Linkuri accesibilitate

„Mai mult decât a făcut Neagu Djuvara pentru noi, nici pietrele nu pot striga” (Horia Roman Patapievici / contributors.ro)


Revista presei româneşti.

La București, cei propuși să facă parte din viitorul guvern PSD-ALDE încep să facă declarații. Presa a urmărit desfășurările și a livrat informații de culise în timp real, dar comentariile și analizele sunt așteptate pentru zilele următoare. În schimb, sunt multe articole comemorative la moartea istoricului Neagu Djuvara.

Adrian Cioroianu, care i-a fost student, scrie în „Adevărul”: „La orice apariție, iradia o senzație de tinerețe”. „Acest om a murit tânăr”, deși avea 101 ani.

Gabriel Liiceanu (contributors.ro) insistă pe destinul excepțional al lui Djuvara: „Toți marii exilați ai României au plecat fără să se mai întoarcă. Și toți au devenit mari în exil. Toți și-au împlinit destinul în afara țării. Niciunul nu și-a închis, întorcându-se, bucla vieții. Pe Djuvara însă destinul îl aștepta acasă. Este singurul dintre cei plecați care a cunoscut împlinirea nu în exil, ci după revenirea din el, și asta într-o perioadă a vieții care s-a întins între 75 și 100 de ani. După cum se știe, Neagu Djuvara s-a întors în România după căderea comunismului și era practic necunoscut în țară. În scurt timp a căpătat o vizibilitate uluitoare. Prima întreprindere publică a fost „Istoria românilor povestită celor tineri” – mai întâi o poveste înregistrată pe casete audio la ideea etnografei Irina Nicolau, apoi transcrisă pentru apariția la Editura Humanitas. „La un an după Istorie și mit în conștiința românească (1997) a lui Lucian Boia, scrie Liiceanu, cartea lui Djuvara venea să elibereze scrierea istoriei noastre de toate „minciunile necesare”, de mitul purității daco-romane a poporului român pe care se sprijinise istoriografia noastră dispusă să slujească mereu, manipulând istoria, un regim politic sau altul”. Din perspectiva editorului care este, Liiceanu pomenește entuziasmul și charisma cu care Djuvara și-a slujit public toate aparițiile de cărți. A fost prezent la toate lansările. A dat autografe și câte trei ore în șir, la aproape 100 de ani, „fără fasoane, fără morgă, glumind cu cei pe care-i avea câteva clipe în față, derutant și adorabil, punându-se la dispoziția tuturor, fericit că, asemeni unui zeu revenit din exil, își regăsise devoții.”

Dacă Liiceanu vorbește despre „tinerețea veșnică a lui Djuvara”, venită din candoare, Horia Roman Patapievici evocă darul făcut de istoricul aristocrat românilor. Cităm contributors.ro, dintr-un articol republicat: „Mai mult decât a făcut Neagu Djuvara pentru noi, nici pietrele nu pot striga. Îngerul compasiunii pentru suferințele irosite în istorie ni l-a adus, iar el și-a făcut cu asupra de măsură datoria de a ne arăta, în carne și oase, nouă, celor care am uitat, ce înseamnă să fii civilizat și european într-o manieră curat românească.”

Emoționantă e și mărturisirea lui Eugen Istodor (hotnews.ro): „Dacă aș vrea să trăiesc o viață, pe a lui Neagu Djuvara aș trăi-o. Da, cu tot cu anxietăți, înstrăinări, însingurări, rateuri. De ce? (...) pentru judecata lui. Dreaptă, clară. Cu principii. M-ar feri de gogomani. M-ar feri, știu, chiar de mine (însumi).”

Opinia dvs.

Arată comentarii

Aplicația pentru mobil/tabletă

XS
SM
MD
LG