Rusia nu mai are capacitatea militare și situația economică din perioada războiului rece. Vladimir Putin a găsit însă modalitatea să profite pe mai departe de pe urma vechii experiențe a Moscovei de a pune bețe-n roate Occidentului. Iulian Chifu dezvoltă subiectul la secțiunea de bloguri a ziarului „Adevărul”. Metoda rușilor e „ingerința în zone de conflict, acolo unde amplifică şi dirijează situaţia şi actorii nemulţumiţi spre război în detrimentul Statelor Unite şi al Occidentului”: susținerea generalului libian Khalifa Haftar, livrări de arme talibanilor din Afganistan, iar acum „împingerea Orientului Mijlociu, în întregul său, spre război şi a Israelului la colţ, pentru a smulge avantaje şi concesii, eventual pe seama Statelor Unite”. Analistul se teme că mâna rușilor e și în transformarea Coreii de Nord în putere nucleară. Tactica lui Putin nu are însă sorți de izbândă, crede Chifu: până acum, nu a reușit să provoace Occidentul. A încercat și cu anexarea de teritorii (Crimeea, deci o „cucerire” ieftină și nu neapărat indispensabilă Rusiei), dar Moscova nu a fost invitată să negocieze pacea. Urmează curând marele exercițiu militar Zapad 2017, cu efective nedeclarate dar estimate de specialiști occidentali ca fără precedent: 100-250.000 de militari, cu o creșterea masivă a forțelor dislocate în zona de frontieră dintre blocul NATO și zona de influență a Rusiei.
Coaliția de guvernare din România (social-democrați și liberalii din ALDE) continuă în forță ofensiva de subjugare a justiției. În forță, dar nu merge totul uns. Din echipa de control a Comisiei judiciare, o judecătoare a făcut publică nota în care spune că s-au făcut presiuni ca să iasă prost controlul la Direcția Națională Anticorupție; inspectorii au cerut acces la „materialitatea dosarelor, inclusiv a celor in rem, inclusiv a celor cu interceptari, cu martori protejati, cu denuntatori, cu investigatori sub acoperire, deci dosare cu proceduri speciale, desi obiectul controlului viza doar ritmicitatea actelor de urmarire penala si controalele efectuate de procurorii ierarhic superior”, arată Ioana Ene Dogioiu în articolul publicat pe site-ul ziare.com.
Emilian Isăilă scrie pe aceeași platformă on-line că Liviu Dragnea, liderul PSD, face calcule greșite și când anunță referendum pentru modificarea Constituției, respectiv a articolului care definește familia tradițională. Chiar se va organiza, e greu de crezut că Dragnea va putea aduce la urne 4,5 milioane de oameni (la ultimele alegeri a adus 3,2 milioane).
PSD și ALDE au însă parte de o situație fără precedent: opoziția parlamentară e inexitentă. Partidul Național Liberal e o palidă umbră, Uniunea Salvați România ceva încă nestructurat. E subiectul Andreei Pora, în revista 22. „Urmează o toamnă complicată, strategia lui Dragnea se conturează tot mai clar: sub perdeaua de fum a referedumului (...)PSD speră să poată opera legile justiției, fiscalitatea, pensiile, Fondul Suveran de Investiții. Adică, exact în cele două zone vitale pentru el: anticorupția și confiscarea finanțelor țării”. Nu pot fi opriți din drum decât de opoziția civică.
Sau de reacția internațională, sugerează Rodica Culcer, tot în 22. Deocamdată doar Comisia Europeană, SUA, câțiva jurnaliști și câteva organizații civice își dau seama ce se întâmplă. Populația României continuă să fie relativ anesteziată de pomenile împărțite iresponsabil de guvernanți. „Ca o cârtiță a Moscovei, ei lucrează deja la subminarea acestor alianțe și a valorilor lor”.
