Ediția centrală a ziarului Adevărul rezumă un interviu cu președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, postat doar în variantă audio. În esență, Dodon lansează un fel avertisment autorităților române pe care le acuză că promovează mesaje unioniste, ba chiar că le finanțează. Reproșul e susținut cu argumentul că 75% dintre cetățenii Republicii Moldova nu doresc unirea cu România. „Şi dacă noi la nivel de ţară, spune Dodon în interviu, vom înţelege că România vrea să ne distrugă statul, atunci o să întrebaţi pe oricare moldovean cine e duşmanul numărul unu şi ei au să spună că România”.
Mai mult articole publicate azi ating problema relațiilor dintre Rusia și lumea occidentală, iar nodul gordian pare să fie problema gazului ca armă geopolitică. Traian Ungureanu scrie pe blogurile Adevărul că proaspăt reconfirmatul președinte al Federației Ruse ar fi încolțit: dinspre Vest, de extracția masivă de gaze de șist în Statele Unite, iar dinspre Est, „de puterea economică și strategică vast superioară a Chinei”. În acest condiții, soluția pe care o întrevede este, scrie Ungureanu, „destabilizarea Europei, centrul slab și confuz al lumii occidentale”. Moscova nu precupețește niciun efort pentru asta, dar, deocamdată a lansat semnale către China, să se implice în consrucția conductei Siberia-Pacific¸ caz în care ar primi 30 de milioane de tone de pe an. Reacția Beijing-ului a fost tipică pentru China: „oferă 9 miliarde pentru acțiuni la Rosneft”. În mentalitatea chinezilor, „cine vinde la necaz e de cumpărat cu totul”. Colac peste pupăzi, mai arată comengatorul, oligarhii ruși au înțeles deja că țara lor nu mai e loc sigur de ținut banii, așa că și-i depozitează cu precădere la Londra.
Rusia vrea brusc să construiască o conductă de gaz în Serbia. Vlad Epurescu scrie despre asta, în aceeași publicație, socotind că avem de a face cu un fragment din puzzle-ul geostrategic al Rusiei. Propunerea nu e totuși făcută într-un moment oarecare: președinția rotativă a Uniunii Europene e deținut de Bulgaria, care și-a ales ca temă principală situația Balcanilor de Vest. Un nou test, deci, pentru Comisia Europeană. S-ar putea vedea curând dacă europenii mai intenționează să se ocupe și de această parte a continentului sau nu. Deocamdată, statele occidentale depind de gazul rusesc și e de văzut ce vor face rușii cu Ucraina, prin care a tranzitat anul tecut 40% din volumul de gaz. Or Gazpromul tocmai a anunțat că rupe contractele cu Kievul. Ocolită de rutele de tranzit, Ucraina riscă să redevină teatru de război în partea de Est, „ceea ce ar însemna o problemă reală de securitate şi pentru România la graniţa de nord. Ar mai însemna si că planurile Uniunii Europene de a diversifica sursele de alimentare cu gaz se vor duce pe Apa Sâmbetei iar securitatea energetică, din regiune, va fi, de fapt, la discreţia Gazpromului”.
Valentin Naumescu (contributors.ro) se gândește deja la ceea ce se va propune, ca proiect european, la summit-ul Uniunii Europene din iunie. Și va fi un proiect franco-german, care anunță mize mari. Dacă va reuși, va reprezenta reconstrucția, deci supraviețuirea Uniunii pentru încă o generație. Dacă nu va reuși, Uniunea s-ar putea fărâmița în grupuri mici de state. E momentul cel mai nepotrivit pentru o țară ca România să se dea în spectacol cu poziții aliniate mai degrabă Poloniei și Ungariei, deci tendințelor iliberale, decât Bruxelles-ului.
