Linkuri accesibilitate

„Aceea a fost opera unei generații triumfătoare. Astăzi trăim drama unei generații neputincioase” (Petrișor Peiu/Ziare.com)


„Mai important decât unionismul, spune Sandu, e ca autoritățile de la București să nu legitimeze puterea pro-rusă de la Chișinău” (Maia Sandu/ziare.com).

Presa de la București a preluat din mers conținutul declarațiilor pronunțate și adoptate chiar în parlamentul de la București cu prilejul aniversării a 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România. Cum era de așteptat, comentariile vor veni după, pe măsură ce schimbarea importantă de ton a politicienilor puterii, pe tema unirii, va fi întoarsă pe toate părțile.

Înainte de începerea ședinței solemne a celor două camere ale parlamentului, a venit informația că președintele Klaus Iohannis nu va participa, ci va trimite doar un mesaj, ceea ce s-a și întâmplat. Titlurile sugerează deja plaja de interpretări pe care le vom citi probabil mâine: „În lipsa preşedintelui Iohannis, liderii politici de la Bucureşti şi-au declarat susţinerea pentru unirea Republicii Moldova cu România”, citim în Gândul, care scoate în față și formularea din declarația adoptată de Parlament: este pregătit „să vină în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare". Această publicație rezumă de altfel cu mare atenție toate pozițiile exprimate de la tribuna Parlamentului.

Liviu Dragnea, liderul Partidului Social-Democrat, a dialogat practic cu reprezentanții clasei politice de la Chișinău, prezenți în sală, iar Gândul reproduce: „Dragii mei colegi, domnule preşedinte Candu, domnule vicepremier Iurie Leancă, chiar nu avem atâta curaj să spunem clar ce vrem? Şi ca să nu existe echivoc eu o spun deschis, simplu şi explicit: Eu vreau să ne unim cu Moldova! Vreau să fim împreună în Europa, dar ca o singură naţiune”.

Dacă astăzi există sentimente românești la Chișinău și se dorește reunirea cu țara (atât cât se dorește), acest lucru se datorează administrației românești interbelice...

Un spațiu mare i se acordă în relatarea din Gândul și președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu: „După exemplul anului 1918, doar vrerea parlamentelor de la Bucureşti şi Chişinău, exprimând voinţa poporului român din România şi din Moldova, va putea reface ceea ce a făcut Sfatul Ţării cu un veac în urmă şi a desfăcut hotărârea arbitrară a marilor puteri totalitare în 1940. Nădăjduiesc, aşadar, că vom găsi curajul, aici la Bucureşti, ca şi la Chişinău, de a lua o asemenea decizie”.

Ziare.com publică un articol al comentatorului invitat Petrișor Peiu, care evocă argumente de ordin statistic și sociologic în favoarea unirii. Când ajunge la progresele înregistrate de Basarabia în cei 22 de ani cât s-a aflat între granițele României, în secolul trecut, cercetătorul trage o concluzie politică: „Dacă astăzi există sentimente românești la Chișinău și se dorește reunirea cu țara (atât cât se dorește), acest lucru se datorează administrației românești interbelice. Inclusiv dorința de a fi parte a Uniunii Europene își are rădăcinile doar în modernizarea globală a universului basarabean din perioada 1918-1940”. „Aceea a fost opera unei generații triumfătoare. Astăzi trăim drama unei generații neputincioase, irosite, a unei generații care nu vrea, nu poate și nu știe să iasă din capcana scuzelor de tot felul”.

Pe același site, ziare.com, este prezentă și Maia Sandu, președinta Partidului Acțiune și Solidaritate, intervievată de Magda Grădinaru. Maia Sandu se află în România, unde a vorbit la adunarea aniversară de la Academia Română. În parlament nu a fost invitată. „Mai important decât unionismul, spune Sandu, e ca autoritățile de la București să nu legitimeze puterea pro-rusă de la Chișinău, pentru că doar așa le poate transmite moldovenilor că nu sunt abandonați și că drumul european e posibil. În ceea ce privește unirea, o dezbatere este necesară, dar pornind de la premise că nu se unesc teritorii, ci oameni, și că e nevoie nu doar de sentimentul unionist, ci și de o fereastră geopolitică de oportunitate”.

Aplicația pentru mobil/tabletă

XS
SM
MD
LG