obligațiuni de stat în valoare de peste 13 miliarde de lei, la o dobândă efectivă de 5%.
În ce măsură poate acest subiect influenţa discuţiile actuale ale Chişinăului cu FMI, l-am întrebat pe Sergiu Gaibu: „Indiscutabil, experţii vor pune în discuţie acest fapt, din perspectiva faptului cum nesoluţionarea problemei date poate afecta bugetul pe următorii ani. Şi acest moment este foarte critic. Pentru că dacă procesul de recuperare este anevoios, această contribuţie va trebui să fie achitată din contul contribuabilului, respectiv din buget. Progresul e la limită, deja o parte din achitări se fac din buget. Guvernul este optimist, dar noi vom şti dacă acest optimism se îndreptăţeşte doar când vom vedea încasările respective în conturile Ministerului Finanţelor.”
Aprobat în noiembrie trecut, programul FMI pe trei ani prevăzând împrumuturi în valoare de aproximativ 182 milioane de dolari a permis deblocarea finanțării externe a Republicii Moldova după furtul din sistemul bancar. La sfârşitul lunii septembrie, România a decis să aloce Chişinăului ultima tranșă de 40 de milioane de euro dintr-un împrumut de 150 de milioane acordat anul trecut după încheierea actualului acord cu FMI. UE, însă, a lipsit câteva săptămâni mai târziu Chişinăul de ultima tranșă de 28 de milioane de euro dintr-un ajutor destinat reformelor din justiţie. La fel, sub semnul întrebării stă și ajutorul macro-financiar de 100 de milioane de euro din partea Uniunii Europene. Ce legătură există între aceste evenimente şi rezultatul discuţiilor cu FMI? O întrebare pe care i-am pus-o economistului Viorel Gârbu:
În domeniul judiciar, de exemplu, R. Moldova a înregistrat carenţe pe care nicidecum nu le poate depăşi
„Nu cred că este corect să folosim ca reper acţiunile guvernului de la Bucureşti din mai multe considerente. Autorităţile române sunt foarte implicate în ceea ce se întâmplă în R. Moldova. Apoi, ei nu sunt donatori de tradiţie, deci ne putem aştepta ca mecanismul de evaluare aplicat de Bucureşti să nu fie acceptate de toţi donatorii. Nu e bine să facem paralele nici cu finanţarea UE.
FMI oferă un cadru mai general R. Moldova de cooperare cu comunitatea donatorilor. Dar la nivel individual, fiecare donator este liber să impună propriile priorităţi. În domeniul judiciar, de exemplu, R. Moldova a înregistrat carenţe pe care nicidecum nu le poate depăşi. E firesc ca UE să aibă o abordare mai critică, acesta fiind singurul instrument prin care ea poate să aducă îmbunătăţiri. Donatorii au nevoie de program cu FMI pentru că FMI oferă garanţia privind stabilitatea economică. De exemplu, acum nu avem inflaţie foarte mare, moneda e stabilă, deficit practic nu avem, deci condiţiile macro-financiare sunt foarte bune. Dar acest lucru nu înseamnă de la sine că donatorii o să ofere mijloace financiare, pentru că interesul fiecărei organizaţii ţine mai mult de modul în care evaluează sectorul pe care îl sprijină.”
Chiar şi experţii care admit suspendarea programului cu FMI urmare a actualei evaluări spun că, dacă se întâmplă, posibila suspendare nu va fi la iniţiativa FMI, ci a guvernului, care ar putea, ipotetic vorbind, să-şi dorească o campanie electorală fără monitorizarea strictă a unei instituţii financiare extrem de stricte cum e FMI.
