Linkuri accesibilitate

Vulcanii noroioși din adâncul justiției par pe punctul să explodeze...

Unii dintre funcţionarii de acolo şi-au asumat un rol care nu este normal, un fel de rol de tătic, de tutore al autorităţilor române, e de părere șeful Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Acolo, adică la Comisia Europeană iar funcționarii sunt, probabil, cei care se ocupă cu defăimarea României. De aceea Tăriceanu laudă scrisoarea prim-ministrului Dăncilă care cere explicații referitoare la o anumită directivă primită de la Bruxelles în 2012 prin care oficialilor români li s-ar fi cerut să grăbească procesele pentru corupție în dosare bine orientate politic. Ea (sau, mai precis, El, șeful ei) crede că PSD a fost principala țintă a oarbei de la justiție și că regizorii acestui spectacol voiau ca sângele martirilor de partid și de stat să țină umed altarul anticorupției ca să înfricoșeze electoratul și să răstoarne mașina de vot peste Iliescu și ai lui.

Pe de altă parte, anul 2012 nu a fost doar un an electoral, ci și cel în care Uniunea Social Liberală a aruncat PDL-ul din cabina șoferului și a preluat controlul puterii, lăsându-l pe Băsescu fără cozi de topor de care să se sprijine restul mandatului. Este anul în care Traian Băsescu, suspendat, dădea reflex din mâini și din picioare pentru a se agăța fie și de un fir de iarbă să iasă la liman, iar hohotele de râs care l-au făcut celebru erau de plâns. Spulberarea perdelelor de fum propagandistic care blurează acea perioadă este vitală, dar mai important este ca aceste presiuni să înceteze, filosofează Tăriceanu care pretinde că Mecanismul de cooperare și verificare este voluntar și pune accentul pe cooperare, adică pe parteneriat, și nu pe subordonare.

Oficialii de la Bruxelles ar fi trimis în 2012 o listă cu 21 de cerințe printre care și pașii care trebuie urmați în câteva procese de corupție intentate pieselor grele ale puterii de atunci. Viorica Dăncilă susține că, după cum rezultă din informările ministrului Justiției, aceste directive ar fi fost o practică obișnuită. Scrisoarea prim-ministrului român nu-și propune doar să descâlcească o neînțelegere istorică, ci și să regleze conturile cu oficialii Comisiei Europene care au criticat nu o dată legislația justiției. Aceasta trece chiar în zilele acestea șchiopătând dintr-o parte în alta a câmpului de luptă politică, în mare măsură neschimbată față de ordonanța adoptată la începutul anului trecut și imediat abrogată la presiunile străzii. S-ar zice chiar că oficialii români folosesc scrisoarea ca grenadă lacrimogenă, pentru a-i buimăci pe comisarii de la Bruxelles, să nu mai vadă o vreme aburii sulfuroși care ies din Dâmboviță. Recent, Frans Timmermans, prim-vicepreședinte al Comisiei, îi vizita pe neașteptate pe politicienii români chiar în cuibușorul lor de nebunii din Parlament pentru a le transmite că e cu ochii pe ei. Ați străbătut un maraton și ar fi o greșeală să abandonați chiar acum, susținea el, îndemându-i pe politicieni ca măcar să alerge, chiar dacă șchiopătat, în direcția corectă. Mai sunt doar câteva măsuri de aplicat pentru a anula MCV anul viitor. Se pare însă că politicienii coaliției majoritare ar fi mult mai mulțumiți dacă s-ar renunța imediat la verificările și evaluările periodice presupuse de Mecanism care seamănă tot mai mult unui examen medical general făcut în public, pe sensul giratoriu din Piața Victoriei. Unii cred chiar că nu ar fi trebuit acceptată această formă de control care ne pune în poziție subalternă, iar alții ar vrea chiar să-i evacueze din viața lor pe demnitarii europeni care se uită încruntați la coaliția guvernamentală a cărei mahmureală electorală naște monștri. Am putea să le dăm lecții, cred radicalii coaliției guvernamentale. Și, ca să le arate demnitarilor europeni că și căderea este un pas înainte, legile justiției, revenite în Camera Deputaților de la Curtea Constituțională pentru a fi modificate pe ici pe colo, prin părțile esențiale, au fost dezbătute și adoptate într-o zi, cu majorități confortabile și minorități gălăgioase. Rămâne în sarcina Senatului, unde jupân e Călin Popescu Tăriceanu, apostila finală, cea care încheie traseul labirintic al proiectelor prin măruntaiele birocrației legislative.

Ca din întâmplare, în cacofonia generală se aude și glasul lui Valer Dorneanu, șeful Curții Constituționale. El spune că Mecanismul de cooperare nu mai trebuie să mizeze pe cooperarea lui și a colegilor săi. Ne cer să ne dăm cu părerea despre politicieni, despre instituții oficiale, procuratură, justiție și nu ne mai putem păstra imparțiali ca până acum. Însă, chiar dacă pozează în imparțial, soclul de marmură albă pe care și-a pus statuia stă adânc înfipt în noroiul politicii. Dorneanu a fost deputat PSD vreme de două mandate, la începutul anilor 2000, și chiar președinte al Camerei Deputaților, deci predecesor al lui Liviu Dragnea. Era considerat unul dintre intelectualii lui Iliescu. A condus nu odată Curtea Constituțională pe căile alunecoase ale politicii, luxându-și colegii insubordonați și ignorându-le punctele de vedere dacă erau neconvenabile politic. Acum ce am vrea? Întreaga Curte este numită pe criterii politice astfel că imparțialitatea judecătorilor este imaginară ca sexul îngerilor.

Că vulcanii noroioși din adâncul justiției sunt pe punctul să explodeze o dovedește și tonul tot mai răstit pe care sunt cerute protocoalele încheiate între Parchet (și Direcția anticorupție) pe de-o parte, și serviciile secrete, de partea cealaltă. Le cere ministrul Justiției, dar și coaliția majoritară. Oamenii lui Dragnea susțin că în nucleul dur al Consiliului Suprem pentru Apărarea Țării s-ar fi aprobat diferite protocoale prin care serviciile secrete le furnizează informații și dosare procurorilor. Mai mult, această coaliție de forțe oculte s-ar folosi discreționar de aparatura de interceptare, de legislația permisivă și de manipularea opiniei publice, transformând anticorupția în armă politică.

Conform legii, informațiile personale nu pot circula între agențiile și instituțiile statului fără ca cel vizat să fie înștiințat și fără mandat. Zilele trecute s-a aflat că DNA avea acces direct la informațiile Agenției de Cadastru și Publicitate Imobiliară în urma unui protocol încheiat în 2013. Procurorii aveau posibilitatea, spune fostul ofițer SRI Daniel Dragomir (care are mari probleme în justiție, deci și mari interese s-o compromită), să controleze de pe propriul terminal datele cadastrale, starea financiară, plata impozitelor, achizițiile și vânzările de proprietăți fără să aibă nevoie de mandat. Mai mult, dacă DNA nu găsea datele de care avea nevoie, Agenția cu pricina se angaja, conform contractului de parteneriat (sau de „cooperare și verificare”), să facă săpături și să revină cu informațiile solicitate. Acest mecanism de cooperare nu dă însă nicio posibilitate de verificare, așadar nu se știe de câte ori a accesat DNA baza de date a Agenției și nici ce sau câte informații a extras. În acest caz este vorba despre o (aparent) inofensivă Agenție ale cărei date sunt cumva la vedere. Cei care solicită protocoalele cu serviciile secrete (prim-ministrul Dăncilă printre alții) se așteaptă ca informațiile să completeze harta statului-paralel pe care cu atâta caznă încearcă să-l pună pe harta abuzurilor și fără-de-legilor „neosecurismului”. De asemenea, ei cred că informațiile cerute la Bruxelles le vor confirma ipotezele și, alături de înțelegerile secrete dintre instituțiile „statului-paralel”, vor dovedi existența unei agende secrete de anihilare a tandemului guvernamental.

Ca digresiune, pare comic ca tocmai principalii moștenitori ai comunismului ceaușist, cei care s-au folosit în primii ani de după 1989 dar și în ziua de azi, de toate metodele (mai ales de cele clandestine, manipulatorii și coercitive) pentru a-și crea propriul stat în stat, să-și critice adversarii pentru metodele lor securiste de colectare de date, de control al puterii, de manipulare prin presă și să-i vâneze pe cei care defăimează țara de la tribuna instituțiilor europene sub pretextul că sunt un pericol pentru revoluția permanentă din țară. Pe vremuri, când tot ai lor erau la putere, le trimiteau defăimătorilor mardeiași la ușă, să le rupă mâinile cu care au pus pe hârtie scrisorile către Radio Europa Liberă. Azi le trimit jandarmi, citații și amenzi.

În viziunea politrucilor lui Dragnea, oficialii europeni și-ar fi permis să ordone exterminare politică a stelelor pitice din PSD pentru că se bizuiau pe niște vârfuri de lance (sau cozi de topor) de nădejde în rândul politicienilor români, oameni dornici să se afirme în grupul lor politic din Parlamentul European, în speranța că, în viitor, vor mânca democrație și principii europene pe pâinea albă de funcționar european. Sunt cei care au condamnat nu odată manevrele prin care guvernul și alianța PSD-ALDE încearcă să impună legile justiției, ba chiar au cerut ca Parlamentul european să treacă la represalii.

Ei au devenit acum ținte vii, numai bune de alergat cu tunurile propagandei de partid și de stat. Cristian Preda, de pildă, europarlamentar PMP, urmează să fie audiat de Consiliul de Onoare al Ordinului Steaua României pentru că a cerut suspendarea României pentru încălcarea repetată a principiilor Uniunii. Cristian Preda a primit Steaua României în grad de cavaler din mâinile lui Traian Băsescu, în 2009, „pentru activitatea academică și promovarea României pe plan internațional”. Acum se pune problema s-o dea înapoi în ambalajul original. Din Consiliul de Onoare al ordinului fac parte personaje pestrițe de care cu greu se poate lipi noțiunea de onoare, cel mult cea de loialitate partinică. Poate și pentru că decorația cea mai onorată a țării a fost dată după reînființarea ei, în 1998, în funcție de interesele și preferințele președinților care s-au succedat pe la Cotroceni. Așa au ajuns în acest consiliu Gabriela Firea, Mircea Geoană sau penalul Șerban Brădișteanu. Aceștia consideră că Cristian Preda a defăimat țara și de aceea trebuie să dea decorația înapoi. Țara, adică PSD. Și, ca în Procesul kafkian, sacrificarea lui Preda se va face cu cuțitul neascuțit, noaptea, adică în bezna de dincolo de ușile închise, deși acuzatul a cerut ca audierea să fie publică. Nici măcar șeful Cancelariei ordinelor de la Cotroceni, consilierul Angelescu, nu-l cruță pe fostul consilier prezidențial Cristian Preda: Legea spune că, pe lângă membrii consiliului și acuzat, la ședința de înfierare nu mai poate participa decât o persoană, și anume președintele. Deocamdată președintele nu și-a anunțat prezența, ci mai degrabă absența.

Este printre primele cazuri notorii de linșare a celor care se fac vinovați de defăimare, lege pe care Dragnea ar vrea s-o discute în procedură de urgență întrucât se apropie alegerile și nu mai vrea să i se fluture cătușele prin fața ochilor fără să-i poată acuza pe făptași de defăimarea celui de-al treilea om în stat. Alte cazuri de aplicare anticipată a unei legi deocamdată inexistente (cuvântului lui Dragnea ține loc de lege, după cum se pare) sunt cele ale protestatarilor de la Congresul extraordinar PSD, amendați pentru că au scandat măscări la adresa liderilor partidului. Într-un paralelism simbolic cu cazul europarlamentarului Preda, care nu se poate apăra și urmează să fie executat de echipa de debarasori a partidului, unul dintre manifestanții defăimători amendați este surdo-mut. Pentru jandarmii ministrei de Interne din Videle nu a contat pentru că gesturile și atitudinea lui erau, zic ei, evident defăimătoare. A sta drept și a privi pe cineva în ochi este o ofensă adusă autorității și un gest defăimător la adresa țării.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG