Linkuri accesibilitate

În memoria lui Gheorghe Ursu, inginerul și poetul ucis de Securitate, fiul acestuia a pus o plăcuță de bronz, extrem de discretă, pe fațada blocului unde a locuit disidentul până în dimineața zilei de 21 septembrie 1985 și unde nu s-a mai întors niciodată.

În curând se vor face 35 de ani de la moartea lui Gheorghe Ursu, inginerul dizident, omorât la ordinele securității în celula în care fusese închis, după ce a fost turnat de o colegă că ascultă Europa Liberă și că are un jurnal în care scrie și despre Ceaușești. Babu Ursu, cum îi spuneau prietenii, a fost asasinat de colegul său de celulă, un criminal de drept comun, Marian Clită.

Plăcuța de la intrartea în bloc
Plăcuța de la intrartea în bloc

În dosarul în care Andrei Ursu, fiul dizidentului, încearcă să-i facă să plătească pe cei vinovați de moartea tatălui său au fost condamnate doar trei persoane: cel care l-a omorât cu lovituri de picior pe Babu Ursu, Marian Clită, Tudor Stănică, fost şef al Direcţiei Cercetări Penale, şi Mihail Creangă, fost şef al Arestului Miliţiei Capitalei. De aproape 35 de ani, procesul a fost tergiversat, fie din neglijență și birocrație, fie cu intenție, astfel încât cei pasibili de pedepse să dispară în mod natural și să nu mai poată să răspundă pentru torturarea și moartea lui Ursu.

Au fost trimiși în judecată în vara lui 2016 torționarii lui Gheorghe Ursu, maiorul în rezervă Marin Pârvulescu și colonelul în rezervă Vasile Hodiș, foști ofițeri de Securitate, acuzați de infracțiuni contra umanității, plus miniștrii de interne din acea perioadă George Homoștean și Tudor Postelnicu, pentru complicitate la aceste infracțiuni. Conform rechizitoriului făcut în perioada ianuarie-noiembrie 1985, Gheorghe Ursu a făcut obiectul urmăririi informative și judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist: a fost arestat pe 21 septembrie 1985 și a decedat pe 17 noiembrie 1985 la Spitalul Penitenciar Jilava.

Procurorii militari care continuă cercetarea în cazul Ursu au scris în sesizarea instanței că cei doi ofițeri de Securitate sunt vinovați pentru „disimularea adevăratului obiect al cercetării dizidentului Ursu”: în primul rând, aceștia au ascuns acuzațiile politice împotriva lui Ursu, inventând împotriva lui infracțiunea de deținere de valută. În realitate, potrivit probelor din dosar, șefii Departamentului Securității Statului erau interesați de legăturile lui Ursu cu Radio Europa Liberă, de relațiile și discuțiile acestuia cu lumea literară și artistică din țară și diaspora, dar și de impresiile consemnate în jurnal despre politica statului comunist.

Marian Pârvulescu, principalul anchetator al lui Gheorghe Ursu, secondat de Vasile Hodiș, au participat la torturarea sistematică a dizidentului și „au exercitat acțiuni represive” împotriva acestuia în perioada urmăririi informative pentru „fapte ostile regimului”. Din rechizitoriu rezultă că cei miniștrii de interne de la acea vreme au trimis informații false la ambasadele României de la Paris și Washington. În rechizitoriul făcut de procurorii militari împotriva celor vinovați de moartea lui Ursu se mai precizează că „la solicitarea comunităţii internaţionale şi a unor oameni politici din SUA de a primi informaţii referitoare la situaţia disidentului român, aceştia au ascuns caracterul represiv al acţiunilor îndreptate împotriva dizidentului”.

XS
SM
MD
LG