Ediția electronică a ziarului „Adevărul” publică un articol informativ despre acutizarea conflictului diplomatic dintre Ucraina și Ungaria. Sunt evoluțiile recente din dosarul cetățeniilor maghiare acordate de guvernul de la Budapesta etnicilor maghiari din Transcarpatia. În această regiune circulă déjà o „listă a morţii” în care sunt menţionate 300 de nume de maghiari, inclusiv oficiali de la Budapesta. Vehiculul inițial al listei a fost site-ul ucrainean naţionalist Mirotvoreţ ”, se scrie în „Adevărul”. Guvernul de la Budapesta este convins că lista nu putea fi alcătuită fără contribuția serviciilor secrete ucrainene, așa încât nu ia în considerare declarațiile oficialilor de la Kiev, cum că autoritțile statului nu au niciun amestec.
Profesorul de științe politice Cristian Pârvulescu își construiește articolul din „Observator cultural” ca un răspuns la întrebarea obsedantă: ce s-a întâmplat de fapt la referendumul din 6 și 7 octombrie? Cum au putut politicienii – atât de siguri de victoria lor (...)– să facă o asemenea greșeală? (...)Cum au putut «sociologii» să eșueze atât de lamentabil” greșind în toate previziunile lor ? Explicația lui Pârvulescu trimite la o distincție necesară : între politică și politic. Politicul se referă la capacitatea de teoretizare și raționalizare politică a actorilor politici, în timp ce politica se referă la lupta pentru putere. La recentul referendum s-a dovedit că abuzul de politică poate distruge politicul, spune Cristian Pârvulescu. Mai pe românește: politicienii au refuzat să se gândească la implicațiile deciziilor lor. „Incapabili să atingă nivelul politic, au încercat să folosească religia atît ca surogat ideologic, cît și ca atu politic. Refuzul obstinat al politicului, adică teoretizarea și analiza doctrinară, în numele unei așa-zise practici politice, a aruncat politica în derizoriu”. Astfel, ceea ce trebuia să fie o „confruntare societală”, a devenit o „înfruntare”.
Într-un interviu acordat Cameliei Badea la Ziare.com, fostul consilier prezidențial pe probleme de securitate Iulian Fota repetă că România nu trebuie văzută în același pluton cu Polonia și Ungaria. Fie și numai pentru că România nu este încă un stat occidental, ci unul care a aderat la Uniunea Europeană și punct. Important e și că în România, ca niciunde altundeva în centrul și vestul Europei, adeziunea față de ideea europeană e încă foarte mare, peste 50%. Poate să scadă ? Da, poate, mai cu seamă dacă nimeni nu ia aminte ce se întâmplă. Cu tinerii, care cărora, observă profesorul Fota, le lipsește constiinta istorica, manifestă la nivelul cunostintelor istorice precare și ca ignorare a sentimentului patriotic. Tinerii „nu pot dezvolta o linie de evolutie istorică. Eu leg Marea Unire de aderarea la UE si la NATO, ei nu pot sa o faca pentru ca nu au elementele necesare”. De ce e cu adevărat important ? Pentru că, mai spune Fota, „istoric vorbind, in Romania totdeauna au contat minoritatile active, hotarate, vocale”.
În opinia sa, românii nu trebuie lăsați „sa uite de ce am aderat la UE si de ce sunt importante UE si NATO pentru noi”. „Pana acum noi nu am facut acest efort. Am aniversat anul trecut 10 ani de la aderare, dar nimeni n-a sarbatorit nimic”.
