Învățământul la domiciliu sau homeschooling-ul, cum este cunoscut în Occident, reprezintă o alternativă educațională prin care părinții devin profesori ai propriilor copii, iar orele au loc acasă. Țara promotoare a acestui tip de învățământ este SUA, unde educația la domiciliu e accesibilă oricui. În Republica Moldova aceasta este permisă doar copiilor cu nevoi speciale, însă guvernul a promis să examineze mai atent acest fel de instruire. Între timp, în Republica Moldova există familii care își școlesc copiii acasă, iar aceștia, de regulă, se înscriu la o școală-umbrelă din străinătate, abilitată să supravegheze instruirea la distanţă. Despre experiențele unei familii care își instruiește copii la domiciliu relatează stagiara Radio Europei Libere, Cristina Cornescu:
„Mă numesc Abby Pascaru, am 10 ani, locuiesc în Căinari cu mama și tata și fac școala acasă.”
Abby este fata cea mai mare a cuplului Shanna și Victor Pascaru. Originară din Statele Unite, Shanna a venit în Moldova în urmă cu 20 de ani pentru a preda limba engleză în școala din Cărpineni, satul de baștină al lui Victor. Împreună au astăzi şase copii, iar trei dintre ei învaţă acasă, aşa cum a învăţat pe timpuri Shanna:
„Mama m-a învățat acasă și mi-a plăcut foarte mult, pentru că mie îmi plac cărțile și îmi place să stau toată ziua printre cărți. A fost mai util pentru mine să caut în cărți lucrurile mai interesante, decât să stau și să aștept 10-15 minute explicația a ceea ce eu am înțeles pentru cei care nu au înțeles – pierdere de timp”.
Acasă, copiii din familia Pascaru au un program rigid, chiar dacă mama le este învăţătoare. Abby, Camile și Estera Pascaru studiază limba și literatura engleză, matematica, ştiințe și istoria – după manuale aprobate în SUA. Familia Pascaru a avut libertatea de a alege din 30 de programe şcolare, iar atenţia şi-au îndreptat-o spre literatură. Victor este pastor în biserica baptistă din Căinari. El se declară convins că școala acasă le va oferi copiilor săi mai multă pregătire practică pentru viaţă:
„Să fiu sincer, un copil de clasa a patra ca și fiica mea, probabil ar cunoaște ceva mai multe noțiuni din matematică, dar credeți că îmi pasă? Nu se va întâlni cu ele niciodată. În schimb, copilul meu învață să gândească, să studieze singur, citește foarte bine comparativ cu copii de vârsta ei și, în mod practic, este mult mai pregătită să se întâlnească cu realitatea”.
Shanna şi Victor nu exclud că într-o zi copii lor îşi vor continua studiile în Statele Unite. În Occident, părinții aleg instruirea la domiciliu pentru că sunt nemulțumiţi de școlile publice sau pentru că vor să se implice mai activ în educația și dezvoltarea propriilor copii. Vitalie Marian educă alături de soţia sa Oxana un băiat de patru ani. El se arată convins că un asemenea model de instruire ar putea prezenta interes pentru părinţii din Republica Moldova:
„De exemplu, lui Robert îi place să cânte foarte mult. Iată, numai am spus de muzică și a început să cânte. Poate este un interes de moment, dar tocmai părintele, el simte și vede unde are copilul înclinație și o dezvoltă, pentru că, într-o școală publică copii trebuie să meargă după un tipar. De exemplu, cu Robert, am mers într-o zi la stația de pompieri și am făcut cunoștință cu ei, apoi, în altă zi el a venit la mine cu abecedarul și mi-a zis: „Tata, vreau să mă duci acolo unde se tipărește abecedarul. Am pus abecedarul pe masa șefei tipografiei și i-am zis că copilul meu vreau să facă cunoștință cu tipografia. A zis că nu a mai întâlnit pe nimeni care să vină cu copilul să-i facă cunoștință. Ne-a luat de mânuță și ne-a dus prin toată tipografia, ne/a arătat tot utilajul, copilul meu s-a ales cu niște cărți. Eu cred că este un lucru pozitiv când îl iei pe copil și îi face cunoștință cu lumea reală în care el trăiește. Așa el se dezvoltă mult mai bine. Abordările personale întotdeauna aduc un rezultat.”
În străinătate, de cele mai multe ori, școlarizarea copiilor în condiții de casă este aleasă de familiile care fac parte din comunități religioase. În Statele Unite, numărul elevilor interesaţi de acest fel de instruire a crescut la aproape două milioane în ultimii 15 ani. Iată comentariul vice-consulului Ambasadei SUA în Republica Moldova, David Panetti:
„În şcolile publice nu se permite predarea religiei. Putem preda despre religie, despre istoria religiilor, religii comparative, dar, prin lege, nu ne este permis să predăm religia, care să indice că lucrurile sunt doar într-un anumit fel şi nu există alte căi corecte. Unii părinţi preferă să îi înveţe pe copii fundamentele religioase pe care le are familia lor.”
În Republica Moldova, instruirea la domiciliu este accesibilă doar elevilor care din motive de sănătate nu pot merge la şcoală. Ce șanse sunt ca această practică să fie permisă şi altor elevi? Consultanta superioară în cadrul Ministerului Educaţiei, Viorica Marţ, spune că autorităţile în prezent studiază experienţa altor state:
„Nu avem o practică când părintele să predea copilului, doar numai, în cazul când părintele este, să admitem, învățător la clasele primare. Mizăm pe faptul ca, indiferent unde s-ar afla copilul, acesta să beneficieze de o instruire de calitate – aceasta având la bază un profesionist. La moment suntem într-o fază de inițiere a procedurii studierii experiențelor altor state privind instruirea la domiciliu și vom veni neapărat cu un concept”.
Mai mulţi experţi în educaţie cred că învăţământul acasă nu este potrivit pentru condiţiile Republicii Moldova. Directorul de programe la Institutul pentru Politici Publice, Anatol Gremalschi, este de părere că instruirea la domiciliu ar fi potrivită mai degrabă pentru picii de grădiniţă şi pentru cei din şcoala primară:
„Sistemul educațional din R.Moldova s-a democratizat și sunt admise alternativele educaționale – aceste programe de formare nu corespund cu programele tip aprobate de Ministerul Educației, dar corespund finalitățile. Cât privește școala acasă – nu o putem evalua din punct de vedere juridic. Formal – ea nu există. Oare toți părinții au pregătirea necesară pentru a învăța? Sigur că nu! Ca să ne pronunțăm pentru un astfel de model, ar trebui să facem cercetări profunde, să vedem care este impactul acestei școli asupra copilului.”
Expertul Anatol Gremalschi observă că diplomele oferite de școlile umbrelă americane nu sunt recunoscute de Ministerul Educației al Republicii Moldova. Ce înseamnă asta? Că dacă Abby Pascaru și surorile ei vor dori să continue studiile la o universitare din Republica Moldova, ele vor fi nevoite să dea examenele în școlile publice sau, cum se întâmplă cel mai des, să-şi continue studiile în străinătate.
* Acest reportaj a fost produs cu suportul programului „Consolidarea Presei Independente și a Educației Mediatice în Moldova” implementat de IREX Europe.
