Linkuri accesibilitate

Discursul liderului Dragnea „a atins majoritatea temelor iliberale la modă la Budapesta sau Varșovia” (Cristian Pîrvulescu/Observator cultural)


Ziare româneşti

Ce fel de Rusie urmează să conducă de acum încolo Putin? (Iulian Chifu/Adevărul)

Iulian Chifu scrie pe blogurile Adevărul despre cei 18 ani petrecuți de Vladimir Putin la conducerea Federației Ruse și care urmează să fie suplimentați duminica asta cu alți șase, în urma alegerilor prezidențiale. Este exact ziua în care se împlinesc patru ani de la anexarea Crimeii, amintește Chifu. Problema nu sunt însă alegerile, în vederea cărora Putin și-a îndepărtat toți posibilii contracandidați, ci ce fel de Rusie urmează să conducă de acum încolo liderul de la Kremlin. „Una serioasă, puternică, bogată, creativă, cu o industrie militară revigorată şi adusă tehnic la zi, cu o demografie înfloritoare şi forţă internă? Sau o Rusie slabă, golită de resursele aruncate pe proiecte politice şi aventuri militariste, cu o spoială de reconstrucţie armată, făcută pe seama veniturilor populaţiei, cu ambiţii de superputere şi resurse de nivelul Olandei, cu o demografie în prăbuşire?”

Pe plan extern, temele arzătoare legate de Rusia ar fi: amestecul în alegerile americane şi ale altor state, războiul informaţional împotriva lumii, cazurile de spioni, disidenţi şi oponenți executați, uneori în plină stradă, revizionismul şi revanşismul ș.a.m.d. Pe plan intern, Rusia arată și mai rău: greve, salarii neplătite, condiţii de muncă înfiorătoare, corupţie, demografie în picaj, cu precădere la elementul rus, sancţiunile de la anexarea Crimeei, sancţiunile noi de la amestecul în alegerile americane, (...) nou val de sancţiuni europene şi occidentale după asasinarea unui fost spion la Londra.

După anunțarea rezultatelor de la alegerile parlamentare din Italia, din 4 martie, Doina Popescu scrie în Observator cultural că cel puțin un lider politic va fi fost mulțumit. Pentru Vladimir Putin, ipoteza că Italia e primul stat european capturat de ideologia iliberala e o veste bună, mai ales că „populiștii italieni i-au promis ridicarea sancțiunilor impuse de UE după anexa­rea Crimeei”. Din nefericire, ascensiunea populismului nu poate fi stăvilită democratic pe termen scurt. E nevoie de o lungă remodelare a mentalităților, prin școală, prin cultură, prin repararea prestației politicienilor, complet în derivă aproape pretutindeni. Or ce se pregătește în România? Liviu Dragnea promite o lege care să-i reducă la tăcere pe românii care își „denigrează” țara. „Din fericire totuşi, potrivit ultimelor sondaje de opinie, românii au mai multă încredere în instituţiile europene decât în parlamentul de la București şi în guvern”.

Tot în Observator cultural, Cristian Pîrvulescu constată că „odată cu congresul extraordinar al PSD din 10 martie, orientarea iliberală, deja conturată de ceva vreme în mesajul acestui partid, a devenit doctrină oficială”.

Discursul liderului Dragnea „a atins majoritatea temelor iliberale la modă la Budapesta sau Varșovia, de la afirmarea superiorității suveranității naționale față de o străinătate ostilă la autentica reformare a statului de drept în direcția adevăratei domnii a legii, pînă la evocarea conspirației statului paralel”. Ce îi unește pe iliberalii zilelor noastre? La prima vedere, s-ar zice că trecutul comunist. Dar comunist în atâtea feluri, încât explicația nu e suficientă. Atunci, poate că prezentul, iar aici politologul evocă una din cărțile lui Umberto Eco, cea despre Ur-fascism (fascismul etern sau fascismul primordial), fenomen care, ca și iliberalismul de azi, n-ar fi o ideologie unitară, cum au fost leninismul, stalinismul sau nazismul, ci o formă difuză de totalitarism.

Aplicația pentru mobil/tabletă

XS
SM
MD
LG