Linkuri accesibilitate

Sinteza săptămînii politice românești.

România are o contribuție europeană decisivă la poluare. Poluează aerul, apa și solul din toate pozițiile, drept care a fost trimisă în judecată de Comisia Europeană care a constatat că în cel puțin trei aglomerări urbane gradul de poluare depășește normele convenite. Dar cine a mers puțin prin țară și a contemplat fie și pe fereastra trenului sau a mașinii peisajele îngreunate de ruine tehnologice, caroserii abandonate, munți de moloz și plastic știe că nu doar aerul e stricat, ci întreaga relație cu natura înconjurătoare. Munții au fost pustiiți de foamea de cherestea, apele sunt clocite de chimicalele deversate uneori de-a dreptul, cu acceptul tacit al autorităților, câmpiile sunt cotropite de buruieni înfricoșătoare în care se pot pierde armatele lui Darius cu tot cu elefanții lui Hannibal sau de taluzurile de steril și gunoi menajer. De marginile orașelor mai mari sau mai mici s-au prins dejecțiile urbane pe care gunoierii le abandonează ca în Babilonul antic, la porțile cetății, construind acolo piramide și altare dedicate nesimțirii și inconștienței. Astfel că aerul este doar o mică parte a mizeriei generalizate care ne-a cotropit străzile și societatea.

Comisia Europeană este pe punctul să blocheze fonduri și programe în domeniul mediului, dar și pentru programe de infrastructură. Cu aproape o lună în urmă, Corina Crețu, comisar european pentru politici regionale, a transmis o scrisoare prim-ministrului Viorica Dăncilă, avertizând-o tovărășește că e pe punctul să piardă pe tura ei câteva miliarde de euro din pricina planificării și aplicării amatoristice a marilor proiecte. Corina Crețu, copil de suflet al lui Ion Iliescu, apropiată a lui Adrian Năstase și ajunsă în Comisia Europeană grație relațiilor pe care le avea cu trecutele conduceri ale PSD, spune că scrisoarea de avertisment nu e de adio, ci doar o procedură standard a Comisiei Europene, neavând nicio încărcătură politică.

Viorica Dăncilă pare tot mai depășită de pălăriile puse pe cap. Se străduiește din greu să treacă prin viață râzând, dar e râsul altora și, în orice caz, nu e un râs binevoitor...

Cumva tocmai această precizare ne face să credem că în spate se află nemulțumirea mentorilor politici ai comisarei față de prestația actualei conduceri PSD. Dacă e să facem o speculație pornind de la stilistica scrisorii și a reacțiilor Corinei Crețu față de grimasele expeditorului, este posibil să se coacă încet, dar sigur, în profunzimile partidului, marea debarcare a celui de-al treilea prim-ministru de la ultimele alegeri încoace, iar Corina Crețu să se pregătească la scenă deschisă. Viorica Dăncilă, și ea europarlamentară, pare tot mai depășită de pălăriile puse pe cap. Se străduiește din greu să treacă prin viață râzând, dar e râsul altora și, în orice caz, nu e un râs binevoitor. Ea se golește pe zi ce trece de conținut, iar viața și activitatea ei par tot mai adesea generate pe calculator ca în filmele cu supereroi. Uneori își uită rolul și întreabă un prieten, de regulă pe șeful partidului, iar aceste îi populează adesea coafura și discursul public cu frazele, populismele și solecismele lui.

Logica în care interpretează Viorica Dăncilă scrisoarea Corinei Crețu este simplă: a ignorat-o pentru că nu voia să-i dea vizibilitate și autoritate celei care a scris-o. Este o atitudine pe care a manifestat-o adesea și în relația cu președintele Iohannis căruia i-a respins apelurile, îndemnurile și somațiile, semn că doamna Dăncilă are grave probleme de comunicare. Poate de aceea nu e preocupată că relația ei și a guvernului cu Comisia Europeană intră tot mai des în epoca muțeniei. Gurile rele și bine informate spun că doi comisari europeni (Valdis Dombrovskis, responsabilul Comisiei pentru partea fiscală și financiară, şi Pierre Moscovici, comisarul pentru afaceri economice şi financiare) ar fi refuzat întâlniri oficiale cu vicepremierul Viorel Ștefan. Guvernul vede partea plină a paharului: vicepremierul ar fi reușit să organizeze o întâlnire. Cu Corina Crețu.

Scaunul Vioricăi Dăncilă se cutremură de râsul opiniei publice ceea ce-i face pe ventrilocii ei să condamne tot mai vehement complotul universal împotriva PSD. După ce PNL-ul lui Ludovic Orban a depus plângere penală împotriva Vioricăi Dăncilă pe tema memorandumului secret referitor la mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, Liviu Dragnea, vocea de serviciu pentru cei mai recenți trei prim-miniștri, spune că acțiunea ar fi fost declanșată la Cotroceni. „E o informație dementă, nu gravă”, spunea liderul doamnei Dăncilă. El e convins că „această sesizare e concepută și redactată la Cotroceni. În foarte scurt timp, vom avea acces la textul acestei plângeri. Vom constata că e concepută la Cotroceni și ca urmare a amenințărilor pe care președintele le-a îndreptat către Dăncilă.”

Ludovic Orban nu a vrut să facă publică plângerea, sporind misterul lumii și prelungind crizele de nervi ale adversarilor politici. Pe de altă parte, Gabriela Firea, altă voce a tăcerii din partid, spune că a văzut plângerea pe care o cataloghează drept o mostră de analfabetism politic. „Am citit-o şi eu şi sunt idei, preluări, termeni care pur şi simplu sunt preluate în mod disparat şi fără o logică, doar pentru a îngrozi până la urmă România”, pentru că, de fapt, spune ea, este normal ca un guvern să întocmească memorandumuri pe care să le supună atenției președintelui.

Desigur, ordinea istorică a evenimentelor legate de anunțul mutării ambasadei este alta și, în consecință, alta este și logica lor. Președintele Iohannis a aflat de existența memorandumului din presă și nu de la ministrul de externe și, mai mult, liderii PSD i-au amenințat pe cei care au vorbit despre memorandum cu tribunalul pentru că ar fi făcut publice documente secrete. Părea să fie o decizie internă de politică externă pe care ar fi vrut s-o ia la partid, fără amestecul nimănui. Sau poate că, lansând discuția despre posibilitatea mutării ambasadei, nu voiau decât să declanșeze previzibilele reacții ale adversarilor pentru a poza, mai apoi, în băieții buni, aliați de încredere ai politicii externe americane, să mai spele din mirosul xenofob și naționalist cu care au poluat aerul politicii în campaniile electorale din ultima vreme.

După întâlnirea celor doi făcători și mai ales desfăcători de politici externe, confuzia a devenit și mai mare: cei doi (și prim-ministrul care a tăcut ca o lebădă) au fost de acord cu totul, mai puțin cu principiile activității de politică externă...

Pe de altă parte, nici autorul nominal al plângerii, Ludovic Orban, nu face prea multe servicii propriei inițiative acuzând-o catastrofic pe Viorica Dăncilă „de înaltă trădare, uzurparea funcţiei publice, divulgare de informaţii nepublice şi prezentarea cu rea-credinţă de date inexacte preşedintelui României în scopul ascunderii săvârşirii unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului”. Par niște articole prost mestecate din Codul Penal comunist. Dar e posibil ca acestea să fie concluziile obiective ale întâlnirii avute de președinte cu ministrul de externe: că guvernul a pus la cale o mișcare radicală de politică externă mizând pe renumita placiditate prezidențială. După întâlnirea celor doi făcători și mai ales desfăcători de politici externe, confuzia a devenit și mai mare: cei doi (și prim-ministrul care a tăcut ca o lebădă) au fost de acord cu totul, mai puțin cu principiile activității de politică externă.

Poza de protocol nu spune nimic față de cele o mie de cuvinte rostite după aceea. Tonul aspru, protocolar și iritat al comunicatul publicat de președinție după această întâlnire spune multe despre neînțelegerile sistemice și solipsismul instituțional care guvernează România. În domeniul politicii externe ar fi câteva linii roșii pe care nu trebuie să le treacă nimeni, iar acțiunile oficiale ar trebui să fie caracterizate de „constanță și predictibilitate”. Mai mult, președintele Iohannis „a solicitat cooperare instituțională loială și corectă, în conformitate cu cadrul legal și constituțional în vigoare, subliniind că aceasta este conduita care trebuie să ghideze toate acțiunile Guvernului, în interesul național.” Chiar dacă nu știm cum sună textual plângerea penală a PNL, acesta pare să fie spiritul ei. Nu degeaba spune Dragnea că plângerea ar fi plagiată după minuta întâlnirii de la Cotroceni: stilul plângerii e omul însuși, iar omul pare a fi Iohannis.

Nu e de mirare că în acest vacarm toată lumea vrea să suspende pe toată lumea. În vreme ce PNL promite suspendarea (și condamnarea penală) a lui Dăncilă, Liviu Dragnea și armata lui de marionete se gândesc tot mai serios (sic!) la suspendarea lui Klaus Iohannis. O fac, de fapt, de mai multă vreme, însă piesele strânse la dosar până acum nu li se păreau suficiente. „Nu putem sta cu mâinile în sân, avertizează Dragnea, la încercările președintelui de a prelua întreaga putere în țară.” Acesta ar vrea ca toate instituţiile statului să-i fie aservite, toate instituţiile statului să execute ordinele lui, „care n-au nicio legătură nici cu atribuţiile constituţionale, nici cu legile în vigoare.” Un mafiot care vrea să te facă să faci doar ceea ce vrea el, spune serios il capo di tutti capi din PSD, Liviu Dragnea. Președintele ar fi încercat zilele trecute cu biciul și cu morcovul s-o determine pe doamna Dăncilă să-și reorienteze fidelitatea către Palatul Cotroceni, avertizând-o că partidul se va debarasa de ea și o va pune să plătească toate oalele sparte. Ea însă, povestește Dragnea, a fost fidea partidului, ca Ana lui Manole, și i-a spus comandantului suprem că nu-și înșală familia politică tradițională.

Pentru mulți observatori principala problemă a democrației românești o reprezintă construcția instituțională făcută după ureche și analfabetismul funcțional al clasei politice...

Însă toate acestea par doar o furtună în paharul cu apă murdară al politicii, dacă ne uităm la situația și prognozele economice. Inflația îi aduce pe toți pe culmile disperării, atingând cele mai înalte cote din ultimii cinci ani. Prețurile lunii aprilie 2018, de pildă, au crescut cu peste cinci procente față de aceeași lună a anului trecut, cele mai mari scumpiri înregistrându-se la gaze naturale, și produse alimentare pe bază de fructe și legume. Conform datelor Institutului Național de Statistică, de două trimestre economia stagnează la un plafon atins cândva, anul trecut și optimismul se ofilește pe chipul celor care prognozau o continuare a revirimentului economic și anul viitor.

Mai mult, sunt unii care vorbesc tot mai deschis despre posibilitatea unei noi crize economice. Cassandrele din PNL (Florin Cîțu, de pildă) au deja agenda viitoarei crize pe pupitrul parlamentar. Ei susțin că populismul a îndreptat România spre o economie cu „dobânzi mari, depreciere, inflaţie”. Nu e prima dată când politicienii ne demonstrează că pot spune fraza „criza nu mai poate să fie evitată” și cu zâmbetul victoriei pe buze.

O bună dovadă că poluarea nu afectează doar apa, aerul și solul, ci și discursul politic. Pentru mulți observatori principala problemă a democrației românești o reprezintă construcția instituțională făcută după ureche și analfabetismul funcțional al clasei politice. În toată Europa semnele degradării democrației sunt populismul, naționalismul și demagogia. Sună cunoscut? Peisajul social e plin de carcasele putrede dar refolosite ale comunismului, de detritusul instituțional al dictaturii servit la cantina săracilor, de tezele din aprilie și cuvântările din mai, de spaimele terorii instituționale. Spaime de care demnitarii se folosesc din plin și fără scrupule pentru a-și câștiga voturile și susținerea. Curățenia aerului, a solului și a apelor ar trebui să înceapă din grădina zoopolitică.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG