Linkuri accesibilitate

Despre progresele înregistrate de R. Moldova în cei opt ani de după căderea regimului Voronin


Revista presei românești.

Analistul Cristian Hrițuc scrie pentru site-ul Stiripesurse.ro despre progresele înregistrate de Republica Moldova în cei opt ani de după căderea regimului Voronin. S-a semnat Acordul de Asociere cu UE, a început un program de reforme, a apărut dreptul la liberă exprimare. Exporturile către piețele din Europa au crescut la 2,2 miliarde de dolari, față de 414 milioane de dolari pe piața CSI, în scădere semnificativă. Salariul mediu anual a crescut în țară cu aproximativ 40%. România a ajutat cât a putut în toți acești ani. Ce n-a evoluat însă cum ar fi trebuit este mediul politic. În perspectiva alegerilor parlamentare de anul viitor, tabloul politic arată ”mai degrabă sumbru”: partidele care au format Alianța pentru Integrare Europeană s-au decredibilizat. Au apărut partide noi care susțin demersul pro-european, dar care sunt în opoziție față de actuala guvernare, declarat pro-europeană. Igor Dodon continuă să conducă în topul încrederii, ca de altfel și PSRM, partidul din care provine. Problema opoziției din Republica Moldova ar fi că face opoziție guvernării. Or, scrie Hrițuc, ”trebuie să ia naștere un front anti-PSRM capabil să își facă o majoritate parlamentară. Așa cum sunt datele acum, PDM este un actor extrem de important. Va fi partidul care va intra în alegeri cu cea mai puternică echipă, având cele mai multe resurse financiare, având principalele trusturi media”. Dacă lucrurile continuă în aceeași notă, președintele pro-rus Igor Dodon va avea după parlamentare majoritatea parlamentară cu care să facă tot ce nu poate acum: să își mărească prerogativele, ca să anuleze acordul de Asociere și să schimbe politica externă. Republica Moldova singură nu va mai avea capacitatea să continue parcursul european, este concluzia lui Cristian Hrițuc.

Presa de la București comentează mult azi condamnarea în primă instanță, pentru corupție, la 6 ani de închisoare cu executare, a fostului ministru al turismului, Elena Udrea. În cele două mandate prezidențiale ale lui Traian Băsescu acest personaj politic considerat creație a fostului șef de stat a fost constant în centrul a tot felul de scandaluri. Cristian Câmpeanu ajunge, în revista „22”, la concluzia că ”experimentul Băsescu trebuie considerat un eșec”. E o afirmație neașteptată, pentru că de același Băsescu se leagă în general și meritul construcției mecanismelor anticorupție, respectiv DNA. Dar, scrie Câmpeanu, Băsescu nu doar că nu recunoaște că în timpul mandatelor sale s-a dezvoltat caracatița de corupție din care face parte și Elena Udrea, ba chiar se solidarizează cu ea în ”lupta” împotriva așa-zisului binom toxic DNA-servicii secrete.

Și Alina Mungiu Pippidi scrie în „Adevărul” despre sentința în dosarul Udrea. Se întreabă dacă societatea românească va fi învățat ce trebuie din deznodământul (e drept, provizoriu) al acestui dosar Udrea. Se deduce că nu. În ministere, lucrurile se petrec cam la fel: ”ministerele sunt administrate de politruci ca Udrea ca simple puşculiţe de partid”, nicio tranșă dintr-un contract public nu se eliberează dacă nu s-a cotizat cu bani negri pentru partid sau pentru ”titularul șef”. Nu a funcționat cenzura administrativă. Societatea civilă n-a înțeles cât de importantă e presa, și cea de partid, dar și cea independentă, acum aproape inexistentă. Nu se știe de ce, autoarea mi spune în articol că Elena Udrea ar fi fost ”oficial patroana ICR Patapievici şi Culcer TVR” sub președinția lui Traian Băsescu și, desigur, nu se obosește să aducă argumente.

XS
SM
MD
LG