O lungă analiză semnată de Armand Goșu pe site-ul Contributors.ro se ocupă de mersul relațiilor dintre România și Republica Moldova din 2009 încoace. Grosso modo teza este că Bucureștiul s-a fixat pe poziția „consolidării” situației din Republica Moldova, ceea ce se traduce prin susținerea necondiționată a lui Vladimir Plahotniuc.
Dacă se pune relația aceasta în context, trebuie observat – și Goșu o face - că din 2009 până în 2014 Moldova a fost povestea de succes a Vestului european, pentru ca ulterior să devină subiect de frustrare și dezamăgire. Pe deasupra, România a ajuns „ținta reproșurilor diplomațiilor străine pentru criza din Republica Moldova”, deși „nu e clar în ce măsură România e responsabilă de degradarea dramatică a situației politice, economice, sociale din Moldova. Cum toți fug de eșec și nimeni nu vrea să-l deconteze, e și o doză de comoditate din partea cancelariilor străine care au asistat impasibile la degradarea situației de la Chișinău”.
Armand Goșu critică în special guvernul Cioloș, care ar fi reluat cu întârziere și fără priză adecvată la realitățile de dincolo de Prut acțiunile destinate Republicii Moldova. Dar de la un guvern la altul, s-a perpetuat lipsa de exigență față de condițiile în care Bucureștiul a acordat ajutoare guvernelor de la Chișinău. Punctul culminant al demagogiei a fost totuși atins de liderul social-democrat Liviu Dragnea, care a pledat subit, patetic și fără suport politic și instituțional pentru unire.
Comentariile despre anunțata ordonanță de urgență în favoarea condamnaților penali sunt marcate de exasperare. Liviu Avram lămurește în „Adevărul” cum e posibil ca un profesor de drept constituțional să propună revizuire în masă a sentințelor penale definitive pe motiv că condamnații ar avea impresia că au fost condamnați pe baza interceptărilor telefonice.
„Să fi înnebunit subit ministrul Justiţiei?, scrie Avram. (…) Puţin probabil: Tudorel Toader ştie bine ce face. Odată emisă ordonanţa de urgenţă, aceasta intră în vigoare şi produce efecte imediat. La Curtea Constituţională o poate ataca direct doar Avocatul Poporului – nu râdeţi, am inventariat doar o posibilitate teoretică şi prea puţin probabilă. Chiar dacă, ulterior, ordonanţa este respinsă de Parlament prin lege sau dacă legea de aprobare a acesteia este declarată neconstituţională de către CCR, ordonanţa va opera, pentru perioada cât a stat în vigoare (…).Lui Tudorel Toader îi este indiferent dacă aceasta va fi respinsă sau declarată neconstituţională, scopul ei va fi fost oricum atins”.
Dan Tăpălagă scrie pe site-ul G4media inclusiv despre comedia sinistră a unei ordonanțe „de urgență” care poate totuși aștepta ca miniștrii să se întoarcă din concediu și Curtea Constituțională din vacanță. „Nu știu dacă există ceva mai rușinos în istoria justiției române. Așadar, un ministru al justiției propune legi în funcție de sentimentele unor condamnați, consiliază pușcăriași și le explică ce pot face pentru a scăpa de sentințe definitive”.
„Totuși, întreabă jurnalistul, ce ți-au dat, profesore? Cu ce te-au cumpărat borfașii ca să te răzbuni cu atât de multă ură pe întreg sistemul judiciar, să-l ameninți și să-l dinamitezi cu propunerile tale?”
Notă acută cu comentariul Alinei Mungiu Pippidi, publicat pe site-ul romaniacurată și preluat de Adevărul. Iată titlul: „Această mahala nu reprezintă diaspora!” Se pornește de la incidentul deplorabil cu plăcuțele de înmatriculare ale mașinii unui român stabilit în Suedia, și care transmiteau un mesaj injurios la adresa PSD, dar se ajunge la mitingul diasporei programat pentru 10 august.
„Nici un om cu scaun la cap nu mai are în acest moment de ce să meargă la vreun miting în luna august”, pentru că ar urma să vină la miting „mahalaua feisbucistă”, o „masă jalnică” manipulată „ordinar”. Textul se încheie furibund : „Vreţi să fiţi cu ăştia? Atunci o să muriţi proşti cu ei. Asta e tot ce vă mai aşteaptă la nivelul actual”.
