Linkuri accesibilitate

Ronin Terente: „În Moldova oamenii au trei tipuri de sărăcie – sărăcie fizică, sărăcie spirituală și sărăcie morală”


Ronin Terente

O discuție despre rolul tânărului în societatea contemporană.

Cercetările sociologice arată că tot mai mulţi tineri au de gând să plece peste hotare, nu doar pentru câştig financiar, ci dintr-un cumul de motive, R Moldova fiind o ţară „extrem de bogată în probleme”, sărăcie, corupţie şi lipsă de viitor. Despre rolul tânărului în societatea contemporană, o discuţie cu poetul şi actorul Ronin Terente.

Interviu cu poetul şi actorul Ronin Terente
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:12:41 0:00
Link direct


Europa Liberă: Mulți acreditează ideea că orice generație trebuie să facă sacrificii. Ce sacrificii ar putea face astăzi junimea în Republica Moldova?

Ronin Terente: „Eu i-am dat tot ce am avut mai bun țării, 31 de ani i-am lăsat ei, dintre care vreo 12 ani am încercat în domeniul artistic, pentru că asta e ceea ce-mi place mie, să fac orice, să fac lucruri pe care le-am făcut aici, în Chișinău, opt-nouă ani în urmă și, de exemplu, în România au început să devină la modă acum doi ani. Deci, practic, am făcut-o înaintea lor cu cinci ani și n-am avut niciun feedback. De ce? Îți zic foarte simplu: pentru că în Moldova oamenii au trei tipuri de sărăcie – sărăcie fizică, sărăcie spirituală și sărăcie morală.

Eu aici, în Moldova, sunt ca o piatră care stă în glod...

Oamenii sunt prea săraci ca să se mai gândească la lucruri nobile, lucruri celeste, lucruri care țin cumva de un absolut, un infinit. Și atunci, ca să mă întorc la ideea de sacrificiu. Eu scriu poezii, mai joc, mai cânt, mai una-alta. Eu aici, în Moldova, sunt ca o piatră care stă în glod. Or, mie nu-mi mai place deja chestia asta și atunci am să sacrific, probabil, dragostea asta a mea față de țară. Nu mai am bunei, dar deja nici părinți nu mai am. Maică-mea e plecată și taică-meu nu mai e, dar ca să-i duc numele mai departe, se pare că o să trebuiască să sacrific ideea asta de „uau, Moldova!”, nu știu ce și va fi nevoie să mai și să plec de aici uneori.”

Europa Liberă: Și de aici, ideea că tinerii aleg calea cea mai ușoară – își fac valiza, pleacă în străinătate...

Ronin Terente: „Nu e neapărat...”

Europa Liberă: Acolo ei își găsesc un trai mai bun, și-l făuresc, iar aici lasă o Moldovă depopulată, o Moldovă neputincioasă.

Ronin Terente: „Nu, Valentina! N-aș fi de acord aici că o lasă. Uite, tinerii, absolut toți, ar vrea să facă ceva aici în țară. Or, noi nu putem face aici, pentru că e vorba de câteva generații care au o cu totul altă gândire, dar mai e o problemă – ni se pare nouă că generația care vine acum, pentru că generația mea, de 25-35, o să-i înlocuiască pe aceștia. Bine, nu acum, în cinci ani, în zece ani, în 12 ani noi o să-i înlocuim; noi o să venim în locul tuturor vlazilor care sunt azi, au să vină alți vlazi, au să vină Marius, Bogdan, Traian, alte nume. Dar sunt ei oare mai buni? Uite, aici e o mare problemă, pentru că e un alt sistem, un alt sistem de gândire – pseudodemocratic –, care ne-a permis nouă accesul la orice tip de informație. Or, părinții mei n-au avut acces, părinții mei au văzut o carte în română și au plâns. Noi acum avem orice, dar noi nu mai putem fi selectivi, noi nu mai putem selecta informația.”

Europa Liberă: Voi, tinerii, puteți să identificați lideri, persoane care ar putea să-și facă cărărușă către putere, să guverneze mai calitativ. Sau ce vreți voi? Să rămână aceste două lumi paralele?

Ronin Terente
Ronin Terente

Ronin Terente: „Sincer, eu mi-aș dori să-mi cresc copiii și să-mi fac o familie aici, în Moldova. Aici, acasă, pentru că aici cunosc bine locurile, cunosc limba, cunosc obiceiurile. Oriunde aș merge, eu o să fiu un străin care vrea să se adapteze, care face tot posibilul să se adapteze. Voi fi sau nu voi fi, mă voi adapta sau nu mă voi adapta? E o întrebare care derivă din foarte mulți alți factori. Noi toți suntem și buni, și răi în egală măsură; noi toți vrem și în dorința noastră de a face ceva călcăm peste alte lucruri. Unii calcă peste onoare, cinste, demnitate, alții calcă peste nu mai știu – mormintele rudelor și alte chestii.

Deci, noi toți sacrificăm cu acel mic copil, cu acea mică bunătate, cu acea mică zonă de confort și de bunătate care e în fiecare din noi. Și nu știu dacă ai observat, dar oamenii au început să devină un pic mai răi, un pic mai agresivi. De exemplu, în maxi-taxi, în troleu, în jurul tău oamenii sunt foarte agresivi. Și agresivitatea asta vine de sus, vine de la cap, pentru că nouă ne zic: „Uite, mă, vorbești tu moldoveneasca, rusa sau româna, faci tu aia, aia sau aia” și ne despart în cluburi. Noi suntem trei milioane la 40 de partide. Adică, haideți să fim serioși! Ultima oară, penultima oară când am fost eu la alegeri, era o listă de vreun 1 m 40 cm, adică trebuia să aleg din aceștia... nu mai știu, mulți – poamă, fluturași, chestii, treburi... Te gândești, unde dracu’ la trei milioane de oameni atâtea partide?! Dar asta vine din cauză că noi toți vrem să trăim mai bine. Și mă întorc înapoi la ideea de sărăcie.

Noi suntem săraci. Săraci nu din cauză că nu am putea să avem de unde, noi putem să fim autosuficienți, noi putem foarte OK să ne hrănim, dar pe noi ne vor săraci, pentru ca să nu-ți apară ție un Ronin Terente ca să-ți zică niște idei, care o să-ți deschidă mintea. Mai bine să fii sărac și să te gândești uite, mă, să fac o bucată de pâine cât mai repede, lasă-l pe acesta să vorbească la radio treburi de-ale lui, mare filosof și acesta s-a găsit... Nu, eu trebuie să mănânc, să-mi hrănesc copilul, să mănânc, să mănânc și bla-bla-bla, toată treaba pentru chestia asta...”

Europa Liberă: Mulți din semenii tăi oricum se regăsesc în structuri de stat, în componența unor partide politice, pe lângă anumiți lideri politici.

Ronin Terente: „Da.”

Europa Liberă: Ei gândesc altfel?

Am și fost cumva în stomacul balaurului, am văzut cum funcționează lucrurile din interior...

Ronin Terente: „Eu am prieteni care sunt în aripa tânără a diverse partide, inclusiv a unor partide care nu-s prea iubite, mai ales că și eu am lucrat la TV, am și fost cumva în stomacul balaurului, am văzut cum funcționează lucrurile din interior. Dar chestia e altfel. Sistemul propriu-zis e putred. Cum zicea tovarășul nostru Hamlet: „E ceva putred în Danemarca”. Deci, sistemul în sine e putred. Și atunci, tu vrei, uite, vii tu cu o idee bună, ideea bună ca să ajungă undeva trebuie să fie semnată de alți cinci oameni, de exemplu. Cinci oameni de diverse gândiri. Păi, uite, dacă primii doi au să semneze, ultimii trei n-au s-o mai facă. Și atunci toate ideile tale, super-bune, se lovesc de același perete, de același perete care zice: „Hai, măi frate, facem un otkat și merge cumva”.”

Europa Liberă: Mucegaiul acesta cum se scoate, cum se curăță?

Ronin Terente: „Mucegaiul acesta poate fi scos numai dacă rupi structura de la rădăcină. Deci, practic, dacă distrugi de la temelie treaba.”

Europa Liberă: Cum?

Ronin Terente: „Cum? Înlocuiești tot sistemul acesta, ceea ce n-o să se întâmple niciodată, pentru că asta e o utopie.”

Europa Liberă: Moldova e un stat mic, se cunosc unii pe alții.

Ronin Terente: „Corect.”

Europa Liberă: Au legăturile astea de rudenie puternice.

Ronin Terente: „Dacă noi, într-adevăr, vrem să funcționeze cumva statul acesta, vrem să devenim cineva pe tot mapamondul acesta, pe harta asta a lumii, atunci inevitabil trebuie să jertfim cu ceva. Dacă vrei să ne întoarcem la ideea: ce ești de acord tu să jertfești? Dacă, de exemplu, s-ar pune pe un cântar viața mea – zic acum cum e –, viața mea și un milion de oameni care ar trăi fericiți după, ce face viața mea? Adică, un milion să mă pomenească după, pentru că cine-s eu? O bucată de carne care va trăi în mințile oamenilor, dacă după mine va fi cineva. Și atunci, eu sunt OK să merg la o așa jertfă. Adică, dacă ar depinde de mine, uite, hai azi îl răstignim pe Terente și mâine Moldova iese de sub jugul vlazilor, nicio problemă, hai să face așa, dar... banii.

Noi toți vrem să trăim bine, să fim fericiți. Și atunci vin eu cu super-ideile mele – să-i înlocuim pe aceștia, să venim cu tineri noi. Și vine un nene care îți spune: „OK, cât”? Și tu îi spui: „Eu nu mă vând”, chestii... Și el te întreabă: „Bine, cât”? Și tu îi spui: „Nu știu, eu aș vrea...” Și la un moment dat, el îți propune 3, 4, 5, 8, 9 zerouri, nu mai contează. Și tu te gândești: „Măi, aș putea să-mi ajut mama, aș putea să-l ajut pe fratele meu, aș putea să fac asta, aș putea să-mi iau o casă pe litoral la care visez, aș putea să fac asta, asta... lucruri pe care nu le-aș fac altfel”.”

Europa Liberă: Dar în lista asta se regăsește „aș putea să-mi ajut statul, fără ca să iau banii”?

Ronin Terente: „Nu, nimeni n-o să se gândească. Noi nu suntem Mahatma Gandhi, deși noi am vrea să fim așa. Și eu, personal, aș vrea să fiu așa, dar cine sunt eu într-un sistem în care sunt eu unul? Bine, poate și unul să țină un război și a fost un exemplu. Eu, personal, am citit literatură bazată pe fapte reale cu oameni care țineau singuri sau în trei un pod întreg. Adică e real, e adevărat, se poate întâmpla, numai că, cum ai zis mai devreme: e chestia de rudenie. Dar, bine, hai să depășim treaba de rudenie, dar e o treabă în gândirea noastră.

Noi n-am fost liberi niciodată de-a adevăratelea, noi nici măcar artă nu avem...

Noi ca și stat, în ADN-ul nostru toată viața am fost conduși de evrei, greci, ruși, turci, nu mai știu cine, numai nu noi. Noi n-am fost liberi niciodată de-a adevăratelea, noi nici măcar artă nu avem. Ce artă avem noi? De 20 de ani? Noi suntem copii pe lângă italieni, pe lângă francezi, pe lângă elvețieni. Și atunci, ce se întâmplă? Atunci, noi nu avem de unde să avem o rădăcină și noi suntem super-mărunți toți. Nu mă refer numai la mine, nu zic la toată lumea, știi, noi suntem mărunți în gândire, noi nu vedem mare. De exemplu, noi avem oligarhi, care-s superbogați. Și ce-ar fi dacă îți zic că în lumea asta sunt oameni despre care tu nu știi, care pot cumpăra Moldova cu toți oligarhii ei și să-l pună pe cel mai bogat tip de la noi, pe care noi îl știm cine e, să-l pună așa, să spele pe jos? Deci, ăsta-i nimic. Adică, noi suntem mizeri la capitolul cine suntem noi.

Noi, de fapt, banii... sau nu știu ce chestii, dar nouă ne place. Uite, eu trăiesc într-un ghetou cu case în care trăiesc oameni câte cinci în 20 de metri pătrați. Și oamenii aceștia aproape toți au mașini afară, mașini destul de OK, pentru că trebuie să vadă lumea ceva, să vadă că tu ai reușit ceva. Pe mine m-au întrebat odată: „Știi, eu am făcut un copil, dar tu ce ai făcut”? Zic: „Măi frate, eu am scris trei cărți de poezie”. Ei, nu știu ce...” Zic: „Cărțile astea o să funcționeze, o să le citească și copilul tău și o să ajungă într-o bună zi copilul tău, care-i idealul pentru tine, și o să citească poeziile mele la școală și o să zică: Iau, tati.” Adică, cineva alege să facă un lucru, cineva alege să facă un alt lucru. Important e: suntem noi dispuși să jertfim și cât? Uite, dacă ești tu dispus să jertfești o viață plină de bunăstare, pentru că în țara asta pot funcționa toate lucrurile perfect? Sunt trei oameni care dacă ar zice: „Vrem să funcționeze bine, mâine ne unim cu România, nu știu ce facem, mâine”... Adică îs trei oameni care duc tot, tot greul.”

Europa Liberă: Tu ai avea curajul să discuți cu cei care guvernează astăzi Republica Moldova și să le spui ceea ce spui și la microfonul Europei Libere?

Ronin Terente: „Eu sunt un tip destul de radical. Așa oameni ca mine n-ar ajunge niciodată în guvern sau să guverneze ceva, pentru că eu sunt prea radical. Adică, chestia cu suntem cei mai buni prieteni sau suntem nași sau alte chestii n-ar funcționa...”

Europa Liberă: Dar, de exemplu, cu Vlad Plahotniuc ce ai discuta?

Ronin Terente: „Noi toți, absolut toți o să murim. A murit Rockefeller, săracul, și era ditamai balaur în lumea asta. Și toți o să murim mai devreme sau mai târziu, că trăim noi bine, că trăim noi rău. Dacă mă ascultă dl Vlad Plahotniuc, vreau să-i zic numai un lucru: taică-meu niciodată n-a crezut în Biserică, în Dumnezeu. Taică-meu a fost un tip foarte dur când era el tânăr, într-adevăr, dur. Și când a simțit că e gata – taică-meu a fost grav bolnav și a stat la pat trei luni –, și-a umplut casa de iconițe, lumânări, a început să se roage, pentru că mai devreme sau mai târziu ajungem să înțelegem, să avem revelația asta că cine sunt eu. Și atunci când ajungi să interacționezi cu acel ceva ce-i peste toată bogăția, tot ce faci tu, tot libidoul tău, toată dorința ta de a avea putere, de a avea orice, toate visele tale, nu știu, machiavelice, tot ce poți să ai, când ajungi să te gândești la treaba asta, case, mașini... OK! Și ce rămâne după? Absolut nimic! Și atunci începi să te gândești: dar am eu suficiente iconițe în casă? Și noi toți, indiferent de cât de bogați, săraci am fi, o să ajungem la un moment dat să ne ciocnim cu acel ceva și să ne gândim: am făcut eu suficient? Și, uite, eu am impresia că, dacă n-o să facă suficient un om care poate face suficient, e mai grav decât dacă n-am făcut eu suficient care și așa nu puteam să fac nimic.”

Europa Liberă: Mulți dintre tineri spun că au fost aproape că revoluționari, au ieșit la proteste, au revendicat și s-au pomenit că li s-a furat speranța și ei nu mai vor de acum să iasă în stradă, să-și ceară drepturile, să promoveze pe cineva onest, corect în funcție. Cum vezi această atitudine?

Oamenii vor să creadă în ceva, speră că într-o bună zi o să vină acel Mesia care o să-i salveze pe toți...

Ronin Terente: „E nevoie de un lider, nu trebuie să fie 300, un partid. E nevoie de o voce și o idee! Nu 300 de idei, nu 300 de gânduri, nu „hai cu românii”, „hai cu rușii”, „hai cu ăia”, nu, trebuie să fie o idee clară, care poate fi spusă într-o frază, o idee super-clară, ce vrem noi de-a adevăratelea, un lider care crede și e gata să jertfească tot, inclusiv viața, pentru ideea asta, pentru că oamenii vor să creadă în ceva, oamenii sunt dispuși să creadă în ceva, oamenii speră că într-o bună zi o să vină acel Mesia care o să-i salveze pe toți, oamenii vor toți, indiferent de vârstă, noi vrem chestia asta, dar noi nu avem un om care-i gata să meargă și să zică: „Eu sunt gata să las tot ca să funcționeze treaba asta”.

Bine, știi care-i riscul cu liderii? Liderii se transformă cu timpul în dictatori. Istoria știe exemplul acesta, se întâmplă lucrurile acestea. Și atunci riscul, următoarea etapă de risc e egoul, orgoliul, rânza. Păi, uite, eu cred că în Moldova poate exista un viitor doar dacă o să apară un acel cineva care n-o să aibă ideea asta de ego, de rânză, adică o să fie gata să zică: „Eu am suficient, mie mi-e OK”. Cât îi trebuie unui om ca să fie fericit, cât? Eu, de exemplu, știu care e prețul care mi-ar fi mie OK pe lună ca eu să fiu fericit. Eu dacă am banii aceia, mie mi-e super-OK, eu restul pot și să-i dau, n-am treabă cu asta.”

Europa Liberă: Tu crezi în viitorul Republicii Moldova?

Ronin Terente: „Azi eu văd foarte mulți tineri culți, care au idei foarte bune. Problema multor tineri – mă refer anume la tineri, fiindcă noi suntem forța – e faptul că ei sunt prea împrăștiați. Adică cineva e cu ONG-uri, cineva e cu „За Россию” (pentru Rusia), cineva e cu chestii, chestii, chestii... nu e ceva ce să-i unească. Trebuie să fim realiști. Noi luăm idei din Europa sau din America și venim cu ele în Moldova, dar ele nu sunt adaptate aici.”

Europa Liberă: Și crezi în viitorul Moldovei?

Ronin Terente: „Hai să zic așa: 52 la sută.”

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG