Știm acum că ministrul român de justiție Tudorel Toader îi cere președintelui Klaus Iohannis revocarea din funcție a procurorului șef anticorupție Laura Codruța Kovesi. E instructiv de văzut ce prognozau analiștii de presă înaintea anunțului făcut abia la ora 19,20.
Mircea Morariu și-a publicat articolul simultan pe blogurile Adevărul și pe platforma contributors.ro. Spera că Tudorel Toader nu va face acest pas. Că va prezenta monoton un raport lung, din care nu vor lipsi critici acerbe și detaliate la adresa Direcției Naționale Anticorupție și a procurorului ei șef, pentru ca în final să tragă concluzia că totuși Kovesi trebui lăsată să-și încheie misiunea.
Pe Hotnews.ro, Dan Tapalagă indentifica trei deznodăminte posibile. Pesediștii au tot făcut diverse declarații din care însă nu s-a înțeles mare lucru: unii au spus că dacă Tudorel Toader nu cere revocarea, se face de râs. Alții au socotit că e tocmai inters, se face de râs dacă o cere. A treia cale (cea pe care o spera și Mircea Morariu) ar fi fost să tune și să fulgere la adresa DNA, dar să nu ceară revocarea conducerii. În opinia jurnalistului de la Hotnews, a treia cale „nu mai ține”. „Cei care vor capul lui Kovesi s-au radicalizat, investind enorm într-o campanie menită să justifice revocarea ei. (...) Pesedistii s-au cam saturat de aburelile si piruetele lui (Toader), motiv pentru care i-au și țipat de la obraz exasperați: Tudorele, fă ceva că nu se mai poate!” Dacă totuși cere revocarea, ceea ce s-a și întâmplat, Dan Tapalagă spune în articol că ministrul justiției se face de râs, pentru că președintele Klaus Iohannis nu va semna niciodată o asemenea măsură. „Prin urmare, în cazul unei acțiuni în forță, se alege praful de reputația marelui profesor universitar transformat într-un umil executant al borfașilor, în distrugătorul justiției penale”.
Și Andrei Pleșu e prezent în Dilema veche (preluat și de Adevărul) cu un text despre conferința de presă ținutp recent de Laura Codruța Kovesi, deși evită să se exprima strict despre revocare sau ne-revocare. Precizează încă să prestația procurorului șef DNA a fost suficient de bună ca să-l „trezească dintr-o somnolenţă depresivă”. „Avea ţinută, avea stil, avea iradierea normalităţii. Vorbea corect româneşte, vorbea despre subiect, nu despre ea însăşi, cu alte cuvinte, avea simţul firescului şi impostaţia comunicării cordiale (fără familiarisme) şi a disponibilităţii politicoase (fără strategii electorale). Mi-am spus, de îndată, că dacă măcar jumătate din figurile noastre publice ar semăna cu ea, ţara ar avea alt chip şi altă evoluţie. Nu e cazul”.
Tot în Dilema Veche, Teodor Tiță înfruntă subiectul din perspectivă politică. Pentru că lucrurile se vor tranșa după cum vrea Lidiu Dragnea, liderul PSD, spune jurnalistul, „Tudorel (Toader) e matrioșka în care e ambalată ticăloșia. Un executant de nivel inferior, zguduit totuși de o oarecare zbatere morală sau de orgoliu care îl face să se transforme într-un soi de clonă a unui personaj din literatura rusă. În interiorul său se luptă oportunitatea cu oportunismul și rezultatul e descompunerea sa publică”.
Poate nu e întâmplător că site-ul republica.ro rezumă interviul acordat de actorul Victor Rebengiuc (85 de ani) în cadrul unui proiect finanțat de a doua bancă din România: „Mi-am dorit să nu mor în comunism, spune Rebengiuc. N-am izbutit chestia asta. O să mor în comunism!”
