Linkuri accesibilitate

„Victoria Transgaz este o reușită pentru securitatea regională” (Radu Magdin / Adevărul)


Politica duplicitară a Chișinăului a reușit să facă pârtie pentru o serie de cedări în chestiunea Transnistriei (Dan Dungaciu / blog Adevărul).

Revista presei românești
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:26 0:00
Link direct

Transgaz va construi gazoductul Ungheni-Chişinău, iar Vlad Epurescu încearcă, în Adevărul, să identifice cu ajutorul unui analist „ce greşeli şi pericole trebuie să evite şi ce trebuie să facă statul român”. Radu Magdin e de părere că tranzacția e importantă: „Victoria Transgaz e una a Moldovei, pentru securitatea energetică, a României, în plan regional, un succes al parteneriatului dintre România şi Moldova care devine mai consistent şi, nu în ultimul rând, o reuşită pentru securitatea regională”. Partea română ar trebui să ia în serios chestiunea, pentru că va conta în alegerile parlamentare din Moldova cât se construiește din acest faimos gazoduct. Dincolo de Prut, arată analistul consultat de Adevărul, se vor înfrunta „două partide similare cu PSD-ul de la noi. Este vorba despre PSRM şi PD, poziţionate unul la Est, iar celălalt la Vest. În joc mai este şi Partidul Acțiune și Solidaritate, al Maiei Sandu, care începe să prindă teren din urmă”. E esențial ca Transgaz să-și asigure investiția în oricare dintre variantele de rezultat. Ce arme s-ar putea folosi împotriva investiției românești? Retorica anti-europeană ți anti-românească, drept care Transgaz trebuie să demonstreze rapid „că va veni cu know-how, cu reguli de guvernanţă corporativă, cu o cultură de corporaţie sănătoasă, că va plăti taxe şi impozite statului moldovean, că va crea locuri de muncă şi că va crea oportunităţi de afaceri”.

O analiză LARICS, semnată de Dan Dungaciu și publicată pe blogurile Adevărul, arată că politica duplicitară a Chișinăului a reușit să facă pârtie pentru o serie de cedări în chestiunea Transnistriei. Ar fi izbutit, de pildă, să-i convingă pe americani că trupele rusești din Transnistria nu sunt trupe de ocupație. Aşa numitele soluţii de tip paşi mici, considerate inacceptabile în 2016, s-au acceptat ca prin farmec de la sfârșitul lui 2017: „plăcuţele speciale pentru automobilele din stânga Nistrului, deschiderea podului Gura Bâcului-Bîcioc, circulaţia trenurilor prin staţia Slobodca, apostilarea diplomelor din Tiraspol, prefixele la telefoane etc.” Dungaciu semnalează și altă pârghie pusă, mai mult sau mai puțin din nebăgare de seamă, în mâna rușilor: teoria moldovenismului, a unui „popor moldovean”, care face plauzibilă, de ce nu, și o teorie a „poporului transnistrean”.

Dar tot dosarul este, consideră analistul, doar o „fentă” a Rusiei. „În realitate, nu există nicio şansă pentru recunoaşterea republicii separatiste pentru că singurul actor care face cărţile în Transnistria, adică Moscova, nu vrea asta. Nu-i serveşte deocamdată la nimic”. România are o lecție de însușit: „va trebui să urmărească evenimentele din RM cu conştiinţa acută a faptului că Transnistria este testul rusesc al binomului Plahotniuc-Dodon. Reintegrarea regiunii, inclusiv cu trupe ruseşti pe teritoriul ei (adică soluţionarea politică înainte de soluţionarea militară), poate fi liantul principal dintre cei doi. Ce înseamnă asta? Că după alegerile parlamentare din 2018, nu înainte, este preconizată, în numele îndemnului patriotic (moldovenesc) de reintegrare a republicii, crearea unei majorităţi care să aibă explicit acest obiectiv. Sub învelişul protector al unui compromis ruso-occidental, se poate vota tot ce e de votat şi să se accepte statut special, adică federalizarea”.

XS
SM
MD
LG