Agenţia de presă IPN publică un amplu interviu cu Şeful delegaţiei UE la Chişinău, Pirkka Tapiola, (interviu realizat de politologul Dionis Cenuşă). Diplomatul remarcă între altele că „discursul politic devine din ce în ce mai polarizat și cred că aceasta este problema cea mai mare. În ce măsură această polarizare reflectă cu adevărat realitatea rămâne de discutat și n-aș vrea să intru mai adânc în acest subiect, dar am opiniile mele pe această temă”. Întrebat care sunt principalii dușmani ai progresului Republicii Moldova, Ambasadorul UE a enumerat, între altele, situația geopolitică și propaganda străină, cea rusă; politizarea excesivă; polarizarea discursului politic. Diplomatul a mai spus că UE este acum orientat în relaţia cu Republica Moldova pe rezultate „într-o măsură mult mai mare, acum nu mai există așteptarea că aprobarea unei legi va însemna automat anumite schimbări”.
Expertul rus Andrei Deviatkov publică pe portalul carnegie.ru o amplă analiză despre regiunea transnistreană pornind de la fuga de la Tiraspol a lui Evgheni Şevciuc. Expertul consideră că acest caz ar putea marca o etapă de cotitură în viața politică internă. Poziția monopolistă a concernului Sheriff nu poate să nu împiedice dezvoltarea concurenței, iar în aceste condiții administrația tiraspoleană va fi tentată să mizeze în continuare doar pe sprijinul, inclusiv financiar, din partea Rusiei, scrie expertul rus. „Situația din Transnistria ar putea fi similară cu ceea ce se întâmplă astăzi la Chișinău, unde puterea reală este concentrată în mâinile oligarhului Vlad Plahotniuc”, observă Deviatkov. Expertul vede şi o altă evoluţie a lucrurilor, anume consolidându-și puterea administrația transnistreană are șansa să dezvolte un program strategic de dezvoltare a nerecunoscute regiuni. „Transnistria e acum într-o situație extrem de dificilă. Economia degradează, relațiile cu Chișinăul și cu Kievul se înrăutățesc, izolarea în raport cu Rusia se aprofundează. În aceste condiții păstrarea de facto a statalității nerecunoscutei republici nistrene e posibilă doar prin activizarea resursele interne”, concluzionează Andrei Deviatkov.
La cazul Șevciuk revine și comentatorul de la Chișinău Nicolae Negru în editorialul – „Capul lui Șevciuk vrem? De ce acum?” - din Ziarul Național. E ciudat, afirmă Negru, că „ justițiarii noștri și-au amintit de Șevciuk abia acum, când arestarea sa poate ridica unele semne de întrebare, poate fi văzută ca o reacție de colaborare cu „justiția” transnistreană”. El se întreabă unde erau „luptătorii noștri pentru drepturile omului și integritatea teritorială atunci când „prezidentul” se întâlnea cu premierul Filat, apoi premierul Leancă, când tranzita Chișinăul în mașini luxoase și beneficia de statutul de VIP la Aeroportul Chișinău, de unde pleca la Moscova, pentru a pleda cauza independenței „Pridnestroviei”?”. Chișinăul ar trebuie să adopte, după părerea lui Negru, o nouă strategie, „filozofie” față de conflictul transnistrean. Exponenții puterii de la Chișinău, în speță președintele Dodon, ar trebui să renunțe la întâlnirile cu liderii de la Tiraspol chiar cu riscul de a stopa negocierile în formatul 5+2 și de a înfuria Rusia, afirmă Nicolae Negru.
„Dodon plasează conștient Moldova în vârtejul „Intermarium reloaded” pentru a crea pârghii de negociere pentru Moscova”, titrează Evenimentul Zilei într-o amplă analiză de Mădălin Necşuţu. „Președintele pro-rus Igor Dodon face jocurile Rusiei în ceea ce privește Transnistria și accederea în Parlamentul de la Chișinău a unor deputați transnistreni, care apoi să pericliteze definitiv și irevocabil vreun parcurs al Republicii Moldova înspre UE”, scrie autorul. Necşuţu e de părere că şeful statului insistă pe schimbarea sistemului electoral pentru că se aşteaptă ca după alegeri balanța să încline decisiv spre o majoritate prorusă și anti-UE. „Miza reală pentru Dodon este puterea absolută, iar pentru acest deziderat este dispus să joace în dosarul transnistrean după cum îi va cânta Moscova, pe care apoi partea rusă îl va folosi în negocierile mai înalte cu SUA. Rolul său este de mic pion al Moscovei într-o viitoare construcție arhitecturală nouă de putere în Europa”, punctează Mădălin Necşuţu.
„Un nou conflict se „coace” în Moldova. Când va exploda?” - este titlul editorialului semnat pe tribuna.md de Igor Volniţchi. Comentatorul remarcă o „degradare serioasă” a relaţiilor dintre Chişinău şi Comrat. El trece în revistă câteva dintre „supărările” şi îngrijorările ce se fac auzite de la Comrat, între acestea constituirea circumscripțiilor electorale în autonomia găgăuză sau amânarea adoptării unor legi ce vizează autonomia. În opinia lui Volniţchi ar fi îngrijorător faptul că toate acestea au loc pe fundalul „înrăutățirii evidente” a relaţiilor moldo-ruse, dar şi a relaţiilor dintre Chişinău şi Tiraspol. „Greşesc amarnic cei de la Chişinău care tratează cu superficialitate şi indiferenţă subiectul găgăuz. Acesta este încă destul de sensibil şi, dacă nu va fi tratat în modul corespunzător, „surprizele” nu vor întârzia să apară”, concluzionează Igor Volniţchi.
Un alt comentatorul al portalului tribuna.md Dumitru Spătaru scrie despre modificările la Codul cu privire la ştiinţă şi inovare şi la Codul Educaţiei, aprobate luni de guvern, și care prevăd între altele că fondurile destinate cercetării nu vor mai fi administrate de Academia de Științe, ci de o viitoare Agenție pentru Cercetare și Dezvoltare, subordonată Guvernului. „A mai căzut un bastion! cercetarea şi ştiinţa se vor face de acum încolo pe criterii politice!” este principala concluzie a autorului. El insistă că urmare a modificărilor ştiinţă din Republica Moldova ar ajunge sub „umbrela politică protectoare a guvernării”. Dumitru Spătaru nu neagă că Academia de ştiinţe „îşi are păcatele sale” şi admite că există o mulţime de întrebări faţă de eficienţa acestei instituţii, dar „nici ceea ce s-a făcut nu e normal”, punctează comentatorul.
„Strategia națională a eșecului” este comentariul din Jurnal de Chişinău în care Adrian Ciubotaru analizează evoluția statelor post-sovietice. El constată că „trecutul unional marchează și azi clasa politică, societatea, economia, chiar și cultura acestor state, excepţie fiind Țările Baltice”. Comentatorul observă că deşi Ucraina și RM au plătit, alături de georgieni, cel mai mare preț pentru despărțirea de Rusia (mișcări separatiste, rapturi teritoriale, staționarea de trupe străine, șantaj politic, diplomatic, etnic), ceva împiedică aceste state să scape definitiv de influenţa Rusiei. „Niciun război și niciun rapt teritorial, nicio amenințare sau șantaj din partea Rusiei nu ne vor ajuta să alegem un drum cu adevărat european, dacă nu se va produce o revoluție mentală. Misiunea pare imposibilă atât în cazul RM, cât și în cel al Ucrainei. … în ultima vreme ne încăpățânăm să conferim acestui eșec girul unei strategii naționale”, concluzionează Adrian Ciubotaru.
Petru Bogatu scrie într-un editorial pe deschide.md despre refuzul unor partide de opoziţie, anume PAS, PPDA şi PLDM, de a participa la dezbaterile iniţiate de putere pe marginea schimbării sistemului electoral. „Neglijarea dialogului opoziției cu puterea este contraproductivă. Generează speculații, incită spiritele, produce noi fracturi sociale, polarizând și mai mult societatea”, crede Bogatu. El mai sugerează, între altele, că opoziţia ar trebui să folosească această tribună pentru a convinge că reforma electorală este inoportună, dar şi pentru a-şi asigura o mai mare vizibilitate.
