O analiză semnată de Mihai Dumitru pe republica.ro pornește de la recentele alegeri prezidențiale din Cehia, câștigate ca al doilea mandat de Milos Zeman, la o diferență minimă. Teza autorului este că, după dezmembrarea blocului comunist, Occidentul s-a relaxat cam tare și, cum s-ar spune (dar expresia îmi aparține), și-a cam luat-o în cap. „Câştigătorii războiului rece, America (NATO) şi Europa de Vest au devenit mai puternici şi mai aroganţi. Ideea lor de a schimba regimuri politice în lume prin introducerea valorilor occidentale neo-liberale a creat un adevărat haos în Irak şi a generat crize în Libia, Egipt, Siria. În iarna 2013-2014 s-a decis înlăturarea celui mai apropiat aliat al lui Putin, preşedintele Ucrainei, Viktor Ianukovici”, scrie Mihai Dumitru. Urmările se înregistrează și în Est, și în Vest, și ar consta, pe scurt, în ascensiunea liderilor pro-naţionalişti, anti-imigranţi, anti-globalişti. În ultimii cinci ani, în Austria, Ungaria, Cehia, Polonia, Croaţia, Slovenia şi Slovacia asemenea politici au avut succes și „sunt gata să câştige (și) în Suedia, Italia şi Danemarca. „Explicaţia poate fi că alegătorii din Europa Centrală şi de Est s-au săturat de neo-liberalii globaliștii din Berlin, Bruxelles şi Paris şi votează pentru ei înşişi. Pentru mulţi, marea tranziţie spre democraţie şi pieţe libere a fost un eşec”. Opțiunea majorității cehilor pentru Milos Zeman nu mai pare, în acest context, atât de surprinzătoare. Deși nivelul culturii politice în Cehia este ridicat, iată că a avut câștig de cauză un președinte „considerat populist”, critic față de UE, care vrea referendum de ieșire din NATO şi Uniunea Europeană și „susţine anexarea de către Rusia a Crimeii”.
În România, un lider sau un partid pro-rus ar fi încă de neconceput, dar degradarea nivelului de reacție politică a societății e vizibilă. Alina Mungiu-Pippidi, care semnează de această dată în Cotidianul, observă că discuția despre buna guvernare s-a transformat într-o „bătălie despre cine pe cine bagă în închisoare ca să nu îl lase să fie prim-ministru, sau președinte, sau orice”, și „distrage complet atenția de la reformele de atâția ani amânate și care au făcut inutile succesele reale ale DNA”. Percepția asupra lucrurilor e deformată: nu Curtea Constituțională, în actuala ei componență, amenință independența justiției, ci mai degrabă atacurile la adresa Curții. Lăsată în pace, justiția din România și-ar face treaba. În rest, spune Mungiu, se distruge și ultima brumă de reputație a României în Europa. Decuplată de la acest pol, deci șubrezită, s-ar putea să redevină interesantă pentru Vladimir Putin, de unde în ultima vreme n-au mai fost o miză pentru Kremlin nici România, nici Republica Moldova.
Mutarea decisivă e așteptată din partea președintelui Klaus Iohannis, care probabil că va avea pe masă foarte curând propunerea ministrului de justiție de demitere a procurorului șef DNA, Kovesi. Dacă „cedează presiunilor și va semna decretul de revocare, scrie Dan Tapalagă pe hotnews.ro, mesajul pentru public intern și extern va fi unul singur: în România, mafia a învins statul. Cu o asemenea capitulare la activ, mandatul lui de președinte s-ar încheia de facto”.
