Linkuri accesibilitate

Vrea România să-l tundă din nou pe Eminescu sau de ce e nevoie de manualul unic?


Bustul lui Mihai Eminescu, pe Aleea Clasicilor din Chișinău

Criticul literar Alex Ștefănescu povestește că „pe vremea lui Ceaușescu un activist al PCR i-a cerut unui sculptor să-l reprezinte pe Eminescu tuns (fiindcă tinerilor li se interzicea să poarte plete)”. Pentru a-l convinge pe activist că e o greşeală, i-a explicat că o statuie cu Eminescu tuns ar fi un afront adus lui Karl Marx, care și el era netuns. Acest ultim argument a avut atunci efect, spune cunoscutul critic român, dezolat de faptul că în zilele noastre niciun argument nu i-a convins pe ministrul Educației și pe primul-ministru să renunțe la ideea manualului unic.

Această idee a venit pe fondul crizei anuale de dinaintea începerii școlilor, în care manualele nu sunt suficiente, au fost date prea târziu la tipar, școlile n-au autorizații de funcționare, în continuare șase din zece clădiri din învățământul gimnazial au toaletele în curte și ministrul de resort sugerează o recentralizare a educației. În România, școlile sunt în grija administrației locale, dar profesorii sunt în subordinea ministerului Educației, o situație de tranziție care ar fi trebuit să ducă la descentralizarea totală a acestui domeniu.

În discursul său de astăzi, cu ocazia începerii noului an școlar, președintele Klaus Iohannis a criticat noile linii directoare din învățământul autohton, spunând că „în România anului 2017, soluția salvatoare a ajuns să fie reintroducerea și reîntoarcerea la metode demult apuse – ca de exemplu manualul unic sau recentralizarea la București a tuturor lucrurilor care au întâmpinat dificultăți la nivel local”.

Premierul Mihai Tudose a țesut pe baza situației și inițiativelor ministrului de resort, Liviu Pop, o adevărată strategie în privința filosofiei manualelor școlare. În primul rând, șeful guvernului, crede că „e o nebunie” să rescrii manualul de istorie în fiecare an, „de parcă Ștefan cel Mare în fiecare an mai câștigă câte o luptă” sau „la matematică Pitagora se mai gândește” și e nevoie să fie refăcut manualul. Premierul declară că e vorba doar despre „un business cu caiete suport, cu fițuici suport, o nebunie completă”.

În parte are dreptate și clienții partidului aflat la putere câștigă mereu din această afacere, dar de multe ori manualele cele mai serioase nici nu erau cumpărate de minister, ci de părinți, la cererea profesorilor. Apoi, în ceea ce-l privește pe Ștefan cel Mare, primul ministru a primit deja replica istoricilor, care continuă să descopere detalii din viața voivodului. În vreme ce Radu Gologan, profesor la Politehnica din București l-a lămurit pe șeful guvernului că fără extinderile teoremei lui Pitagora făcute de mari matematicieni ai secolelor XIX-XX, telefonia mobilă, comunicațiile prin sateliți, televiziunea ultimelor decenii nu ar fi fost posibile.

Premierul român spune că elevii trebuie să aibă „un manual fix”, care să fie tipărit la tipografia Monitorului Oficial, iar ministrul Educației lucrează deja la o lege a manualului care ar putea conține exact aceste idei. E o întoarcere în timp, la perioada dictaturii în care informația recomandată elevilor trecea prin filtrul politic. O astfel de simplificare le face viața mai ușoară celor din minister, dar acesta nu e un criteriu pentru trecerea la uniformizarea și etatizarea educației.

Reducerea accesului la idei alternative și diversitate ar face ca educația românească să recadă în păcatele din vremea dictaturii, când un activist de partid a cerut un bust cu Eminescu tuns.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG