Există anotimpuri ale căror lungimi, trăiri, sentimente, buletine meteorologice, întîmplări, peisaje, zile și nopți par a fi lista cântecelor de pe un album muzical pe care l-ai cumpărat acum foarte mulți ani, și care, exact atunci când credeai că îl știi aproape pe de rost - ca pe oricare alt anotimp trăit, dar cumva repetat, al vieții tale - îți revine întîmplător în memorie, parcă pentru a te face atent la ceva ce e posibil să fi ratat de fiecare dată când l-ai ascultat pînă atunci, și după ce ai fost atent simți că ești liber să mergi înainte.
„Kind of a future classic feel”, cum spune despre unul din cântecele sale compozitorul, pianistul, percuționistul și producătorul Andrew Spraggon, din Auckland, Noua Zeelandă, cel care a inventat acum mai mult de 20 de ani proiectul muzical numit Sola Rosa.
Pentru mine personal, un „anotimp” ca acelea despre care am vorbit la început e „Get It Together”, al patrulea album din cele șapte semnate Sola Rosa.
Apărut în 2009, „Get It Together” e discul care a lansat muzica făcută de Andrew Spraggon pe plan internațional, și e cel mai de succes, comercial vorbind, album al trupei neo-zeelandeze Sola Rosa.
Un amestec de hip-hop, jazz, neo-soul, latin, swing, reggae și funk, într-un balans de tobe și bași ce pare „respirația” care te ține pe drumul tău înainte.
